sâmbătă, 17 decembrie 2016

SOL-SOL-SOL-MI...


Am avut azi o surpriză: ca aceea pe care o trăiesc specialiștii de la NASA, când un satelit, intrat în noaptea tăcută a Cosmosului, își aduce aminte de unde a plecat. Își zburlește antenele și ...bip! ...biip! ...biiip! salută „nevăzutul PĂMÂNT”. 
Am captat piuitul Cosmic și-l adaug în vitrina Blogului.

Destinul trece pe la Poartă
Actuala mea meserie e să stau la poartă. Și mi-o exercit conștiincios.
Dar până azi nu știam ce și de ce păzeam. Până azi!

Generos, m-a limpezit, printr-un excepțional background al paginii de deschidere Google: un Beethoven stilizat schițează dirijarea a patru măsuri din „Simfonia Destinului (a V-a - sol,sol,sol-mi/ fa,fa,fa-re). Apoi le poți repeta tu, de câte ori vrei și în ce ordine vrei!
Fascinante efecte senzorial -emotive obții!  Psihedelice! Te apropii la limita transei hipnotice. Notele grave, cu liniștea și neliniștea bronzului din clopote, măsoară ecoul pașilor dintâi ai big-bang-ului,  în care ne topim:
„big-big-big/bang // big-big-big/bang!”
S-ar zice că, întrebat ce ar sugera aceste patru tonuri, Mare Surd ar fi prorocit:
„Așa bate destinul la Poartă!”
- Dragi Omi și Oame, deschideți acum Google și jucați-vă un minuțel cu mausul. Că mâine...nu mai puteți!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu