Mareșalul Moș Teacă

Bacalbașa, nu cimpanzeul ăsta din Parlamentul actual, ci unul serios, Anton, a nemurit un oficeriu de tot hazul, Moș Teacă, din lumea cazonă a sfârșitului de secol nouăsprezece.
Eu încercam râsul cu un exemplar de civil, ajuns Ministrul Oficerilor, mai amu anu'.
Uitasem de el, dar ciacârul de feisbuc, mi l-a adus, azi, aminte. Și am constatat că nici nu știu cine a fost ministru peste pușcoci, în guvernul devorat, la cină, ieri, de ghenerarul Dragănea.
De aceea reiau textulețul vechi, care chiar îmi place!

Gânduri de Volintir cu scăfârlia în soare

De-aș fi tânăr, m-aș face volintir la mareșalul Dușa, la capul patului cu un pușcoci de soc să-mi apăr ușa.Și când m-aș oțărî spre Soare-răsare,să înghețe votka în moscalul călare; spre Soare-apune-- s-o tulească boanghina-n lume.
Si când să mă rotesc în amiezi, nici urme de de ieniceri să nu vezi; de-oi clipi spre miază- noapte, să vorobească leahul cu ruteanul în șoapte!
Dar, păcate, nu mi-s tânăr deloc.Și nici măcar pușcociul meu de soc nu mai face Poc!