CARDURILE CU DATE PERSONALE


Asistam, in ultimul timp, la un paroxism , benefic, al setei de libertate totala a insului de pe strada noastra.Pentru ca,zice-se, ne simtim ingraditi,” cipuiti”, crotalizati, amprentati cu barbarie de o autoritate hamesita dupa datele noastre, personale. Pana acum,de cand ne stim, mai ales pana-n ’90, haladuiam prin timp,spatiu,bunastare,fericire, libertate absoluta, precum infuzorii intr-o picatura din apa baltii.Asa ca , simtindu-ne, acum, mutilati in drepturi, am mandatat “varfurile”sa ne apere.Au aparut cohorte de”chemati” sa ne planga pe umar: fatutze agramate,semiscolite, care dorm pe treptele din fata institutiilor,ca sa transmita live,cand li se face semn din studio, nongouv-uri, zise si academii de…, care se pricep si se ocupa de toate;ce mai?! ,tot crema ! Si lupta ei,si lupta, gata sa moara pana la unu (ora !),de gat cu agresorii nostri.
Piata cetatii (prin Egipt zisa a »libertatii »), ramane apatica, flamanda si,mai ales,grabita sa apuce, cat de cat, ceva din mamaliga bunastarii.
Asa ca eu ma impac cu libertatea de a mi se numara virusii, cromozomii pe care, apoi, sa-i disipez din Congo pana-n Alaska. Si daca pot circula pe meridiane si paralele (de unde bani ?), fie, fac pe voia mancatorilor din libertatile mele..
Nu se poate si cu slanina-n pod si cu buzele unse !
Ba, se poate si altfel : sa tragem niste ziduri chinezesti in jurul autarhicei libertati absolute a insului, sa introducem carantina medievala pentru a nu ne infecta de cunoasterea lumii. Altfel, ajungem in conflict cu « jurul »,ca n-am respecta o lege absolut universal- suverana :libertarea mea incepe acolo unde se termina a vecinului meu.
Eu ma duc sa ma cipuiesc !...

CE CASTIGAM, DACA FURAM EUROPA


Departe de mine sa va ofer o lectie despre etica romanilor. Intai, pentru ca nu mi-o stiu nici pe a mea ;d’apoi pe-a tuturor !? Sociopsihologii stiu bine cum se ajunge de la faptul concret la reprezentari, la atitudine (actie-reactie), deprindere, convingere, model social general -acceptat. Drum lung, cu poticneli.
Ce m-a inspirat, aici si acum , este arestarea a zeci de vamesi de la Siret. Pentru furt, sport national, se zice.
Cred ca am putea folosi aceasta gena nationala constructiv, dupa modelul de mai jos.
Nu va relatez o anecdota, ci fapta istorica, consemnata ca atare.
………………………………………………………………………………………………
Se adusese cartoful in Europa si dregatorii nostri considerau ca ar avea si romanii mari avantaje din cultivarea si folosirea lui.
Autoritatile vremii fac anunturi, popii lauda ideea, dar nimic !
Se aduce gratuit material semincer,se fac demonstratii. Tot nimic !
Atunci, cineva are o idee geniala: da ordin sa se faca prin sate, pe tapsane, gramezi de cartofi, pazite « strasnic » de arnauti.
Veneau , ziua, satenii cu zecile ; se uitau, se minunau, trageau cu ochiul la vigilenta paznicilor,iar noaptea furau ; cu trista, cu sacul, dupa putere. In scurt timp au disparut toti cartofii.
Dupa plan, s-a raspandit zvonul despre grava pedepsire a faptasilor, cu exceptia celor care isi vor fi pus cartofii in brazda . Si ,asa am inceput sa mancam cartofi.
....................................................................................
Ma gandesc, n-am putea aduce dorita Europa civilizata, si s-o cultivam dupa modelul cartofului ?!

BILANT

Am dat, nu de mult, peste o incercare de clasificare a tipurilor de de blogeri de pe piata internet. Am inghitit reteta , am facut alergie . Asa ca, am recurs la remedii : comentarii,polemici, molotoave,pocneli in moalele capului,lovituri mult sub centura.Ce mai ?! razboi in regula.
A meritat ? dupa cei din tabara mea – nu !;adversari subponderali, nutriti cu portii la “iepureala,”expunere gratuita la impoliteturi, tema minora.
Dupa mine, a meritat ; am putut descifra cate ceva, cum s-o vedea mai jos.
Blogaritul se face « dupa ureche ». N-are rigoarea argumentului,domina improvizatia si impertinenta pozata (iti spunem noi ca esti beat !).Seamana leit cu zgarieturile din pesterile neolitice ,si cu ciopliturile de pe copaci =nellu si aurica se iu (s-a terminat scoarta copacului). Mai seamana cu « oracolele « , completate de pustime, cu jurnalele pline de lacrimi si juraminte din adolescenta. Cu toate.
Cat despre stil, ortografie,punctuatie, iadul pe pamant .Limbajul gestic, pictografic,sincopa literelor fac unele texte mai complicate decat heroglifele egiptene, descifrate de Champollion. Iar stilul ignora flagrant biunivocitatea (adica desprinderea aceluiasi inteles de catre A si A’) Fiecare intelege ce vrea.
Asa isi face loc impostura colajul ideatic si , mai ales, plagiatul.
Ceeace se observa prea bine este o crevasa adanca intre generatii. Tinerii jubileaza ca-i teritoriul lor, tabu, comunicarea virtuala. Babacii, neinstruiti, stramba din nas si considera fenomenul ca o acnee juvenila electronica, care va trece cu varsta. Fals!
Sunt doar cateva din invatamintele pe care le-am tras din aceasta aventura.

AUTOCRITICA

Dau sama unui traficant-inspector de bloguri, care mi-a facut o radiografie cap-coada, ca membru- minor (la valoare, nu varsta! )al castei blogarilor.
Si a constatat ca nu stiu scrie. De ex. nu tastez semnul de punctuatie langa cuvant si, apoi, sa las un spatiu liber. El nu le pune,semnele, ca sa nu aiba probleme! Grava lipsa am; corectez, cat pot.
Copiez de pe bloguri (fur! )Eu credeam ca scot citate, pentru a proba cele afirmate.(Nu, pentru asta se cere acordul autorului) (Bai-bai! tehnica a cercetarii!)
Ma leg de oameni pe care nu-i cunosc. Drept. Dar, in lumea virtuala nu cunosc pe nimeni. Cei mai multi isi pun masca pe nume; de unde sa aflu ca-i cunosc?
Ma bag, ca un neispravit, intre specialisti IT. Da, dar nu pe probleme de tehnica, ci general-umane.
Ma bag in treaba lor pentru ca nu am rating, adicate, nu ma citeste nimeni; asa ca, ei, raspunzandu-mi, intra la numar.De aia, cica, am afisat un grafic, sa arat ca-s citit. Pe cinstite, habar n-am cum a ajuns acolo. Eu am apasat pe niste butoane, la intamplare. Sa-l scot, sa nu-l scot!? Credeam ca in spatiul cosmic ai loc destul,sa poti intoarce caruta (vai,ce cuvant vulgar!),fara sa superi pe cineva. Fals! Sunt atatea molecule bezmetice pe-acolo.
O acuza grava e ca tot caut prin dictionare cuvinte pompoase sa naucesc cititorii. Critica este dreapta. Asa ca, m-am apucat sa fac un dictionar cu cuvintele de pe blogurile lor, sa fiu trendy. Dupa truda unei zile, am realizat performanta sa adun o pagina.Jumate din ea cu interjectii. O fi de-ajuns?, ca nu mai gasesc. Pun punct si evaluez:corigent! O iau de la capat,cu o alta strategie.
PS cand eram mic, in alt secol, mama ma invata sa nu ma bag intre cei mari. Acum cu nasul ferfenita, ii dau dreptate, dar tot n-o ascult.

POPULARE

Un comentator imi analizeaza "creierasul" si-mi porunceste:"bre duti si iati o slujba...date cu capul de masa;se zice ca creste inteligenta..."(reproducere exacta!).La cuvantul "masa" , foamea ma arunca intr-un magazin cu delicatese "carnale":
-Doamna, aveti creier?,de asta aveam pofta.
-Am,tu n-ai! Pocnit intre ochi,inghit replica,meditand la aventura comunicarii.Imi iau revansa mai apoi,in fata unei vitrine cu anuntul VINDEM OUA PROASPETE .
O rog pe doamna cu creierul:- Vreau oua,dar nu din astea.-Dar din care?!
-Din alea vechi! A ramas siderata,si si-a inghitit replica potrivita.
....................................................................................
Asa mi-am amintit o intamplare cu Pastorel Teodoreanu,povestita de un martor direct.
Venise la Botosani,la un chef, la care poftea si un peste de Dracsani.Asa ca trece pe la prietenul Bacal, care tinea magazin cu peste din acel iaz.
In vitrina, pestii se zvarcoleau,tragic, langa un carton pe care scria mare= VINDEM PESTE PROASPAT.
-Jupane,iscodeste Pastorel, mata ai scris tampenia din vitrina?
-Da'ce are, bre?
-Pai, de ce scrii PROASPAT? Mai vinzi si "imputit"?
-Bacalu rupe, furios, cuvantul incriminat si pune cartonul la loc.
-Mai ovrei mai,esti prost rau!
-Tu ma superi rau,mai,rumune ,mai!
-Pai,de ce-ai lasat cuvantul PESTE? Nu se vede din vitrina ce vinzi?
- Rupe Bacal si acest cuvant,punand in vitrina ce mai ramasese.
-Nu prost...ci tampit esti!Ca doar nu-l dai pe degeaba!
Ovreiul zmulge cartonul,trage oblonul,insfaca un peste fioros,il ia pe Pastorel de guler si pleaca, pufnind, spre locul de chef.

farmecul insectarului

Ca incepator,sar din blog in blog ,ca puricele, devorand cele gasite. Asa am dat de blogul d-lui Andrei (via Movi-4 Botosani , sect. art.sapt.,10 ian.), cu post “ Psihologia Bloagarului “.
Asta si cautam! Sunt flamand de fineturi si clasificari psihologice.(Probabil ,in alta viata ,am fost tantar intr-un insectar.) Ador sa fiu catalogat in liste si formule.Desi ,cele mai multe nu rezista. Poate doar E=mc2.
Apoi,gasisem un specialist si-n psihohgie si-n stiinta comunicarii virtuale.
Pentru ca ,dupa umila mea pricepere, cine judeca oamenii si-i clasifica,riguros ,in « triburi », are nevoie de cateva dotari obligatorii : un car de minte , un vraf de diplôme , tone de material pentru studiu ; totul integrat intr-un camp empatic cu « analizatii ».
Ca sa constat prezentza acestor instrumente la autorul studiului,am luat-o in sus ,pe firul apei, catre severul analist/judecator.
Si-am gasit cele necesare chiar la inceputul dizertatiei. Le redau,in extras,cu punctuatia si stilistica autorului ,(simbolistica cercetarii stiintifice apartinandu-mi) :
a)autocaracterizari
* « …cam nervos din cauza sesiunii
* * “profesia mea e de INGINER...” (daca e si in sesiune,deduc logic ca e INGINER PROFESOR,altfel de ce ar mai da examene in sesiune ?!n.n.)
* « nu-s psiholog,dar …mai bun decat 90%dintre psihologi… »(imi place modestia academica!n.n.)
* “ Ca orice roman MA PRICEP EXTRAORDINAR DE BINE (s.n.)la spart seminte,la jocuri si la DATUL CU PAREREA IN ORICE DOMENII…DE ASTA (s.n.)mi-am si facut blog.
b)metoda de lucru stiintific a autorului
* « analizez categorii mari si late de bloguri (nu le ordonez dupa un criteriu aparte(sic !),ci le enumar in functie de cum imi amintesc «) »(sic !)
* « nu ofer exemple …ca nu cumva sa se trezeasca aia si sa ma dea in gat pentru calomnie »( Si eu care credeam, prostul de mine ,ca nu exista cercetare taxonomica fara noian de exemple . Apoi,imi place ca se fac judecati de valoare dupa cum isi aminteste autorul,nu dupa probe materiale ,ca-n procuratura .Imi mai place curajul cu care isi infrunta dl.Andrei « analizatii ».
Cu aceste informatii ,sa intram in tezaurul taxonomiei dumisale.

O SNOAVA CU PACAT

Am primit de la prietenii PIU1950 o splendida legenda a crearii femeii de mana Atotputernicului.Nu aceea cu coasta ,ci o metafora cu emotie pura,sublima
Cum ma aflam in al saptelea cer de emotie, dupa vizionare,un michiduta, imi intra in ueche si,scuipand pucioasa, imi aminteste ca nenea Gica ,intr-un colt de noapte, a glumit o snoava nemaiauzita despre nasterea Evei. Cu strangere de inima,am evadat din poezia legendei “made PIU1950” si m-am pus pe r^as.
Se facea ca Atotstiutorul ,dupa ce-a suflat pe botzul de lut, numit Adam,l-a aruncat intr-un colt al Gradinii Raiului si chiar uitase de el.Cand,dintr-un tufis, se auzira icnete,gemete,gafaieli.
-Mai,sa fie ! Te pomenesti ca a mancat singur din pomul oprit si acum isi autosatisface pofta de adevar,pufni a r^adere Domnul.
Il gasi pe vine,in tufa si il lua de dupa ceafa, ca pe un catelus fara ochi ;il intreba ce face,ce are.
-Stapane,ma sageata,ma umfla prin burta si mereu ma asez pe vine si nu stiu de ce.
Il ia Vesnicul de-o ureche,il intoarce pe-o parte,pe alta,…nimic.
Striga atunci la ingerul sef-de-cabinet sa-i aduca proiectul « Adam ».Ia desenul,il compara cu « produsul "; observa pe plansa o stersatura.Si intelege : Celmaresirau stersese ceva din proiect.
-Aha ! Asa ca sufla sa-l adoarma,cauta un tirbuson mai gros- binisor si-i da o gaura lui Adam,undeva in « capul cozii ».
Trezit, omuletul,tasneste iar in tufa si,dupa cateva scremete,iese vesel fluierand prima lui melodie.
Preabunul zambeste si da sa arunce botul de carne scoasa din borta lui Adam. Un gand sugubat il opreste si decide s-o faca din acel rest pe Eva,pastrand neatinsa coasta barbatului,sortita initial, facerii Evei ;prin proiect.
Si... ,asa s-a nascut preafrumoasa :din nobilul rest scos de undeva cu tirbusonul.
............................................................................................
-Ptiu ,drace ! Ma reped sa revad fascinanta legenda din filmuletul trimis de PIU1950.

PS ,cine vrea sa vada legenda –metafora,sa-si dea ID-ul si se procopseste mintenas cu ea !

VARIATIUNI PE 20 DE TEME REPRODUSE DIN GANDIREA MIKALOO -ISTA(mai jos copiata !)

NU PLEC DIN ROMANIA PENTRU CA AICI :

1) … ma simt ACASA(cuvant misterios-mistic );
2) … pot trai plenar empatia cu cei din jur,indiferent de « valoarea lor de piata » ;
3) … e tara orbilor,in care cel cu un ochi poate ajunge imparat; sau poate fi doctor in stiinte doar cu studii de gimnaziu;
4) … si marinarul si ciobanul poarta in ranita bastonul de maresal,vorba lui Napoleon ;
5) … milioanele nu vin ,inca ,nimanui din mosteniri , ci se pot aduna de ici de colo
(scopul scuza mijloacele,a zis nemuritorul Gambetta !) ;
6) … ne-a ramas,in istorie,numai ce-am furat din ceea ce ni s-a furat ;
7) …si numai aici ,putem primi o indemnizatie ca sa –i privim pe cei care muncesc precum personajele din « Prostia omeneasca »,de Creanga ;
8) … in traficul auto, poti injura si fi injurat mai ieftin si mai cu har decat la meciul dintre Steaua si Dinamo ;
9) … pana si cuvantul « hotule »se poate metamorfoza in alint sub vraja iubirii ;
10) … si numai la noi,g^alg^aie (r^asul (reciproc acceptat) in bancuri cu ovrei,unguri,tzigani,moldoveni,ardeleni,munteni,olteni ;si asta ne ajuta sa convietuim si sa nu inventam lagare de gazare ;
11) … shaorma arabeasca e cea mai buna din lume ,dar pe locul al II-lea in Romania,dupa fasolea cu ciolan (nu vanati paradoxul!) ;
12) … toate Simonele noastre sunt absolut »sensuale »,dar prea putine « boarfe » sunt printre ele;
13) … avem si ceva t^ate siliconate, dar cele mai multe (nu din siliconate) sunt obosite de gurile flamande ale pruncilor ,si ne plac asa;
14) … si numai aici , mai poti conduce,fara carnet, un 2HP+caruta ( Michelangello desemna omul si calul drept expresia perfectiunii universale );
15) … si numai aici, dupa o expeditie pe soselele cu gropi , poti gusta placerea « intrauterina » a somnului pe o saltea de paie ;
16) … zapada este pretuita ecologic si nu-i atacata agresiv cu sare si cu alte chimicale care ne ar curge ,apoi,prin vase,in loc de sange ;
17) … stim ca inainte de a face un salt(= adica a munci !) trebuie sa te dai cativa pasi inapoi,ca sa-ti faci vant ;
18) … si numai la noi , ai sansa sa mai treci prin sate in care nu mai prididesti sa raspunzi la salut ,desi nu te cunoaste nimeni ; pe cand, prin « civilizate »,colinzi o viata de om ,fara sa te salute cineva,ori sa-ti raspunda la binete(ce cuvant !);
19) … mirosul de balegar este iz national,iar cei care cumpara parfumuri dupa etichete sunt scolitii care vor sa scape de aroma natala, fara sa stie ca-i o amprenta genetica de nesters ;
20) …si numai aici,am invatat stoicismul vietii cotidiene de iad si nu ne va gasi nepregatiti Judecata de Apoi ,cand ne vom intalni cu « fericitii » de aiurea ,in Iadul cel vesnic ( ba si scutiti de transport !).

Nota :autoarea panseurilor pe care le-am parafrazat aici ,mi-a provocat un patos patriotic adevarat ,la 1 Decembrie, cu vibrantul salut" LA MULTI ANI ,ROMANIA ! de ziua numelui".

CUM SE IESE DIN CRIZA
(CU UN APROPO SI PENTRU SCHENGEN)
In Iad ,un neamt si un roman ajung intr-o groapa cu Cacat (scuze pentru majuscula murdarita!) Neamtului,mai bine crescut,ii ajunge "ciorba" pana la gat;romanului,pana la buze.
Neamtul il observa pe Michiduta,paznicul,dormind tun.
-Hai sa evadam,ii propune romanului.
-Nu,ca tu faci valuri si eu inghit tot!

PRINCIPIILE FURNICII PENTRU
IESIREA DIN CRIZA

1)FURNICA NU RENUNTA NICIODATA LA DRUMUL SI SCOPUL SAU.
2)TOATA VARA SE PREGATESTE PENTRU IARNA.
3)TOATA IARNA SE PREGATESTE PENTRU VARA.
(Copiate din "Manualul de bunastare pentru greieri")

NASSTRÂMBĂUL

Mi se aduce un pacient în preajma comei alcoolice.
Cu fața tumefiată și cu nasul făcut terci.
Tot așteptam să comunic cu el.
Ioc !
 A trecut pe sforăit, ca sirena bietului Roaită*.
Hotărăsc să încep, cu grijă, reconstrucția feței și a nasului, acompaniată de sforăituri care făceau să-mi vibreze mâna.
Pun totul « la loc » și,mulțumită de rezultate ,împachetez « butoiul și-l pun la limpezit ».

Cum se apropie timpul de externare a  pacientului, acesta , mistuit de setea dacică, pedepsită de regele Burebista cu tăierea viilor, o zbughește pe ușă, fără de „ buna-ziua” și fără măcar să se uite în oglinda adusa de mine, pentru a-mi etala reușita.

Cam într-a III-a zi de la plecarea lui, mă trezesc luată pe sus de fostul pacient
si de rudele sale -vasluiene, si acuzată că i-am pocit chipul.
Încat râde tot satul de el .

 Perplexă, încerc să înteleg măcar ceva.
Chipul, nasul erau normale. Sau aproape.
Chiar eram mândră de reușită.

O iau deoparte pe mama băiatului; o descos să le înțeleg furia.

Bătrâna scoate o fotografie și pe ea îmi arată nasul « ante bellum » al individului.

Mă înfior și înțeleg...
O  pocitanie de nas, deviat cu vreo 30 de grade - stânga, ,cu cioturi și noduri, sfida estetica banală, a chipului uman.

 Zădarnică orice încercare de a-l lămuri să rămână cu nasul „ reparat și pus pe direcția bună”!
.Nimic !
 Își cerea nasul lui, din poză.


N-am încotro.
O iau de la capat : zdrobesc „capodopera ” mea, o reorganizez dup poză (greu lucru !) și livrez coletul la domiciliu, unde s-a făcut mare zaiafet-mare, de bucurie.

Peste cateva zile mă trezesc iar cu insul.
Am început să tremur.
Dar nu, n-aveam de ce să mă tem ; venise, vesel, să-mi mulțumească și să-mi spună că sătenii
 nu se mai opresc din laude la adresa mea.

Mi-a adus, într-un ziar, o sticlă de rachiu de sfeclă.
Pe care o păstrez, sub cheie, ca pe cel mai prețios al meu trofeu profesional.


Acum, când îmi mai vin nasuri ferfeniță, cer o poză a împricinatului,ca să scap de  ponoase, și de aroma sfeclei !

LA FURAT IN BARCELONA

Ma aflam cu o bursa in Barcelona .Intr-o zi,in drum spre casa,m-am oprit ,o clipa , sa admir o vitrina. Timp indestulator sa observ,pe aproape,doi adolescenti maslinii ,harjonindu-se si injurandu-se,pe rumaneste,ca la usa cortului

Cand imi reiau drumul,imi sar in fata,explicandu-mi intr-o spanioleasca acceptabila ca traiesc greu,sunt orfani si,de aceea, cersesc.
Le opresc lamentatia cu o trimitere romaneasca spre mama lor si adaug ca ei castiga mai bine decat mine.
Se opresc din cersit si cu glas solidar-admirativ soptesc :
-Si mata,tanti,ai venit aici tot la furat ?!

IN LOC DE...

Dupa huzurul liric al ultimelor doua postari,ma intorc,in curand,la o proza plata,ca sa confirm zisa lui Molliere ca orice om face proza, fara sa stie.
Asa ca ma voi protapi,viguros in tarna timpului,printre radacini.

UN GAND SUB O RAMURA DE BRAD


Sufar de mandrie ; boala grea de care ma bucur ca nu scap si regret ca n-am transmis nici macar o molecula din ea, fetelor.
Mi-au spus multi dreptcredinciosi ca-i un pacat capital si ca voi zacea in smoala, calarit de Talpa Iadului (ptiu,drace !).
Nu cred.Ma bazez pe multe,chiar multe, prietene ,distins bisericoase,pe care ,cand le intalnesc ,le aud soptind “Iarta-l,Doamne!” si cred ca au mare trecere la El.
Dar, esential , ma bazez pe un document milenar si indubitabil,al originii mele :
GENEZA,1.26 « Apoi Dumnezeu a zis :Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa semanarea Noastra… ».
Sa trecem la exegeza textului :ne-a dat CHIPUL Lui si ,prin reluare,ni se predestineaza ASEMANAREA !
Or, nu putem crede mintii ca Dumnezeu este umil. Ne-a dat o zestre imensa,din asemanarea cu El,mintea; sa putem disocia binele de rau.Si sa raspundem de folosirea eficienta,in viata a acestor TALANTI (vezi parabola !),nu sa –i ingropam in umilinte .
Ma astept la afurisenie din partea prietenelor.Si nu numai. Insa, as prefera sa le aud,,in cor , rostind : « Iarta-l, Doamne,… ca stie ce spune ! »
In rest,eu raman ce-am fost…,nu romantic,precum intr-un vers celebru,ci mandru de
CHIP si ASEMANARE !

FUGA CUVINTELOR




De Craciun, fiecare cuvant al LIMBII ROMANE fuge de-acasa si ,undeva,invata sa cante.
Asa devine colind.Din spuza stelelor presara stropi de diamante peste brazi si peste Mosul cu desaga uriasa. Toate cuvintele se iau ,apoi, de mana si canta

Auziti ?
Lerui ,Ler ,Lerui Ler
Cad stelutele din cer ;
De la ieri , pana la mane
Licari-se prin fantane ;
De la ieri,pana la azi
Licari-se printre brazi.

Dupa Craciun, se se intorc la noi,sterse,obosite , ca sa ne duca in lume banalitatile
\ P.S.Cand s-or intoarce ,iar,la mine ,am sa le poruncesc sa va spuna,ceremonios LA MULTI ANI !

REMEMBER CU CETINA INROURATA


Stiu cat a costat-o pe Mikaloo adoptarea stilului retinut-evocator, scriind despre un coleg , Bogdan Poraicu . Nu –i raspund , in tema, aici si acum , pentru ca ,mai inainte cu vreo zece zile,am avut o intamplare de care nu-s prea mandru. Mi-am intersectat pasii cu mama lui;am zarit-o la timp,ca sa intru intr-un con de umbra.A fost un gest las,spontan ,ca sa nu transform o intalnire fortuita in desteptarea unor amintiri dureroase.
M-am ales ,in schimb eu , cu derularea unor filmulete despre clipele cand m-am aflat in preajma lui Bogdan.
Ma intorsesem,pleostit, dintr-o aventura politica de cativa ani si mi-am reluat corvoada de Sisif ca pedeapsa a clipei de nemeritata marire. Mi-am completat norma cu o clasa formata cu daruire de o colega.Urmarea :protestul elevilor,reclamatii, hotararea lor de a se muta la liceu daca nu se anuleaza decizia. Zadarnic. Asa ca la intrarea in clasa,s-a regizat o scena de dezastru:elevii ,suiti cu fundul pe mese,cu spatele la usa,ciorovaiau ca-n pauza,radeau sacadat,fortat.Cineva orchestrase o scena care nu putea duce la o sanctiune,dar care te cam demonta,stiindu-i conotatia.
Au dat si ei ,insa,peste un incapatat care avea in portofoliu revolte si mai si,reprimate odios.
Ce a urmat e alta odisee.De interes ,aici,ramane doar modul in care m-am legat sufleteste de tanarul regizor al protestului .I-am urmarit pregatirea pentru admiterea la Academia de politie,performantele ,nu mici,la studii,cam tot ce putea fi interesant in evolutia unui tanar de succes.Am pus la cale ,avantajat de locul lui de frunte in ierarhia mediilor de absolvire,alegerea orasului Iasi,ca rampa de intrare profesionala in lumea pestrita a « organului ».
In ultima vacanta, a trecut pe la mine sa mai punem tara la cale.Convenisem sa definitivam « proiectele »la intoarcerea spre Bucuresti.
Au urmat doua telefoane ;unul de la Bogdan care isi cerea scuze ca nu mai poare trece pe la mine,cu promisiunea ca ne vom revedea,in cateva saptamani.Al doilea,de la Iasi.O voce umeda de lacrimi ingana ceva despre o trecere de pietoni ,un hot de masini si o moarte.Bogdan !
In rest…
Bogdan are treaba.De-a dreapta Sfantului Petru,vegheaza ,integru, sa nu intre pacatosii in Rai.
Cand voi ajunge si eu va inchide un ochi,zambind ,lasand si-un pacatos sadea sa se bucure de peisaj. Si ca sa nu-i"patez" dosarul,nu ma grabesc sa bat la Poarta.
Sau, mai bine :Dumnezeu l-a facut un Craciun frumos.Care-i va aduce unei fetite cuminti un tren de-adevaratelea !

ODA BUCURIEI


Amalia este jurnalista la Iasi ;sau « aproape jurnalista »,cum se alinta. Este imaginea unui copil din reclamele cu Mos Craciun ;sau asa pare.
Pentru mine este o prietena ,copie a definitiei despre OM a lui Blaise Pascal :o trestie ganditoare. (Bine,hai, nu chiar « prietena » ;la « trestie »pun un minus ;la « ganditoare »,un plus.Gata,nu mai fac concesii ,carcotasilor !)
Fatuca asta mi-a pus mausul in mana,blogul in fata si a racnit stentorial:scrie! Am inceput sa scriu si iata unde am ajuns.
Acum,in semn de recunostinta,ma scol cu capul in zori (a nu se citi nori) ca sa fiu primul care-i comenteaza posturile din blog (Mikaloo-o).
Asa ca mi-s avizat in opera ei blogista,bazata pe amintiri din copilarie,(dac-o fi fost izgonita din raiul ei ,ceea ce nu pare),note de calatorie,sau despre prieteni,ode becaliene; toate sub spectrul suveran al nostalgiei justitiare si al lehamitei.
Dar ieri am descoperit trucajul :totul era o masca pentru actiuni subversive.In fond,punea de-o mamaliga exploziva, adica participarea ,pe furis ,la un concurs pentru o bursa europeana.Pe care a si castigat-o !
Si,acum,sa vedeti spectacol –capodopera :
-se plange de grele calatorii in valtoarea bucuresteana ;
-isi doreste un tren particular,fara sine,fara gara ;
-arunca in eter un titlu " BURSELE J.T.I." si-l sustine cu sibilinica limpezime( !) cu textul "echipa de soc ".Ma uimesc eu de atata claritate si descopar o trimitere la ziarul « Gandul ».Ma supun scenariului rocambulesc si aflu ca noua jurnalisti bucuresteni ,adica niste capitalisti si o ieseanca,adica provinciala,au castigat bursele.
-a doua zi explodeaza detaliile si triumful .
Mai,sa fie! Eroina ne-a bagat in ceata,ca sa iasa din campul de forta negativa a celor care sperau sa se faca(ea) de ra^s si care « au preferat invidia in locul bucuriei ca si Iasiul va fi reprezentat in aceasta bursa ».
Rasuflau din acest scenariu cateva bune concluzii despre prietena mea(daca mai ramane cu acest statut uniacceptat) :
-e o ambitioasa si calculata trestie ganditoare;
-are flerul regizoral al detaliului simbolic ;
-explodeaza multicolor si arogant la victorii ;
-isi slefuieste drumul ascensiunii profesionale.
Cu minus notez sindromul provincialului ;or,avem si noi capitalistii nostri.

BRAVOS,NATIUNE,HALAL SA-TI FIE !

Oleaca de zapada,oleaca de polei si consecinte apocaliptice.Toti tipa,se zvarcolesc,fac spume la gura.Nimeni,dar absolut nimeni nu gaseste(nici macar nu cauta!)decat un vinovat:ASTA-I ROMANIA!
Sunt cuvintele de pe buzele tuturor; ieftina si la indemana solutie de defulare a comoditatii de gandire a noastra.Ce ca-i sarbatoare nationala,ce ca se incearca o oarecare solemnitate in abordarea statutului nostru de romani?!Asta-i Romania!la noi ca la nimenea!
Am extras cuvintele cele mai decente din lamento-ul general din gari ,aeroporturi,de pe sosele, falfaite ieri pe aproape toate televiziile.
Oare chiar asa?Nimeni nu vedea ca avioanele nu decolau,sau intarziau prin aproape toata Europa,ca gheata de pe firele electrice oprea trenurile pe magistrale,neexistand solutii tehnice imediate,nicaieri in lume;ca fenomenul de givraj era determinat de niste fenomene naturale absolut rarisime,ca soferii ofticati nu erau echipati cat de cat de iarna,ca...NUUU! toti urlau" Asta-i Romania,tara de rahat!.Si era solemna zi a Romaniei!
Oare mama-natura asta nu are nimic de spus din cand in cand, lasandu-ne neputinciosi pentru un timp,in setea noastra bolnava de confort?Oare nu putem fi rationali-critici?; nu,nu-i
trendi!(asa s-o fi scriind?).
Cu slanina si sarmale in paporniţe,o alta Românie decât cea sarbatorita, lua drumul bejeniei,scandalizata ca-i impiedecata sa ajunga la "servici",prin Europa,unde sterge la cur pe toti neputinciosii! Nimic rău in ce fac,daca nu si-ar incrimina România ramasa in nevoile si jalea ei=România de rahat! Nimic politic in cele scrise aici!.E mult rău la noi,dar e râia noastra ,a tuturor.Daca mai avem o ţara,la care sa ne raportam cu "a noastra" ,apoi avem si responsabilitate pentru ea. Daca-i de RAHAT,s-o spălăm frumuşel s-o punem la uscat,ca sa arate mai bine;daca nu,de ce ne mai întoarcem la ea? Inchei cu vorba ilustrului cârcotaş,Caragiale,care punea in gura unui personaj: "din aceasta dilema nu putem ieşi!"

SECT. AMINTIRI


Incurcate-s caile Domnului.Iar noi,ca niste fii sturlubatici ce-I suntem,le incurcam si mai rau! Acest gand « adanc » mi s-a incalcit deunazi,intr-un neuron ceva mai odihnit si a slobozit un suvoi de amintiri,dintr-un veac nu de mult incheiat.
Incepusem liceul si,bolnav de lectura,dadeam tarcoale librariei din centru,unde eram tolerat ceasuri lungi sa ma scund printre rafturi si sa citesc,o ,cu ce viteza,romane intregi.In schimbul bunavointei librarului,caram pachete ,aranjam cartile pe rafturi,scriam liste de comenzi.Si iar lectura,pana ce se trageau obloanele de tabla ondulata peste vitrine.Ziceam atunci saru’mana !,ca s-o iau a doua zi,dupa ore , de la capat.
Atunci mi-a atras atentia o persoana slaba,aproape smochinita,cu o mustata trapezoidala,scurta.Avea niste ochelari cu rama de sarma ,cu lentile groase.Pardesiu scurt,decolorat si ros.Tinea la piept o geanta de piele de culoare incerta si se sprijinea intr-o carja ,parca neagra la origine.
Intra in librarie aproape tarandu-si botinele pe scandurile tocite, se aseza la o masuta langa geam,apoi,.ca-ntr-un ritual,aseza palaria si geanta pe masa,isi rezema bratele pe carja si isi cufunda privirea undeva, in lungul strazii.Cand si cand isi pleca respectuos capul la salutul celor opriti in fata vitrinei,revenind ,repede, la incremenirea dinainte.Cand treceam pe langa el,sau ii aduceam o carte,un ziar,cerute soptit librarului,imi scoteam smerit sapca bordata cu fir aurit ;.isi pleca usor capul,ca la salut si-i ghiceam un suras ,sub mustata..Mi-a spus librarul ca era profesorul N.N.Rautu.Nu mai preda,Fusese scos de la Liceul Laurian ca necorespunzator,deoarece refuzase sa-l predea pe Eminescu dupa o brosurica-manual scrisa la Moscova,pentru uzul liceelor din Romania.
Traia singur, intr-o odaita cu chirie, deoarece ii fusese confiscata casa parinteasca de rusi.
Dus pe coclauri de viata,m-am reintors dupa vreo 15 ani in Botosani.La libraria din centru,la masuta de la geam,sprijinit in aceeasi carja,cu aceleasi obiecte in fata, statea N.N.Rautu.Am intrat si reflex am redevenit copilul care-i aducea cate o carte,din raft Copilul cu numarul matricol « L.L.24 ».Acum aveam altfel de sapca,una muncitoreasca.L-am salutat cu « Buna ziua,domnule profesor ! »Am inlemnit,cand i-am auzit glasul tremurat « Te –ai intors,draga ? » Parca pe mine ma asteptase in toti acei ani. Poate stia si cum ma cheama .
Despre acest om a carui prezenta mi-a umplut ,apoi,multe goluri din cultura mea,subtirica,as vrea sa astern cateva randuri,in pagini urmatoare.