Examen

Azi mi-a venit sa revăd opera lunii octombrie.
Privită de departe, sta impozanta,incremenită pe orizont.
 De aproape, textele sunt aidoma fetelor bătrâne dintr-o familie bigotă : mucegăite de așteptare si de secretă speranță.
E drept , le-au dat târcoale câțiva chitaristi; numai că, speriate, și-au pus mâna la ochi si picioarele …la fugă , reluându-si, de departe, așteptarea altor cuceritori.
Așa că, fetelor, la analiză!
Unde-i boala ?
 La cap e stricăciunea: nu e la locul lui ! (spunea cineva,undeva).
Scrisurile mele n-au pret de piață, pentru că:
1 . sunt «căutate cautate », artificioase, plicticos- didactice,  moralizatoare;* ;
2 . cu tematică desuetă, rostite,parca dintr-un amvon urias,in care predicatorul e un punct iluzoriu ;
3. nu afisez nici poze sexante ( de la sexant=instrument marinăresc), nici melodii uluitoare ;
4. par niște scânceli la bunăvoința trecătorilor stelari, care lasa un bănuț in palaria scârțâitorului.

Mai scriu.... mă opresc ?

 Fac gestul funest al imperatorului, care arata cu degetul în jos că aproba moartea gladiatorului invins?

Aleg solutia adecvata perfect cauzei: mai scriu, pentru c folosesc cea mai ecologică formă de suport, pentru că nu omor pădurea, să am hârtie!

Ati văzut ce diplomatica fenta am facut pentru mentinerea tarabei la drumul mare?

*Apropo, de morala : un apropiat,intrat de mult pe usa principala in Academie si-n istoria
 literaturii, mi-a luat, cândva,o hârtie din față si a schițat schema unei fabule:

Ionel face o șotie. Mama vine cu morala, tata,tot cu morala, invatatoarea, la fel cu morala.
Fabulistul tot cu… MORALA: iar MORALĂ ?!