duminică, 23 ianuarie 2011
farmecul insectarului
Ca incepator,sar din blog in blog ,ca puricele, devorand cele gasite. Asa am dat de blogul d-lui Andrei (via Movi-4 Botosani , sect. art.sapt.,10 ian.), cu post “ Psihologia Bloagarului “.
Asta si cautam! Sunt flamand de fineturi si clasificari psihologice.(Probabil ,in alta viata ,am fost tantar intr-un insectar.) Ador sa fiu catalogat in liste si formule.Desi ,cele mai multe nu rezista. Poate doar E=mc2.
Apoi,gasisem un specialist si-n psihohgie si-n stiinta comunicarii virtuale.
Pentru ca ,dupa umila mea pricepere, cine judeca oamenii si-i clasifica,riguros ,in « triburi », are nevoie de cateva dotari obligatorii : un car de minte , un vraf de diplôme , tone de material pentru studiu ; totul integrat intr-un camp empatic cu « analizatii ».
Ca sa constat prezentza acestor instrumente la autorul studiului,am luat-o in sus ,pe firul apei, catre severul analist/judecator.
Si-am gasit cele necesare chiar la inceputul dizertatiei. Le redau,in extras,cu punctuatia si stilistica autorului ,(simbolistica cercetarii stiintifice apartinandu-mi) :
a)autocaracterizari
* « …cam nervos din cauza sesiunii
* * “profesia mea e de INGINER...” (daca e si in sesiune,deduc logic ca e INGINER PROFESOR,altfel de ce ar mai da examene in sesiune ?!n.n.)
* « nu-s psiholog,dar …mai bun decat 90%dintre psihologi… »(imi place modestia academica!n.n.)
* “ Ca orice roman MA PRICEP EXTRAORDINAR DE BINE (s.n.)la spart seminte,la jocuri si la DATUL CU PAREREA IN ORICE DOMENII…DE ASTA (s.n.)mi-am si facut blog.
b)metoda de lucru stiintific a autorului
* « analizez categorii mari si late de bloguri (nu le ordonez dupa un criteriu aparte(sic !),ci le enumar in functie de cum imi amintesc «) »(sic !)
* « nu ofer exemple …ca nu cumva sa se trezeasca aia si sa ma dea in gat pentru calomnie »( Si eu care credeam, prostul de mine ,ca nu exista cercetare taxonomica fara noian de exemple . Apoi,imi place ca se fac judecati de valoare dupa cum isi aminteste autorul,nu dupa probe materiale ,ca-n procuratura .Imi mai place curajul cu care isi infrunta dl.Andrei « analizatii ».
Cu aceste informatii ,sa intram in tezaurul taxonomiei dumisale.
miercuri, 12 ianuarie 2011
O SNOAVA CU PACAT
Am primit de la prietenii PIU1950 o splendida legenda a crearii femeii de mana Atotputernicului.Nu aceea cu coasta ,ci o metafora cu emotie pura,sublima
Cum ma aflam in al saptelea cer de emotie, dupa vizionare,un michiduta, imi intra in ueche si,scuipand pucioasa, imi aminteste ca nenea Gica ,intr-un colt de noapte, a glumit o snoava nemaiauzita despre nasterea Evei. Cu strangere de inima,am evadat din poezia legendei “made PIU1950” si m-am pus pe r^as.
Se facea ca Atotstiutorul ,dupa ce-a suflat pe botzul de lut, numit Adam,l-a aruncat intr-un colt al Gradinii Raiului si chiar uitase de el.Cand,dintr-un tufis, se auzira icnete,gemete,gafaieli.
-Mai,sa fie ! Te pomenesti ca a mancat singur din pomul oprit si acum isi autosatisface pofta de adevar,pufni a r^adere Domnul.
Il gasi pe vine,in tufa si il lua de dupa ceafa, ca pe un catelus fara ochi ;il intreba ce face,ce are.
-Stapane,ma sageata,ma umfla prin burta si mereu ma asez pe vine si nu stiu de ce.
Il ia Vesnicul de-o ureche,il intoarce pe-o parte,pe alta,…nimic.
Striga atunci la ingerul sef-de-cabinet sa-i aduca proiectul « Adam ».Ia desenul,il compara cu « produsul "; observa pe plansa o stersatura.Si intelege : Celmaresirau stersese ceva din proiect.
-Aha ! Asa ca sufla sa-l adoarma,cauta un tirbuson mai gros- binisor si-i da o gaura lui Adam,undeva in « capul cozii ».
Trezit, omuletul,tasneste iar in tufa si,dupa cateva scremete,iese vesel fluierand prima lui melodie.
Preabunul zambeste si da sa arunce botul de carne scoasa din borta lui Adam. Un gand sugubat il opreste si decide s-o faca din acel rest pe Eva,pastrand neatinsa coasta barbatului,sortita initial, facerii Evei ;prin proiect.
Si... ,asa s-a nascut preafrumoasa :din nobilul rest scos de undeva cu tirbusonul.
............................................................................................
-Ptiu ,drace ! Ma reped sa revad fascinanta legenda din filmuletul trimis de PIU1950.
PS ,cine vrea sa vada legenda –metafora,sa-si dea ID-ul si se procopseste mintenas cu ea !
Am primit de la prietenii PIU1950 o splendida legenda a crearii femeii de mana Atotputernicului.Nu aceea cu coasta ,ci o metafora cu emotie pura,sublima
Cum ma aflam in al saptelea cer de emotie, dupa vizionare,un michiduta, imi intra in ueche si,scuipand pucioasa, imi aminteste ca nenea Gica ,intr-un colt de noapte, a glumit o snoava nemaiauzita despre nasterea Evei. Cu strangere de inima,am evadat din poezia legendei “made PIU1950” si m-am pus pe r^as.
Se facea ca Atotstiutorul ,dupa ce-a suflat pe botzul de lut, numit Adam,l-a aruncat intr-un colt al Gradinii Raiului si chiar uitase de el.Cand,dintr-un tufis, se auzira icnete,gemete,gafaieli.
-Mai,sa fie ! Te pomenesti ca a mancat singur din pomul oprit si acum isi autosatisface pofta de adevar,pufni a r^adere Domnul.
Il gasi pe vine,in tufa si il lua de dupa ceafa, ca pe un catelus fara ochi ;il intreba ce face,ce are.
-Stapane,ma sageata,ma umfla prin burta si mereu ma asez pe vine si nu stiu de ce.
Il ia Vesnicul de-o ureche,il intoarce pe-o parte,pe alta,…nimic.
Striga atunci la ingerul sef-de-cabinet sa-i aduca proiectul « Adam ».Ia desenul,il compara cu « produsul "; observa pe plansa o stersatura.Si intelege : Celmaresirau stersese ceva din proiect.
-Aha ! Asa ca sufla sa-l adoarma,cauta un tirbuson mai gros- binisor si-i da o gaura lui Adam,undeva in « capul cozii ».
Trezit, omuletul,tasneste iar in tufa si,dupa cateva scremete,iese vesel fluierand prima lui melodie.
Preabunul zambeste si da sa arunce botul de carne scoasa din borta lui Adam. Un gand sugubat il opreste si decide s-o faca din acel rest pe Eva,pastrand neatinsa coasta barbatului,sortita initial, facerii Evei ;prin proiect.
Si... ,asa s-a nascut preafrumoasa :din nobilul rest scos de undeva cu tirbusonul.
............................................................................................
-Ptiu ,drace ! Ma reped sa revad fascinanta legenda din filmuletul trimis de PIU1950.
PS ,cine vrea sa vada legenda –metafora,sa-si dea ID-ul si se procopseste mintenas cu ea !
sâmbătă, 8 ianuarie 2011
VARIATIUNI PE 20 DE TEME REPRODUSE DIN GANDIREA MIKALOO -ISTA(mai jos copiata !)
NU PLEC DIN ROMANIA PENTRU CA AICI :
1) … ma simt ACASA(cuvant misterios-mistic );
2) … pot trai plenar empatia cu cei din jur,indiferent de « valoarea lor de piata » ;
3) … e tara orbilor,in care cel cu un ochi poate ajunge imparat; sau poate fi doctor in stiinte doar cu studii de gimnaziu;
4) … si marinarul si ciobanul poarta in ranita bastonul de maresal,vorba lui Napoleon ;
5) … milioanele nu vin ,inca ,nimanui din mosteniri , ci se pot aduna de ici de colo
(scopul scuza mijloacele,a zis nemuritorul Gambetta !) ;
6) … ne-a ramas,in istorie,numai ce-am furat din ceea ce ni s-a furat ;
7) …si numai aici ,putem primi o indemnizatie ca sa –i privim pe cei care muncesc precum personajele din « Prostia omeneasca »,de Creanga ;
8) … in traficul auto, poti injura si fi injurat mai ieftin si mai cu har decat la meciul dintre Steaua si Dinamo ;
9) … pana si cuvantul « hotule »se poate metamorfoza in alint sub vraja iubirii ;
10) … si numai la noi,g^alg^aie (r^asul (reciproc acceptat) in bancuri cu ovrei,unguri,tzigani,moldoveni,ardeleni,munteni,olteni ;si asta ne ajuta sa convietuim si sa nu inventam lagare de gazare ;
11) … shaorma arabeasca e cea mai buna din lume ,dar pe locul al II-lea in Romania,dupa fasolea cu ciolan (nu vanati paradoxul!) ;
12) … toate Simonele noastre sunt absolut »sensuale »,dar prea putine « boarfe » sunt printre ele;
13) … avem si ceva t^ate siliconate, dar cele mai multe (nu din siliconate) sunt obosite de gurile flamande ale pruncilor ,si ne plac asa;
14) … si numai aici , mai poti conduce,fara carnet, un 2HP+caruta ( Michelangello desemna omul si calul drept expresia perfectiunii universale );
15) … si numai aici, dupa o expeditie pe soselele cu gropi , poti gusta placerea « intrauterina » a somnului pe o saltea de paie ;
16) … zapada este pretuita ecologic si nu-i atacata agresiv cu sare si cu alte chimicale care ne ar curge ,apoi,prin vase,in loc de sange ;
17) … stim ca inainte de a face un salt(= adica a munci !) trebuie sa te dai cativa pasi inapoi,ca sa-ti faci vant ;
18) … si numai la noi , ai sansa sa mai treci prin sate in care nu mai prididesti sa raspunzi la salut ,desi nu te cunoaste nimeni ; pe cand, prin « civilizate »,colinzi o viata de om ,fara sa te salute cineva,ori sa-ti raspunda la binete(ce cuvant !);
19) … mirosul de balegar este iz national,iar cei care cumpara parfumuri dupa etichete sunt scolitii care vor sa scape de aroma natala, fara sa stie ca-i o amprenta genetica de nesters ;
20) …si numai aici,am invatat stoicismul vietii cotidiene de iad si nu ne va gasi nepregatiti Judecata de Apoi ,cand ne vom intalni cu « fericitii » de aiurea ,in Iadul cel vesnic ( ba si scutiti de transport !).
Nota :autoarea panseurilor pe care le-am parafrazat aici ,mi-a provocat un patos patriotic adevarat ,la 1 Decembrie, cu vibrantul salut" LA MULTI ANI ,ROMANIA ! de ziua numelui".
NU PLEC DIN ROMANIA PENTRU CA AICI :
1) … ma simt ACASA(cuvant misterios-mistic );
2) … pot trai plenar empatia cu cei din jur,indiferent de « valoarea lor de piata » ;
3) … e tara orbilor,in care cel cu un ochi poate ajunge imparat; sau poate fi doctor in stiinte doar cu studii de gimnaziu;
4) … si marinarul si ciobanul poarta in ranita bastonul de maresal,vorba lui Napoleon ;
5) … milioanele nu vin ,inca ,nimanui din mosteniri , ci se pot aduna de ici de colo
(scopul scuza mijloacele,a zis nemuritorul Gambetta !) ;
6) … ne-a ramas,in istorie,numai ce-am furat din ceea ce ni s-a furat ;
7) …si numai aici ,putem primi o indemnizatie ca sa –i privim pe cei care muncesc precum personajele din « Prostia omeneasca »,de Creanga ;
8) … in traficul auto, poti injura si fi injurat mai ieftin si mai cu har decat la meciul dintre Steaua si Dinamo ;
9) … pana si cuvantul « hotule »se poate metamorfoza in alint sub vraja iubirii ;
10) … si numai la noi,g^alg^aie (r^asul (reciproc acceptat) in bancuri cu ovrei,unguri,tzigani,moldoveni,ardeleni,munteni,olteni ;si asta ne ajuta sa convietuim si sa nu inventam lagare de gazare ;
11) … shaorma arabeasca e cea mai buna din lume ,dar pe locul al II-lea in Romania,dupa fasolea cu ciolan (nu vanati paradoxul!) ;
12) … toate Simonele noastre sunt absolut »sensuale »,dar prea putine « boarfe » sunt printre ele;
13) … avem si ceva t^ate siliconate, dar cele mai multe (nu din siliconate) sunt obosite de gurile flamande ale pruncilor ,si ne plac asa;
14) … si numai aici , mai poti conduce,fara carnet, un 2HP+caruta ( Michelangello desemna omul si calul drept expresia perfectiunii universale );
15) … si numai aici, dupa o expeditie pe soselele cu gropi , poti gusta placerea « intrauterina » a somnului pe o saltea de paie ;
16) … zapada este pretuita ecologic si nu-i atacata agresiv cu sare si cu alte chimicale care ne ar curge ,apoi,prin vase,in loc de sange ;
17) … stim ca inainte de a face un salt(= adica a munci !) trebuie sa te dai cativa pasi inapoi,ca sa-ti faci vant ;
18) … si numai la noi , ai sansa sa mai treci prin sate in care nu mai prididesti sa raspunzi la salut ,desi nu te cunoaste nimeni ; pe cand, prin « civilizate »,colinzi o viata de om ,fara sa te salute cineva,ori sa-ti raspunda la binete(ce cuvant !);
19) … mirosul de balegar este iz national,iar cei care cumpara parfumuri dupa etichete sunt scolitii care vor sa scape de aroma natala, fara sa stie ca-i o amprenta genetica de nesters ;
20) …si numai aici,am invatat stoicismul vietii cotidiene de iad si nu ne va gasi nepregatiti Judecata de Apoi ,cand ne vom intalni cu « fericitii » de aiurea ,in Iadul cel vesnic ( ba si scutiti de transport !).
Nota :autoarea panseurilor pe care le-am parafrazat aici ,mi-a provocat un patos patriotic adevarat ,la 1 Decembrie, cu vibrantul salut" LA MULTI ANI ,ROMANIA ! de ziua numelui".
CUM SE IESE DIN CRIZA
(CU UN APROPO SI PENTRU SCHENGEN)
In Iad ,un neamt si un roman ajung intr-o groapa cu Cacat (scuze pentru majuscula murdarita!) Neamtului,mai bine crescut,ii ajunge "ciorba" pana la gat;romanului,pana la buze.
Neamtul il observa pe Michiduta,paznicul,dormind tun.
-Hai sa evadam,ii propune romanului.
-Nu,ca tu faci valuri si eu inghit tot!
(CU UN APROPO SI PENTRU SCHENGEN)
In Iad ,un neamt si un roman ajung intr-o groapa cu Cacat (scuze pentru majuscula murdarita!) Neamtului,mai bine crescut,ii ajunge "ciorba" pana la gat;romanului,pana la buze.
Neamtul il observa pe Michiduta,paznicul,dormind tun.
-Hai sa evadam,ii propune romanului.
-Nu,ca tu faci valuri si eu inghit tot!
luni, 3 ianuarie 2011
NASSTRÂMBĂUL
Mi se aduce un pacient în preajma comei alcoolice.
Cu fața tumefiată și cu nasul făcut terci.
Tot așteptam să comunic cu el.
Ioc !
A trecut pe sforăit, ca sirena bietului Roaită*.
Hotărăsc să încep, cu grijă, reconstrucția feței și a nasului, acompaniată de sforăituri care făceau să-mi vibreze mâna.
Pun totul « la loc » și,mulțumită de rezultate ,împachetez « butoiul și-l pun la limpezit ».
Cum se apropie timpul de externare a pacientului, acesta , mistuit de setea dacică, pedepsită de regele Burebista cu tăierea viilor, o zbughește pe ușă, fără de „ buna-ziua” și fără măcar să se uite în oglinda adusa de mine, pentru a-mi etala reușita.
Cam într-a III-a zi de la plecarea lui, mă trezesc luată pe sus de fostul pacient
si de rudele sale -vasluiene, si acuzată că i-am pocit chipul.
Încat râde tot satul de el .
Perplexă, încerc să înteleg măcar ceva.
Chipul, nasul erau normale. Sau aproape.
Chiar eram mândră de reușită.
O iau deoparte pe mama băiatului; o descos să le înțeleg furia.
Bătrâna scoate o fotografie și pe ea îmi arată nasul « ante bellum » al individului.
Mă înfior și înțeleg...
O pocitanie de nas, deviat cu vreo 30 de grade - stânga, ,cu cioturi și noduri, sfida estetica banală, a chipului uman.
Zădarnică orice încercare de a-l lămuri să rămână cu nasul „ reparat și pus pe direcția bună”!
.Nimic !
Își cerea nasul lui, din poză.
N-am încotro.
O iau de la capat : zdrobesc „capodopera ” mea, o reorganizez dup poză (greu lucru !) și livrez coletul la domiciliu, unde s-a făcut mare zaiafet-mare, de bucurie.
Peste cateva zile mă trezesc iar cu insul.
Am început să tremur.
Dar nu, n-aveam de ce să mă tem ; venise, vesel, să-mi mulțumească și să-mi spună că sătenii
nu se mai opresc din laude la adresa mea.
Mi-a adus, într-un ziar, o sticlă de rachiu de sfeclă.
Pe care o păstrez, sub cheie, ca pe cel mai prețios al meu trofeu profesional.
Acum, când îmi mai vin nasuri ferfeniță, cer o poză a împricinatului,ca să scap de ponoase, și de aroma sfeclei !
Mi se aduce un pacient în preajma comei alcoolice.
Cu fața tumefiată și cu nasul făcut terci.
Tot așteptam să comunic cu el.
Ioc !
A trecut pe sforăit, ca sirena bietului Roaită*.
Hotărăsc să încep, cu grijă, reconstrucția feței și a nasului, acompaniată de sforăituri care făceau să-mi vibreze mâna.
Pun totul « la loc » și,mulțumită de rezultate ,împachetez « butoiul și-l pun la limpezit ».
Cum se apropie timpul de externare a pacientului, acesta , mistuit de setea dacică, pedepsită de regele Burebista cu tăierea viilor, o zbughește pe ușă, fără de „ buna-ziua” și fără măcar să se uite în oglinda adusa de mine, pentru a-mi etala reușita.
Cam într-a III-a zi de la plecarea lui, mă trezesc luată pe sus de fostul pacient
si de rudele sale -vasluiene, si acuzată că i-am pocit chipul.
Încat râde tot satul de el .
Perplexă, încerc să înteleg măcar ceva.
Chipul, nasul erau normale. Sau aproape.
Chiar eram mândră de reușită.
O iau deoparte pe mama băiatului; o descos să le înțeleg furia.
Bătrâna scoate o fotografie și pe ea îmi arată nasul « ante bellum » al individului.
Mă înfior și înțeleg...
O pocitanie de nas, deviat cu vreo 30 de grade - stânga, ,cu cioturi și noduri, sfida estetica banală, a chipului uman.
Zădarnică orice încercare de a-l lămuri să rămână cu nasul „ reparat și pus pe direcția bună”!
.Nimic !
Își cerea nasul lui, din poză.
N-am încotro.
O iau de la capat : zdrobesc „capodopera ” mea, o reorganizez dup poză (greu lucru !) și livrez coletul la domiciliu, unde s-a făcut mare zaiafet-mare, de bucurie.
Peste cateva zile mă trezesc iar cu insul.
Am început să tremur.
Dar nu, n-aveam de ce să mă tem ; venise, vesel, să-mi mulțumească și să-mi spună că sătenii
nu se mai opresc din laude la adresa mea.
Mi-a adus, într-un ziar, o sticlă de rachiu de sfeclă.
Pe care o păstrez, sub cheie, ca pe cel mai prețios al meu trofeu profesional.
Acum, când îmi mai vin nasuri ferfeniță, cer o poză a împricinatului,ca să scap de ponoase, și de aroma sfeclei !
LA FURAT IN BARCELONA
Ma aflam cu o bursa in Barcelona .Intr-o zi,in drum spre casa,m-am oprit ,o clipa , sa admir o vitrina. Timp indestulator sa observ,pe aproape,doi adolescenti maslinii ,harjonindu-se si injurandu-se,pe rumaneste,ca la usa cortului
Cand imi reiau drumul,imi sar in fata,explicandu-mi intr-o spanioleasca acceptabila ca traiesc greu,sunt orfani si,de aceea, cersesc.
Le opresc lamentatia cu o trimitere romaneasca spre mama lor si adaug ca ei castiga mai bine decat mine.
Se opresc din cersit si cu glas solidar-admirativ soptesc :
-Si mata,tanti,ai venit aici tot la furat ?!
Ma aflam cu o bursa in Barcelona .Intr-o zi,in drum spre casa,m-am oprit ,o clipa , sa admir o vitrina. Timp indestulator sa observ,pe aproape,doi adolescenti maslinii ,harjonindu-se si injurandu-se,pe rumaneste,ca la usa cortului
Cand imi reiau drumul,imi sar in fata,explicandu-mi intr-o spanioleasca acceptabila ca traiesc greu,sunt orfani si,de aceea, cersesc.
Le opresc lamentatia cu o trimitere romaneasca spre mama lor si adaug ca ei castiga mai bine decat mine.
Se opresc din cersit si cu glas solidar-admirativ soptesc :
-Si mata,tanti,ai venit aici tot la furat ?!
joi, 30 decembrie 2010
duminică, 26 decembrie 2010
UN GAND SUB O RAMURA DE BRAD
Sufar de mandrie ; boala grea de care ma bucur ca nu scap si regret ca n-am transmis nici macar o molecula din ea, fetelor.
Mi-au spus multi dreptcredinciosi ca-i un pacat capital si ca voi zacea in smoala, calarit de Talpa Iadului (ptiu,drace !).
Nu cred.Ma bazez pe multe,chiar multe, prietene ,distins bisericoase,pe care ,cand le intalnesc ,le aud soptind “Iarta-l,Doamne!” si cred ca au mare trecere la El.
Dar, esential , ma bazez pe un document milenar si indubitabil,al originii mele :
GENEZA,1.26 « Apoi Dumnezeu a zis :Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa semanarea Noastra… ».
Sa trecem la exegeza textului :ne-a dat CHIPUL Lui si ,prin reluare,ni se predestineaza ASEMANAREA !
Or, nu putem crede mintii ca Dumnezeu este umil. Ne-a dat o zestre imensa,din asemanarea cu El,mintea; sa putem disocia binele de rau.Si sa raspundem de folosirea eficienta,in viata a acestor TALANTI (vezi parabola !),nu sa –i ingropam in umilinte .
Ma astept la afurisenie din partea prietenelor.Si nu numai. Insa, as prefera sa le aud,,in cor , rostind : « Iarta-l, Doamne,… ca stie ce spune ! »
In rest,eu raman ce-am fost…,nu romantic,precum intr-un vers celebru,ci mandru de
CHIP si ASEMANARE !
Sufar de mandrie ; boala grea de care ma bucur ca nu scap si regret ca n-am transmis nici macar o molecula din ea, fetelor.
Mi-au spus multi dreptcredinciosi ca-i un pacat capital si ca voi zacea in smoala, calarit de Talpa Iadului (ptiu,drace !).
Nu cred.Ma bazez pe multe,chiar multe, prietene ,distins bisericoase,pe care ,cand le intalnesc ,le aud soptind “Iarta-l,Doamne!” si cred ca au mare trecere la El.
Dar, esential , ma bazez pe un document milenar si indubitabil,al originii mele :
GENEZA,1.26 « Apoi Dumnezeu a zis :Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa semanarea Noastra… ».
Sa trecem la exegeza textului :ne-a dat CHIPUL Lui si ,prin reluare,ni se predestineaza ASEMANAREA !
Or, nu putem crede mintii ca Dumnezeu este umil. Ne-a dat o zestre imensa,din asemanarea cu El,mintea; sa putem disocia binele de rau.Si sa raspundem de folosirea eficienta,in viata a acestor TALANTI (vezi parabola !),nu sa –i ingropam in umilinte .
Ma astept la afurisenie din partea prietenelor.Si nu numai. Insa, as prefera sa le aud,,in cor , rostind : « Iarta-l, Doamne,… ca stie ce spune ! »
In rest,eu raman ce-am fost…,nu romantic,precum intr-un vers celebru,ci mandru de
CHIP si ASEMANARE !
sâmbătă, 25 decembrie 2010
FUGA CUVINTELOR
De Craciun, fiecare cuvant al LIMBII ROMANE fuge de-acasa si ,undeva,invata sa cante.
Asa devine colind.Din spuza stelelor presara stropi de diamante peste brazi si peste Mosul cu desaga uriasa. Toate cuvintele se iau ,apoi, de mana si canta
Auziti ?
Lerui ,Ler ,Lerui Ler
Cad stelutele din cer ;
De la ieri , pana la mane
Licari-se prin fantane ;
De la ieri,pana la azi
Licari-se printre brazi.
Dupa Craciun, se se intorc la noi,sterse,obosite , ca sa ne duca in lume banalitatile
\ P.S.Cand s-or intoarce ,iar,la mine ,am sa le poruncesc sa va spuna,ceremonios LA MULTI ANI !
De Craciun, fiecare cuvant al LIMBII ROMANE fuge de-acasa si ,undeva,invata sa cante.
Asa devine colind.Din spuza stelelor presara stropi de diamante peste brazi si peste Mosul cu desaga uriasa. Toate cuvintele se iau ,apoi, de mana si canta
Auziti ?
Lerui ,Ler ,Lerui Ler
Cad stelutele din cer ;
De la ieri , pana la mane
Licari-se prin fantane ;
De la ieri,pana la azi
Licari-se printre brazi.
Dupa Craciun, se se intorc la noi,sterse,obosite , ca sa ne duca in lume banalitatile
\ P.S.Cand s-or intoarce ,iar,la mine ,am sa le poruncesc sa va spuna,ceremonios LA MULTI ANI !
marți, 21 decembrie 2010
REMEMBER CU CETINA INROURATA
Stiu cat a costat-o pe Mikaloo adoptarea stilului retinut-evocator, scriind despre un coleg , Bogdan Poraicu . Nu –i raspund , in tema, aici si acum , pentru ca ,mai inainte cu vreo zece zile,am avut o intamplare de care nu-s prea mandru. Mi-am intersectat pasii cu mama lui;am zarit-o la timp,ca sa intru intr-un con de umbra.A fost un gest las,spontan ,ca sa nu transform o intalnire fortuita in desteptarea unor amintiri dureroase.
M-am ales ,in schimb eu , cu derularea unor filmulete despre clipele cand m-am aflat in preajma lui Bogdan.
Ma intorsesem,pleostit, dintr-o aventura politica de cativa ani si mi-am reluat corvoada de Sisif ca pedeapsa a clipei de nemeritata marire. Mi-am completat norma cu o clasa formata cu daruire de o colega.Urmarea :protestul elevilor,reclamatii, hotararea lor de a se muta la liceu daca nu se anuleaza decizia. Zadarnic. Asa ca la intrarea in clasa,s-a regizat o scena de dezastru:elevii ,suiti cu fundul pe mese,cu spatele la usa,ciorovaiau ca-n pauza,radeau sacadat,fortat.Cineva orchestrase o scena care nu putea duce la o sanctiune,dar care te cam demonta,stiindu-i conotatia.
Au dat si ei ,insa,peste un incapatat care avea in portofoliu revolte si mai si,reprimate odios.
Ce a urmat e alta odisee.De interes ,aici,ramane doar modul in care m-am legat sufleteste de tanarul regizor al protestului .I-am urmarit pregatirea pentru admiterea la Academia de politie,performantele ,nu mici,la studii,cam tot ce putea fi interesant in evolutia unui tanar de succes.Am pus la cale ,avantajat de locul lui de frunte in ierarhia mediilor de absolvire,alegerea orasului Iasi,ca rampa de intrare profesionala in lumea pestrita a « organului ».
In ultima vacanta, a trecut pe la mine sa mai punem tara la cale.Convenisem sa definitivam « proiectele »la intoarcerea spre Bucuresti.
Au urmat doua telefoane ;unul de la Bogdan care isi cerea scuze ca nu mai poare trece pe la mine,cu promisiunea ca ne vom revedea,in cateva saptamani.Al doilea,de la Iasi.O voce umeda de lacrimi ingana ceva despre o trecere de pietoni ,un hot de masini si o moarte.Bogdan !
In rest…
Bogdan are treaba.De-a dreapta Sfantului Petru,vegheaza ,integru, sa nu intre pacatosii in Rai.
Cand voi ajunge si eu va inchide un ochi,zambind ,lasand si-un pacatos sadea sa se bucure de peisaj. Si ca sa nu-i"patez" dosarul,nu ma grabesc sa bat la Poarta.
Sau, mai bine :Dumnezeu l-a facut un Craciun frumos.Care-i va aduce unei fetite cuminti un tren de-adevaratelea !
Stiu cat a costat-o pe Mikaloo adoptarea stilului retinut-evocator, scriind despre un coleg , Bogdan Poraicu . Nu –i raspund , in tema, aici si acum , pentru ca ,mai inainte cu vreo zece zile,am avut o intamplare de care nu-s prea mandru. Mi-am intersectat pasii cu mama lui;am zarit-o la timp,ca sa intru intr-un con de umbra.A fost un gest las,spontan ,ca sa nu transform o intalnire fortuita in desteptarea unor amintiri dureroase.
M-am ales ,in schimb eu , cu derularea unor filmulete despre clipele cand m-am aflat in preajma lui Bogdan.
Ma intorsesem,pleostit, dintr-o aventura politica de cativa ani si mi-am reluat corvoada de Sisif ca pedeapsa a clipei de nemeritata marire. Mi-am completat norma cu o clasa formata cu daruire de o colega.Urmarea :protestul elevilor,reclamatii, hotararea lor de a se muta la liceu daca nu se anuleaza decizia. Zadarnic. Asa ca la intrarea in clasa,s-a regizat o scena de dezastru:elevii ,suiti cu fundul pe mese,cu spatele la usa,ciorovaiau ca-n pauza,radeau sacadat,fortat.Cineva orchestrase o scena care nu putea duce la o sanctiune,dar care te cam demonta,stiindu-i conotatia.
Au dat si ei ,insa,peste un incapatat care avea in portofoliu revolte si mai si,reprimate odios.
Ce a urmat e alta odisee.De interes ,aici,ramane doar modul in care m-am legat sufleteste de tanarul regizor al protestului .I-am urmarit pregatirea pentru admiterea la Academia de politie,performantele ,nu mici,la studii,cam tot ce putea fi interesant in evolutia unui tanar de succes.Am pus la cale ,avantajat de locul lui de frunte in ierarhia mediilor de absolvire,alegerea orasului Iasi,ca rampa de intrare profesionala in lumea pestrita a « organului ».
In ultima vacanta, a trecut pe la mine sa mai punem tara la cale.Convenisem sa definitivam « proiectele »la intoarcerea spre Bucuresti.
Au urmat doua telefoane ;unul de la Bogdan care isi cerea scuze ca nu mai poare trece pe la mine,cu promisiunea ca ne vom revedea,in cateva saptamani.Al doilea,de la Iasi.O voce umeda de lacrimi ingana ceva despre o trecere de pietoni ,un hot de masini si o moarte.Bogdan !
In rest…
Bogdan are treaba.De-a dreapta Sfantului Petru,vegheaza ,integru, sa nu intre pacatosii in Rai.
Cand voi ajunge si eu va inchide un ochi,zambind ,lasand si-un pacatos sadea sa se bucure de peisaj. Si ca sa nu-i"patez" dosarul,nu ma grabesc sa bat la Poarta.
Sau, mai bine :Dumnezeu l-a facut un Craciun frumos.Care-i va aduce unei fetite cuminti un tren de-adevaratelea !
duminică, 12 decembrie 2010
ODA BUCURIEI
Amalia este jurnalista la Iasi ;sau « aproape jurnalista »,cum se alinta. Este imaginea unui copil din reclamele cu Mos Craciun ;sau asa pare.
Pentru mine este o prietena ,copie a definitiei despre OM a lui Blaise Pascal :o trestie ganditoare. (Bine,hai, nu chiar « prietena » ;la « trestie »pun un minus ;la « ganditoare »,un plus.Gata,nu mai fac concesii ,carcotasilor !)
Fatuca asta mi-a pus mausul in mana,blogul in fata si a racnit stentorial:scrie! Am inceput sa scriu si iata unde am ajuns.
Acum,in semn de recunostinta,ma scol cu capul in zori (a nu se citi nori) ca sa fiu primul care-i comenteaza posturile din blog (Mikaloo-o).
Asa ca mi-s avizat in opera ei blogista,bazata pe amintiri din copilarie,(dac-o fi fost izgonita din raiul ei ,ceea ce nu pare),note de calatorie,sau despre prieteni,ode becaliene; toate sub spectrul suveran al nostalgiei justitiare si al lehamitei.
Dar ieri am descoperit trucajul :totul era o masca pentru actiuni subversive.In fond,punea de-o mamaliga exploziva, adica participarea ,pe furis ,la un concurs pentru o bursa europeana.Pe care a si castigat-o !
Si,acum,sa vedeti spectacol –capodopera :
-se plange de grele calatorii in valtoarea bucuresteana ;
-isi doreste un tren particular,fara sine,fara gara ;
-arunca in eter un titlu " BURSELE J.T.I." si-l sustine cu sibilinica limpezime( !) cu textul "echipa de soc ".Ma uimesc eu de atata claritate si descopar o trimitere la ziarul « Gandul ».Ma supun scenariului rocambulesc si aflu ca noua jurnalisti bucuresteni ,adica niste capitalisti si o ieseanca,adica provinciala,au castigat bursele.
-a doua zi explodeaza detaliile si triumful .
Mai,sa fie! Eroina ne-a bagat in ceata,ca sa iasa din campul de forta negativa a celor care sperau sa se faca(ea) de ra^s si care « au preferat invidia in locul bucuriei ca si Iasiul va fi reprezentat in aceasta bursa ».
Rasuflau din acest scenariu cateva bune concluzii despre prietena mea(daca mai ramane cu acest statut uniacceptat) :
-e o ambitioasa si calculata trestie ganditoare;
-are flerul regizoral al detaliului simbolic ;
-explodeaza multicolor si arogant la victorii ;
-isi slefuieste drumul ascensiunii profesionale.
Cu minus notez sindromul provincialului ;or,avem si noi capitalistii nostri.
Amalia este jurnalista la Iasi ;sau « aproape jurnalista »,cum se alinta. Este imaginea unui copil din reclamele cu Mos Craciun ;sau asa pare.
Pentru mine este o prietena ,copie a definitiei despre OM a lui Blaise Pascal :o trestie ganditoare. (Bine,hai, nu chiar « prietena » ;la « trestie »pun un minus ;la « ganditoare »,un plus.Gata,nu mai fac concesii ,carcotasilor !)
Fatuca asta mi-a pus mausul in mana,blogul in fata si a racnit stentorial:scrie! Am inceput sa scriu si iata unde am ajuns.
Acum,in semn de recunostinta,ma scol cu capul in zori (a nu se citi nori) ca sa fiu primul care-i comenteaza posturile din blog (Mikaloo-o).
Asa ca mi-s avizat in opera ei blogista,bazata pe amintiri din copilarie,(dac-o fi fost izgonita din raiul ei ,ceea ce nu pare),note de calatorie,sau despre prieteni,ode becaliene; toate sub spectrul suveran al nostalgiei justitiare si al lehamitei.
Dar ieri am descoperit trucajul :totul era o masca pentru actiuni subversive.In fond,punea de-o mamaliga exploziva, adica participarea ,pe furis ,la un concurs pentru o bursa europeana.Pe care a si castigat-o !
Si,acum,sa vedeti spectacol –capodopera :
-se plange de grele calatorii in valtoarea bucuresteana ;
-isi doreste un tren particular,fara sine,fara gara ;
-arunca in eter un titlu " BURSELE J.T.I." si-l sustine cu sibilinica limpezime( !) cu textul "echipa de soc ".Ma uimesc eu de atata claritate si descopar o trimitere la ziarul « Gandul ».Ma supun scenariului rocambulesc si aflu ca noua jurnalisti bucuresteni ,adica niste capitalisti si o ieseanca,adica provinciala,au castigat bursele.
-a doua zi explodeaza detaliile si triumful .
Mai,sa fie! Eroina ne-a bagat in ceata,ca sa iasa din campul de forta negativa a celor care sperau sa se faca(ea) de ra^s si care « au preferat invidia in locul bucuriei ca si Iasiul va fi reprezentat in aceasta bursa ».
Rasuflau din acest scenariu cateva bune concluzii despre prietena mea(daca mai ramane cu acest statut uniacceptat) :
-e o ambitioasa si calculata trestie ganditoare;
-are flerul regizoral al detaliului simbolic ;
-explodeaza multicolor si arogant la victorii ;
-isi slefuieste drumul ascensiunii profesionale.
Cu minus notez sindromul provincialului ;or,avem si noi capitalistii nostri.
miercuri, 1 decembrie 2010
BRAVOS,NATIUNE,HALAL SA-TI FIE !
Oleaca de zapada,oleaca de polei si consecinte apocaliptice.Toti tipa,se zvarcolesc,fac spume la gura.Nimeni,dar absolut nimeni nu gaseste(nici macar nu cauta!)decat un vinovat:ASTA-I ROMANIA!
Sunt cuvintele de pe buzele tuturor; ieftina si la indemana solutie de defulare a comoditatii de gandire a noastra.Ce ca-i sarbatoare nationala,ce ca se incearca o oarecare solemnitate in abordarea statutului nostru de romani?!Asta-i Romania!la noi ca la nimenea!
Am extras cuvintele cele mai decente din lamento-ul general din gari ,aeroporturi,de pe sosele, falfaite ieri pe aproape toate televiziile.
Oare chiar asa?Nimeni nu vedea ca avioanele nu decolau,sau intarziau prin aproape toata Europa,ca gheata de pe firele electrice oprea trenurile pe magistrale,neexistand solutii tehnice imediate,nicaieri in lume;ca fenomenul de givraj era determinat de niste fenomene naturale absolut rarisime,ca soferii ofticati nu erau echipati cat de cat de iarna,ca...NUUU! toti urlau" Asta-i Romania,tara de rahat!.Si era solemna zi a Romaniei!
Oare mama-natura asta nu are nimic de spus din cand in cand, lasandu-ne neputinciosi pentru un timp,in setea noastra bolnava de confort?Oare nu putem fi rationali-critici?; nu,nu-i
trendi!(asa s-o fi scriind?).
Cu slanina si sarmale in paporniţe,o alta Românie decât cea sarbatorita, lua drumul bejeniei,scandalizata ca-i impiedecata sa ajunga la "servici",prin Europa,unde sterge la cur pe toti neputinciosii! Nimic rău in ce fac,daca nu si-ar incrimina România ramasa in nevoile si jalea ei=România de rahat! Nimic politic in cele scrise aici!.E mult rău la noi,dar e râia noastra ,a tuturor.Daca mai avem o ţara,la care sa ne raportam cu "a noastra" ,apoi avem si responsabilitate pentru ea. Daca-i de RAHAT,s-o spălăm frumuşel s-o punem la uscat,ca sa arate mai bine;daca nu,de ce ne mai întoarcem la ea? Inchei cu vorba ilustrului cârcotaş,Caragiale,care punea in gura unui personaj: "din aceasta dilema nu putem ieşi!"
Oleaca de zapada,oleaca de polei si consecinte apocaliptice.Toti tipa,se zvarcolesc,fac spume la gura.Nimeni,dar absolut nimeni nu gaseste(nici macar nu cauta!)decat un vinovat:ASTA-I ROMANIA!
Sunt cuvintele de pe buzele tuturor; ieftina si la indemana solutie de defulare a comoditatii de gandire a noastra.Ce ca-i sarbatoare nationala,ce ca se incearca o oarecare solemnitate in abordarea statutului nostru de romani?!Asta-i Romania!la noi ca la nimenea!
Am extras cuvintele cele mai decente din lamento-ul general din gari ,aeroporturi,de pe sosele, falfaite ieri pe aproape toate televiziile.
Oare chiar asa?Nimeni nu vedea ca avioanele nu decolau,sau intarziau prin aproape toata Europa,ca gheata de pe firele electrice oprea trenurile pe magistrale,neexistand solutii tehnice imediate,nicaieri in lume;ca fenomenul de givraj era determinat de niste fenomene naturale absolut rarisime,ca soferii ofticati nu erau echipati cat de cat de iarna,ca...NUUU! toti urlau" Asta-i Romania,tara de rahat!.Si era solemna zi a Romaniei!
Oare mama-natura asta nu are nimic de spus din cand in cand, lasandu-ne neputinciosi pentru un timp,in setea noastra bolnava de confort?Oare nu putem fi rationali-critici?; nu,nu-i
trendi!(asa s-o fi scriind?).
Cu slanina si sarmale in paporniţe,o alta Românie decât cea sarbatorita, lua drumul bejeniei,scandalizata ca-i impiedecata sa ajunga la "servici",prin Europa,unde sterge la cur pe toti neputinciosii! Nimic rău in ce fac,daca nu si-ar incrimina România ramasa in nevoile si jalea ei=România de rahat! Nimic politic in cele scrise aici!.E mult rău la noi,dar e râia noastra ,a tuturor.Daca mai avem o ţara,la care sa ne raportam cu "a noastra" ,apoi avem si responsabilitate pentru ea. Daca-i de RAHAT,s-o spălăm frumuşel s-o punem la uscat,ca sa arate mai bine;daca nu,de ce ne mai întoarcem la ea? Inchei cu vorba ilustrului cârcotaş,Caragiale,care punea in gura unui personaj: "din aceasta dilema nu putem ieşi!"
SECT. AMINTIRI
Incurcate-s caile Domnului.Iar noi,ca niste fii sturlubatici ce-I suntem,le incurcam si mai rau! Acest gand « adanc » mi s-a incalcit deunazi,intr-un neuron ceva mai odihnit si a slobozit un suvoi de amintiri,dintr-un veac nu de mult incheiat.
Incepusem liceul si,bolnav de lectura,dadeam tarcoale librariei din centru,unde eram tolerat ceasuri lungi sa ma scund printre rafturi si sa citesc,o ,cu ce viteza,romane intregi.In schimbul bunavointei librarului,caram pachete ,aranjam cartile pe rafturi,scriam liste de comenzi.Si iar lectura,pana ce se trageau obloanele de tabla ondulata peste vitrine.Ziceam atunci saru’mana !,ca s-o iau a doua zi,dupa ore , de la capat.
Atunci mi-a atras atentia o persoana slaba,aproape smochinita,cu o mustata trapezoidala,scurta.Avea niste ochelari cu rama de sarma ,cu lentile groase.Pardesiu scurt,decolorat si ros.Tinea la piept o geanta de piele de culoare incerta si se sprijinea intr-o carja ,parca neagra la origine.
Intra in librarie aproape tarandu-si botinele pe scandurile tocite, se aseza la o masuta langa geam,apoi,.ca-ntr-un ritual,aseza palaria si geanta pe masa,isi rezema bratele pe carja si isi cufunda privirea undeva, in lungul strazii.Cand si cand isi pleca respectuos capul la salutul celor opriti in fata vitrinei,revenind ,repede, la incremenirea dinainte.Cand treceam pe langa el,sau ii aduceam o carte,un ziar,cerute soptit librarului,imi scoteam smerit sapca bordata cu fir aurit ;.isi pleca usor capul,ca la salut si-i ghiceam un suras ,sub mustata..Mi-a spus librarul ca era profesorul N.N.Rautu.Nu mai preda,Fusese scos de la Liceul Laurian ca necorespunzator,deoarece refuzase sa-l predea pe Eminescu dupa o brosurica-manual scrisa la Moscova,pentru uzul liceelor din Romania.
Traia singur, intr-o odaita cu chirie, deoarece ii fusese confiscata casa parinteasca de rusi.
Dus pe coclauri de viata,m-am reintors dupa vreo 15 ani in Botosani.La libraria din centru,la masuta de la geam,sprijinit in aceeasi carja,cu aceleasi obiecte in fata, statea N.N.Rautu.Am intrat si reflex am redevenit copilul care-i aducea cate o carte,din raft Copilul cu numarul matricol « L.L.24 ».Acum aveam altfel de sapca,una muncitoreasca.L-am salutat cu « Buna ziua,domnule profesor ! »Am inlemnit,cand i-am auzit glasul tremurat « Te –ai intors,draga ? » Parca pe mine ma asteptase in toti acei ani. Poate stia si cum ma cheama .
Despre acest om a carui prezenta mi-a umplut ,apoi,multe goluri din cultura mea,subtirica,as vrea sa astern cateva randuri,in pagini urmatoare.
Incurcate-s caile Domnului.Iar noi,ca niste fii sturlubatici ce-I suntem,le incurcam si mai rau! Acest gand « adanc » mi s-a incalcit deunazi,intr-un neuron ceva mai odihnit si a slobozit un suvoi de amintiri,dintr-un veac nu de mult incheiat.
Incepusem liceul si,bolnav de lectura,dadeam tarcoale librariei din centru,unde eram tolerat ceasuri lungi sa ma scund printre rafturi si sa citesc,o ,cu ce viteza,romane intregi.In schimbul bunavointei librarului,caram pachete ,aranjam cartile pe rafturi,scriam liste de comenzi.Si iar lectura,pana ce se trageau obloanele de tabla ondulata peste vitrine.Ziceam atunci saru’mana !,ca s-o iau a doua zi,dupa ore , de la capat.
Atunci mi-a atras atentia o persoana slaba,aproape smochinita,cu o mustata trapezoidala,scurta.Avea niste ochelari cu rama de sarma ,cu lentile groase.Pardesiu scurt,decolorat si ros.Tinea la piept o geanta de piele de culoare incerta si se sprijinea intr-o carja ,parca neagra la origine.
Intra in librarie aproape tarandu-si botinele pe scandurile tocite, se aseza la o masuta langa geam,apoi,.ca-ntr-un ritual,aseza palaria si geanta pe masa,isi rezema bratele pe carja si isi cufunda privirea undeva, in lungul strazii.Cand si cand isi pleca respectuos capul la salutul celor opriti in fata vitrinei,revenind ,repede, la incremenirea dinainte.Cand treceam pe langa el,sau ii aduceam o carte,un ziar,cerute soptit librarului,imi scoteam smerit sapca bordata cu fir aurit ;.isi pleca usor capul,ca la salut si-i ghiceam un suras ,sub mustata..Mi-a spus librarul ca era profesorul N.N.Rautu.Nu mai preda,Fusese scos de la Liceul Laurian ca necorespunzator,deoarece refuzase sa-l predea pe Eminescu dupa o brosurica-manual scrisa la Moscova,pentru uzul liceelor din Romania.
Traia singur, intr-o odaita cu chirie, deoarece ii fusese confiscata casa parinteasca de rusi.
Dus pe coclauri de viata,m-am reintors dupa vreo 15 ani in Botosani.La libraria din centru,la masuta de la geam,sprijinit in aceeasi carja,cu aceleasi obiecte in fata, statea N.N.Rautu.Am intrat si reflex am redevenit copilul care-i aducea cate o carte,din raft Copilul cu numarul matricol « L.L.24 ».Acum aveam altfel de sapca,una muncitoreasca.L-am salutat cu « Buna ziua,domnule profesor ! »Am inlemnit,cand i-am auzit glasul tremurat « Te –ai intors,draga ? » Parca pe mine ma asteptase in toti acei ani. Poate stia si cum ma cheama .
Despre acest om a carui prezenta mi-a umplut ,apoi,multe goluri din cultura mea,subtirica,as vrea sa astern cateva randuri,in pagini urmatoare.
luni, 15 noiembrie 2010
Examen
Azi mi-a venit sa revăd opera lunii octombrie.
Privită de departe, sta impozanta,incremenită pe orizont.
De aproape, textele sunt aidoma fetelor bătrâne dintr-o familie bigotă : mucegăite de așteptare si de secretă speranță.
E drept , le-au dat târcoale câțiva chitaristi; numai că, speriate, și-au pus mâna la ochi si picioarele …la fugă , reluându-si, de departe, așteptarea altor cuceritori.
Așa că, fetelor, la analiză!
Unde-i boala ?
La cap e stricăciunea: nu e la locul lui ! (spunea cineva,undeva).
Scrisurile mele n-au pret de piață, pentru că:
1 . sunt «căutate cautate », artificioase, plicticos- didactice, moralizatoare;* ;
2 . cu tematică desuetă, rostite,parca dintr-un amvon urias,in care predicatorul e un punct iluzoriu ;
3. nu afisez nici poze sexante ( de la sexant=instrument marinăresc), nici melodii uluitoare ;
4. par niște scânceli la bunăvoința trecătorilor stelari, care lasa un bănuț in palaria scârțâitorului.
Mai scriu.... mă opresc ?
Fac gestul funest al imperatorului, care arata cu degetul în jos că aproba moartea gladiatorului invins?
Aleg solutia adecvata perfect cauzei: mai scriu, pentru c folosesc cea mai ecologică formă de suport, pentru că nu omor pădurea, să am hârtie!
Ati văzut ce diplomatica fenta am facut pentru mentinerea tarabei la drumul mare?
*Apropo, de morala : un apropiat,intrat de mult pe usa principala in Academie si-n istoria
literaturii, mi-a luat, cândva,o hârtie din față si a schițat schema unei fabule:
Ionel face o șotie. Mama vine cu morala, tata,tot cu morala, invatatoarea, la fel cu morala.
Fabulistul tot cu… MORALA: iar MORALĂ ?!
marți, 9 noiembrie 2010
PARADOX ?
O usoara incontreala cu fie-mea cea mare m-a scos pe tusa blogului pentru un timp.Ea este experta familiei in IT ;eu-tantalaul !
Obiectul disputei l-a constituit neglijenta mea in administrarea blogului ici-fata,adica neasigurarea protectiei contra intrusilor. Asta va duce la navala hoardelor migratoare cosmice,de neispraviti,de pirati cu nave suprasofisticate,care vor raspandi virusi mai rai decat HIV,care vor planta hectare de vulgaritati,incat vor rosi toti pixelii din dotare.Si zi ,si zi,pana ce izbucnesc :si…ce ?!Apoi,sub upercutul trasnit,ma las moale la podea , sa rumeg cele auzite.
Si am conchis ca ma misc tangent la aceasta lume moderno-cibernetica ,ca neuronii mei nu percep logica timpului cu care vor sa empatizeze , ca ar trebui sa fiu izolat intr-un fel de leprozerie cosmica,incat sa nu tulbur legile comunicarii virtuale
Dar…exista un « dar » !
Cand asterni pe o pagina,fie ea si de computer,ideile trairile,ele nu-ti mai apartin.Columb s-a incredintat caravelelor si furtunilor,asumandu-si riscul.Si eu ,un columb microscopic,imi trimit mesajul in necunoscut ,cu acelasi risc.
In mod logic,ma expun si binelui ,si raului.In mod aleatoriu.Numai asa cuvintele se pot apara pozand victorioase ,pe undeva,sau pot deveni spamuri.(Ola,ce cuvinte folosesc !)
Cat despre haiducii IT, care imprastie moartea in programe,virusindu-le, ii cred niste cavaleri ai dreptatii vesnice,care se lupta cu Pentagonul,cu Kremlinul ,cu Bill Gates, nu cu al meu computer,un abac medieval,despre care sunt sigur ca functioneaza cu lampi,aidoma peceleurilor din stravechile televizoare.Daca vreun trasnit o face, dau fuga la tomberoane si-
mi procur alta scula.
Asadar ,cum e mai bine ? Sa faci din blog o oaza in care sa sa adape toate caravanele cruciate ,pribege,sau sa-l inconjuri cu cerberi care sa sfasie orice trecator,inainte de a-ti da binete ?
Din dilema cum sa ies ?
O usoara incontreala cu fie-mea cea mare m-a scos pe tusa blogului pentru un timp.Ea este experta familiei in IT ;eu-tantalaul !
Obiectul disputei l-a constituit neglijenta mea in administrarea blogului ici-fata,adica neasigurarea protectiei contra intrusilor. Asta va duce la navala hoardelor migratoare cosmice,de neispraviti,de pirati cu nave suprasofisticate,care vor raspandi virusi mai rai decat HIV,care vor planta hectare de vulgaritati,incat vor rosi toti pixelii din dotare.Si zi ,si zi,pana ce izbucnesc :si…ce ?!Apoi,sub upercutul trasnit,ma las moale la podea , sa rumeg cele auzite.
Si am conchis ca ma misc tangent la aceasta lume moderno-cibernetica ,ca neuronii mei nu percep logica timpului cu care vor sa empatizeze , ca ar trebui sa fiu izolat intr-un fel de leprozerie cosmica,incat sa nu tulbur legile comunicarii virtuale
Dar…exista un « dar » !
Cand asterni pe o pagina,fie ea si de computer,ideile trairile,ele nu-ti mai apartin.Columb s-a incredintat caravelelor si furtunilor,asumandu-si riscul.Si eu ,un columb microscopic,imi trimit mesajul in necunoscut ,cu acelasi risc.
In mod logic,ma expun si binelui ,si raului.In mod aleatoriu.Numai asa cuvintele se pot apara pozand victorioase ,pe undeva,sau pot deveni spamuri.(Ola,ce cuvinte folosesc !)
Cat despre haiducii IT, care imprastie moartea in programe,virusindu-le, ii cred niste cavaleri ai dreptatii vesnice,care se lupta cu Pentagonul,cu Kremlinul ,cu Bill Gates, nu cu al meu computer,un abac medieval,despre care sunt sigur ca functioneaza cu lampi,aidoma peceleurilor din stravechile televizoare.Daca vreun trasnit o face, dau fuga la tomberoane si-
mi procur alta scula.
Asadar ,cum e mai bine ? Sa faci din blog o oaza in care sa sa adape toate caravanele cruciate ,pribege,sau sa-l inconjuri cu cerberi care sa sfasie orice trecator,inainte de a-ti da binete ?
Din dilema cum sa ies ?
vineri, 22 octombrie 2010
HELP !
Las naibii anuntata tematica puerila a operei mele blogiste, de dragul unei unei prietene imaginare la ale carei recente suferinte vreau sa subscriu.
Am vazut-o distrusa de esecurile unei echipe de fotbal pe care o adora mistic.Si nu inteleg cum poate sa o doara asa ceva.
Sa ma explic. Sunt incapabil sa gust catharsisul unui meci.Asta e !Probabil ca iti trebuie un exercitiu initiatic, sub ochiul dur al unui magistru. Si mai cred ca poti adora o femeie si/sau barbat ,un film ,de care nu te mai saturi sa-l revezi,un cantec pentru care lesini de placere s.a. Cunosc un pescar,cu izmenele putrede de stat in iazuri, care vede zilnic filmul « Monstrul » cu Moraru,Caragiu si Cotescu.De acord ca merita.Dar sa vezi niste remake-uri cu actori gangavi si impiedecati si sa lesini de placere , in amintirea editiei princeps e o eroare de busola.
Cum poti sa-ti tocesti sufletul la un penibil remke « steaua », cu jucatori=mancatori de seminte pe teren, dirijati de un patron cu un singur neuron embrionar ?
As vra sa fac anamneza acestei bolnave de steaua ,dar imi lipseste introspectia ei,de profesionista in psihologie.Dac-o exista si-n viata reala o asemenea persoana ,o rog sa-si culeaga trairile,cu rigoare ,pe blog.Dupa ce le citesc,scriu o opera pentru premiul Nobel.
Las naibii anuntata tematica puerila a operei mele blogiste, de dragul unei unei prietene imaginare la ale carei recente suferinte vreau sa subscriu.
Am vazut-o distrusa de esecurile unei echipe de fotbal pe care o adora mistic.Si nu inteleg cum poate sa o doara asa ceva.
Sa ma explic. Sunt incapabil sa gust catharsisul unui meci.Asta e !Probabil ca iti trebuie un exercitiu initiatic, sub ochiul dur al unui magistru. Si mai cred ca poti adora o femeie si/sau barbat ,un film ,de care nu te mai saturi sa-l revezi,un cantec pentru care lesini de placere s.a. Cunosc un pescar,cu izmenele putrede de stat in iazuri, care vede zilnic filmul « Monstrul » cu Moraru,Caragiu si Cotescu.De acord ca merita.Dar sa vezi niste remake-uri cu actori gangavi si impiedecati si sa lesini de placere , in amintirea editiei princeps e o eroare de busola.
Cum poti sa-ti tocesti sufletul la un penibil remke « steaua », cu jucatori=mancatori de seminte pe teren, dirijati de un patron cu un singur neuron embrionar ?
As vra sa fac anamneza acestei bolnave de steaua ,dar imi lipseste introspectia ei,de profesionista in psihologie.Dac-o exista si-n viata reala o asemenea persoana ,o rog sa-si culeaga trairile,cu rigoare ,pe blog.Dupa ce le citesc,scriu o opera pentru premiul Nobel.
marți, 19 octombrie 2010
D’ALE URBEI
1)TEZA
Cutreier urbea si vad atatea rele,incat defulez nori de injuraturi soptite la adresa negospodarilor.Am terminat sfintii din calendarul ortodox si din cel catolic.Ca sa n-o iau de la capat,mut invectivele pe blogul meu inutil,.
2)ANTITEZA
Cu treaba prin centrul vechi,mi-am oprit privirea pe zona unde se modernizeaza pietonalul cu viteza…Am probat chiar soliditatea caldaramului si am constatat ca muncitorii au realizat un pavaj unic in lume :in valuri.
3)SINTEZA
a)
Intreb un muncitor de ce asa.Cand a inteles adancimea intrebarii,zvrrr !cu o piatra cubica dupa mine.
b)
c) Am ajuns pe Unirii,salut un cunoscut,pe moda veche,scotandu-mi sapcalia.Atent la el, dau in groapa unde trebuia sa fie o dala frumoasa si-mi zdrelesc bine genunchii.Ma scol repede,stimulat de fonfaitul unei hoaste :saracul,s-a aghezmuit de dimineata ;si pare om serios.
Pana si maimuta invata,dar mite eu !Asa se face ca pe bulevard am pasit cu grija peste reteaua de clivaje ,ca sa-mi salvez gatul si scafarlia ramase ,inca,la locul lor.
4)INLOC DE INVATATURA
Pacala ii face unui popa ciacar ,un pod cu o calcatura moale si una tare,Pentru asta,taie oile popii si le aseaza alternativ cu burta si cu spinarea in sus.Daca edilii nostri n-au dorit sa faca la fel,le propun sa transmita la megafoane « Valurile Dunarii »,ca sa pluteasca elegant trecatorii pe strazile din poveste.
1)TEZA
Cutreier urbea si vad atatea rele,incat defulez nori de injuraturi soptite la adresa negospodarilor.Am terminat sfintii din calendarul ortodox si din cel catolic.Ca sa n-o iau de la capat,mut invectivele pe blogul meu inutil,.
2)ANTITEZA
Cu treaba prin centrul vechi,mi-am oprit privirea pe zona unde se modernizeaza pietonalul cu viteza…Am probat chiar soliditatea caldaramului si am constatat ca muncitorii au realizat un pavaj unic in lume :in valuri.
3)SINTEZA
a)
Intreb un muncitor de ce asa.Cand a inteles adancimea intrebarii,zvrrr !cu o piatra cubica dupa mine.
b)
c) Am ajuns pe Unirii,salut un cunoscut,pe moda veche,scotandu-mi sapcalia.Atent la el, dau in groapa unde trebuia sa fie o dala frumoasa si-mi zdrelesc bine genunchii.Ma scol repede,stimulat de fonfaitul unei hoaste :saracul,s-a aghezmuit de dimineata ;si pare om serios.
Pana si maimuta invata,dar mite eu !Asa se face ca pe bulevard am pasit cu grija peste reteaua de clivaje ,ca sa-mi salvez gatul si scafarlia ramase ,inca,la locul lor.
4)INLOC DE INVATATURA
Pacala ii face unui popa ciacar ,un pod cu o calcatura moale si una tare,Pentru asta,taie oile popii si le aseaza alternativ cu burta si cu spinarea in sus.Daca edilii nostri n-au dorit sa faca la fel,le propun sa transmita la megafoane « Valurile Dunarii »,ca sa pluteasca elegant trecatorii pe strazile din poveste.
INTRE MENGHINA CONTRARIILOR - PROIECTE
Am dileme,trileme ,sau cate -leme or mai fi:ce caut eu intre blogisti?(da-da,stiu "bloggeri").
Iesisem,bucuros,la taraba personala si mi-au cazut in cap reprosuri neasteptate.O colega,purtata,pe bune,prin tari si literaturi a ramas consternata cand a aflat ca am ajuns in stare,sacrilegiu,sa deschid un blog;s-a afurisit ca nu-l va accesa niciodata.
Atunci ,reflex de aparare , am hotarat sa ma diversific,in opinii,dupa alchimii aleatorii,si pentru destepti (toti cititorii mei),si pentru prosti (lipsa pe blogul meu).
Si am deschis urmatoarele dughene=raioane de supermarchet:de filosoficale,de suflet albastru,de targ=agora,de beletristica,de politicale si ce-o mai fi.L-am urmat pe uitatul Heliade,care indemna,cu aproape doua secole "scrieti ,baieti,orice si oricum,numai scrieti!"
I. DE SUFLET
a)De dimineata,am incasat o lovitura,de la nuspuicine ,de mi s-au facut terci toate celulele sufletului.Meritam!
Iesisem,bucuros,la taraba personala si mi-au cazut in cap reprosuri neasteptate.O colega,purtata,pe bune,prin tari si literaturi a ramas consternata cand a aflat ca am ajuns in stare,sacrilegiu,sa deschid un blog;s-a afurisit ca nu-l va accesa niciodata.
Atunci ,reflex de aparare , am hotarat sa ma diversific,in opinii,dupa alchimii aleatorii,si pentru destepti (toti cititorii mei),si pentru prosti (lipsa pe blogul meu).
Si am deschis urmatoarele dughene=raioane de supermarchet:de filosoficale,de suflet albastru,de targ=agora,de beletristica,de politicale si ce-o mai fi.L-am urmat pe uitatul Heliade,care indemna,cu aproape doua secole "scrieti ,baieti,orice si oricum,numai scrieti!"
I. DE SUFLET
a)De dimineata,am incasat o lovitura,de la nuspuicine ,de mi s-au facut terci toate celulele sufletului.Meritam!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)