CRĂCIUNUL- SĂTULUL...?
în aceste nopți mâloase , pe toate ridicăturile din jurul satului, bunii și străbunii noștri adunau grămezi uriașe de uscături pe care le soroceau limbilor de balauri ale focurilor, pornite din amurgul celei mai spăimoase nopți de iarnă, aceeaa a Solstițiului; și domolite în zori.
Povestitorii le-au botezat „focurile păstorilor de la Viflaim”, dar rădăcinile lor sunt stră-străvechi,, adică, dinspre începuturile spaimei omului de întuneric.
Înțelepții, Magii, măsurau, tremurând, scurtarea prezenței Soarelui pe cer.
Apoi, porneau cu grăbire, ajutorarea Astrului cu jerbe de focur și chiot, să alunge demonii spăimoși.
Și… minune!
De-a doua zi Soarele se arată,totdeauna, mai ochios, peste lume!
Pe așa practici păgâne, s-a așezat temeinic, calda sărbătoare a Crăciunului.
De altfel, supoziția e fundamentată și prin păstrarea în numele sărbătorii, a etimonului din „latina vulgară” CRACIONES= BUȘTENI APRINȘI |= CRĂCIUN !
Isus devine simbolul luminii izbăvitoare, iar sărbătoarea nașterii Lui se umple de adâncime spirituală, tulburătoare.
Dar se simt și dezechilibrări ale armoniei inițiate.
În ultimele decenii, latura distractiv- comercială devine dominantă și agresivă, și Lumina de la Craciones, filtrată prin sita Stelei călăuzitoare de Magi, își pierde , treptat adâncimea spaimei solstițiului,dar și a bucuriei stelei de la Vicleim!
Și ne îngrămădim, pervers, în jurul sacului unui Moș de Mucava, să ne revendicăm împlinirea dorințelor.
Cele mai multe robite doar Pântecului. (Vorbele Popii Nică a lui Creangă, despre care am auzit că l-au repus Mai-Marii, actuali, în sfințenie!)
De aici și vorbele de duh cu „Crăciunul- sătulul!...”
La mine: Cei Trei Magi, au umplut, mai multe traiste, cu ghiotura : slănina afumată și împănată cu de toate mirodeniile Terrei, cârnăciori trecuți prin fum amețitor de narghilea, chișcă din mațul cel gros, săturat cu măruntaie și crumpe din păpușoi Cincantin, pârjoale zemoase, cât palma haiducului Coroi, și învălite în prapur dantelat,
Gata!!, Nu mai rezist!
Aha, da, sarmale de chef dumnezaiesc,… și turte cu juflă, = boierii le zic julfă, eu - pelincile Domnului din iesle!, plăcinte cu bostan și nucă...
Dacă scăp cu bine de relele înșirate din traiste, si de virușii din vorbele răutăcioșilor preapravoslavnici, am să vă zic, tuturor,celor din tuspatru zările:
La mulți ani, izvorâți din Lumina biruitoare!
