Era gata să mă autodenunţ pentru tentativă de viol. (Nu săriţi, indignaţi, că nu-i ce gândiţi! Obiectul tentativei era puţinul meu talent de pamfletar, pe care-l ţin la mare preţ, răssigilat, pentru folosire,numai în caz de extremă nevoinţă.)
Viaţa îmi oferă dese ocazii de „păcate capitale”, când Aghiuţă mă călăreşte ca pe o gloabă râioasă,legată la ochi, spre o himeră: capodopera otrăvitoare a vieţii mele, pamfletul care m-ar ridica deasupra maieştrilor genului. De acolo, să privesc, suveran, Piscul atins, la poalele căruia să se caţere „Minciuna stă cu regele la masă", alui Vlahuţă, „Meca şi meca”, de Macedonski, „Ai noştri tineri”, Eminescu, „Baroane” de Arghezi!
Dar, se cuvine să mai aştept.
Toată această frământătură mi-a provocat-o coborârea din înnalturi, în praful Botoşanilor, a celui de-al treilea om din România, cum s-a prezentat , ritos, gură-căscaţilor care au ieşit repede ,din Cimitirul „Pacea”, simţind miroznă de pomană nouă.
Din păcate, nu eram pe-acasă, aşa că nu m-am putut cocoţa pe ţuguiul casei, ca să fâlfâi tricolorul în cinstea oaspetelui. M-am informat din curajoasa şi echilibrata relatare a unui jurnalist, pe care-l cunosc şi-l apreciez pentru cele ce aşterne, online, la „Botoşăneanul (dealtfel, teveurile au valorificat substanţial, aceleaşi informaţii! ).
Să revin: nr.3 a luat, frumuşel, un helicopter de la sri pentru ruta Craiova-Botoşani-Dorohoi.
Nimic mai simplu; a stat,cică, la coadă, şi-a luat biletul, l-a pus, ca dom’ Goe, în pamblica pălăriei şi a aşteptat, cuminte, pe o bancă a heliportului de rută.
Numai că, orătania cu elici făcea un vânt mai dihai decât ultimul taifun de pe coastele Chinei şi i-a suflat chipileauca cu biletul, de n-a mai putut omul prezenta, la control, ţidula; aşa că a intrat, direct, în gura presei.
A scăpat de aruncarea la sol, metodă aplicată de controlor blatiştilor, scoţând la vedere un talisman cu numarul 3, între mărimile patriei…
Zăpăceală generală, la aterizare, primarul şi-a pierdut eşarfa tricoloră,sau i-a luat-o helitaifunul, masele de întâmpinare îşi scoteau cu degetele praful din ochi. Numărul 3 s-a ridicat pe vârfuri şi a cuvântat:”-Comandanţii patriei, cu numerele 1, 2, şi eu, cu 3, mergem pe ape, pe uscat şi prin aer unde ne chiamă poporul. Am aflat că bugetul vi-i ferfeniţă. Adevărat?! Am EU grijă! Încotro e Dorohoiul? Vreau să cercetez dacă Eminescu, ăla de pe la voi, a spus adevărul în „Doina” sa:
„De la Turnu’n Dorohoiu
Curg duşmanii în puhoiu…”
Dimineaţă, la Turnu’, de unde vin, era linişte. Hai, comandire, cap-compas-Dorohoi!
La Dorohoi , puhoaie de petrecăreţi! Chiuiau de se auzea la Hotin -pe Nistru, ca să afle duşmanii muscalii că UNU, DOI şi TREI nu dorm, veghează ţărişoara! Aici a aflat, binecuvântatul 3 , după ce a vâslit prin aer
pe diametrul României Dodoloaţe, că la Dorohoi se ţinea de 605 ani de la atestare, tot într-o băută şi o chiuită. Şi s-a prins şi el, viteaz al Divanului, în horă, până a răsărit Luceafărul de dimineaţă!
Ps. Zurbagii opoziţiei s-au pus pe pâră şi a doua zi petrecăreţul aerian s-a jurat că nu mai merge, prin ţară decât cu teleguţa parlamentară, apoi şi- a donat diurna primariei din Dorohoi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu