Ridică-te, Gheorghe...

REPRODUC din  ADEVARUL,  de azi, 7 aprilie, un articol ( aut. L. Ungureanu ) care evocă figura unui apostol al neamului –RADU GYR.  Mă leagă de  RADU GYR drama închisorilor comuniste,unde s-a stins tot ce a avut Romania mai bun, oamenii de valoare; undeva, la o mărginuţă a acestora, şi părintii mei, Gheorghe şi Tasia, care au simţit vibraţia mistică, plutind peste România în chemarea „ Ridică-te,  Gheorghe, ridică-te , Ioane!” Şi s-a ridicat şi Gheorghe al meu,  şi Tasia mea. ( El --amestecându- şi osemintele cu ţărâna Gherlei, Ea-  topindu-şi tinereţea , în piatra temniţei de la Mislea.)

Mă simt îndatorat acestei  generaţii de martiri, dar şi epigon neputincios al visului lor.

Las, câteva zile ,  articolului RADU GYR, POETUL CARE L-A COBORÂT PE IISUS ÎN CELULĂ, cu scuze si neputinţă pentru mai mult!

Radu Gyr Radu Gyr a făcut 20 de ani de temniţă. A fost condamnat la moarte, dar a trăit. A lăsat în urmă cele mai sincere poezii-rugăciune, scrise fără hârtie şi creion, dar care au rezistat timpului şi închisorii. Despre această moştenire, despre ce rămâne, familia sa vorbeşte cu mândrie şi cu regret.  „Au cotrobăit peste tot,  au devastat toată casa. Au tăiat pernele, au tăiat plăpumi, au distrus tot! Toate lucrurile noastre erau maldăr în mijlocul camerei. N-au găsit nimic“, povesteşte astăzi Simona Popa, fiica poetului Radu Gyr. Nu le spune numele, dar sunt cei care aveau să-l condamne la moarte pe tatăl său pentru poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane“. După ce făcuse 12 ani de temniţă, aveau să-l condamne la moarte pentru o poezie. Căutau un manuscris, o dovadă, dar manuscrisul era împăturit într-o undiţă aruncată neglijent într-un colţ al camerei. Nu l-au găsit, însă asta nu i-a împiedicat. 23 martie 1959. „Tribunalul, în numele poporului, hotărăşte: făcând aplicarea Articolului 211 Cod Penal, cu unanimitate de voturi condamnă pe Demetrescu Radu Gyr la moarte pentru crima de insurecţie armată. [..] îl condamnă la 20 de ani detenţiune grea pentru crima de activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare. [...] îl condamnă şi la 10 ani de degradare civică“, decideau judecătorii Tribunalului Militar. Radu Gyr a fost dus la Jilava, legat cu lanţuri la mâini şi la picioare şi ţinut acolo, în aşteptarea ultimei nedreptăţi. „Hai, morţilor, că a sosit moartea!“, le strigau temnicerii celor din aripa Jilavei ce aveau aceeaşi condamnare.  Gyr n-a renunţat niciodată la nimic. Nici la trecutul, nici la credinţa, nici la dragostea sa pentru oameni.

POEZII DE RADU GYR
 Manifest
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
 nu pentru patule, nu pentru pogoane,
 ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
 ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
 pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
 pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
 ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
 Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
 ci ca să aduni chiuind pe tapsane
 o claie de zări şi-o căciula de stele,
 ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! 
Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi 
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane 
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi, 
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
 pe praguri,pe prispe, pe usi, pe icoane
 ce slobode-ţi ies inainte,
 ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
 Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii! 
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
 Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
 ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! 

A mai murit încă unul
 A mai murit inca unul -
 cu foamea pe fata, 
cu ochii de ceata,
cu maini ca tutunul.
 A mai murit inca unul
 din nemernica gloata
 care pe rand se gata.
 Unul cate unul.
 Trei, sase, opt, zece ... 
A mai murit un misel. 
Ce bine de el 
ca-i liber sa plece!
 Azi n-o sa-l mai friga 
în vise de fiere 
nici trup de muiere 
si nici mamaliga.
 Ah, Domnul, prea-bunul,
 il mangaie foarte. 
Tovarasi de moarte,
 poftim inca unul!
 Lasati-l sa plece! 
Nu spuneti o vorba!
 Ne lasa o ciorba
 si-o paine rece.

   Nota 1. Am eliminat, cu strângere de inimă  o mare parte din evocarea tragediei acestui Apostol al neamului şi si din versurile "scrise"cu ochii pe tavanul celulei.
   Nota2. Înţeleg că se incearcă, în aceste zile, trimiterea a câtorva zeci de torţionari in faţa judecătorilor. Să fie, oare?
  Nota 3. Azi e 7 aprilie, 2013;
 ...ştiaţi că-
-- în urmă cu 59  de ani , la 7 aprilie, trupele sovietice au bombardat oraşul Botoşani;
--au fost omorâţi câţiva evrei din mahalaua La Obor;
--evreii au zmuls de pe strada principală a zonei toate plăcuţele albastre cu numele ei--BASARABIA ! Ceva mai târziu a fost numită, la cererea locatarilor-- 7 APRILIE- ziua eliberarii oraşului de sub fascism!
-- tot la 7 aprilie 1944, aceeaşi populaţie alogenă , după ce a primit cu flori şi urale, trupele Armatei Roşii, a decis, la un miting să constituie REPUBLICA SOVIETICĂ BOTOSANI !
-- o orchestră improvizată ad-hoc! a intonat Imnul URSS. Era condusă de avocatul Max Weber, care , câţiva ani mai târziu, va  înfiinţa şi conduce Filarmonica Botoşani.

Dacă nu ştiaţi,  mai multe-altcândva !