Aiurea printre cuvinte

Chiar nu mă sparie( ca la cronicari!) cuvintele: le știu și când mârâie, când se pisicesc spre a fi scărpinate pe burtă, ori când, prefăcute a mângâiere, mușcă de inimă, mai ales „albastră”.

Dar e o fascinantă aventură să le pândești cum o pornesc în derivă spre o nouă albie semantică.

Și să constați ca acostezi pe tărâmul lui „Unde dai și unde crapă”!

Sunt mii și mii de noduri și cioturi gordiene, de înfundături în care te bagă cuvintele, din care nici guralivul și vicleanul Ulyse nu te poate  scoate. Și toate limbile sunt la fel de viclene!

Aș încerca să deschid o ferestruică, în timp, pentru a vedea, la noi, sau pe alte meridiane, de pe unde a pornit o construcție semantică și unde a ajuns astăzi ; că mâine e, oricum, altundeva.

   *NICI ÎN CLIN, NICI ÎN MÂNECĂ: azi = „fără nici o legătură cu ceva presupus, bănuit”; altădată = „clin ” și  „mânec” erau termeni folosiți de inginerii hotarnici, pentru a desemna figuri geometrice cu arie calculabilă, în care era descompusă o suprafață neregulată.

Un  clin era un triunghi , mânec  era un dreptunghi sau trapez.

*O.K. : cred că este cea mai des folosită construcție lingvistică din lume. Provine din engleza americană, cu sensul adverbial  foarte bine, da.

Cât despre  sensul originar, dicționarele tac, chitic!  ( Și cu tăcutul chitic e poveste. O rezolvă cineva? Aștept!)

Expresia era folosită în Războiul  Civil.

 După o luptă se verificau pierderile și se afișau pe panouri rezultatele.

Dacă nu era nici un soldat mort, notau prescurtat O.K. (zero killed, pre limba noastră – nici un mort!)

 Ce fuse și ce ajunse!

 *LUNA de MIERE: Întâlnisem o sumedenie de supoziții asupra originii și sensului plăcutei construcții. Toate se învârteau în jurul fericitei plecări  a tinerilor însurăței într-un fel de rai ad-hoc!

 Acum sunt nevoit să accept o explicație mai prozaică, descoperită , recent, (nu de mine!) pe o plăcuță ceramică plină de cuneiforme, în care se explica, acum vreo 4000 de ani , conținutul babilonian originar al expresiei.

Legea prevedea, pe atunci/acolo, că tatăl miresei era obligat să dea zilnic, de băut, ginerelui atâta mied ( impropriu numit și hidromel) cât îl țineau puterile- pe mire!. Timp de o lună!

Delicioasa și amețitoarea băutură era preparată prin fermentarea mierii; iar această perioadă de consum s-a numit  „Luna de miere”!

*FUCK…: Știu o englezească de gară! Îi dau dreptate bunului meu ironist, Topârceanu, care, ajuns la Londra, îi scria lui Ibrăileanu

că „englezii scriu bou și citesc vacă!

Așa că eram mândru nevoie mare, când unul dintre comentatorii mei, în limba marelui Will, își începea laudele cu acest cuvânt și cu altele așijderea!

Am mers la unul, la altul să-mi traducă, dar toti, absolut toți au scremut un text ambiguu, de mi-a picat bănuială mare.

Astăzi știu tot atâta engleză. Numai că știu mai multe despre cuvântul buclucaș, decât știe scofâlcitul meu comentator.

 Și asta, grație altor graiuri mai prietenoase, din care am tradus, spre bucuria inimii, următoarele.

În vechea Anglie, dacă nu erai membru al familiei regale și voiai să ai un copil era nevoie de acordul regelui.

In acest scop, făceai o jalbă, plătind un bir.

Aprobarea era adusă de un slujbaș regal, care lipea pe ușa locuinței solicitantului un anunț cu textul:

                                                                FUCK

 adică, „Fornication Under Consent of King!”  În bună traducere: „Păcat trupesc cu Consimțământul Regelui!

Ca să vezi!

BULSHIT: Mi-au obiectat mulți că de ce, adică, n-am recurs la traducerea automată a la Google?!

 Păi, de aia!

Doar știți ce a pățit un oltean, om de afaceri milionar. A vuit toată suflarea englezo-româna a lui Nea Mărin!

Făcea olteanul niște cozonaci cu rahat, de-și lingeau deștele toată greco-turco-bulgărimea din jur.

Ambițios, râvnea la piața londoneză. Avea însă nevoie și de varianta englezită a numelui bunătății trimise.

 Pune mâna pe Google și-i cere să traducă „Cozonac cu rahat! Tipărește etichete cu tricolorul si cu numele produsului:

                                                                        „  Bullshit cake”.

 In românește „Prăjitură cu căcat”! Că rahatul din cozonaci era, parcă, „Turkish delight”

Răspunsul a venit imediat: „Probabil că voi, românii, mâncați căcat!”

 Să mai ai încredere în mașinăria de tradus americană!? Huo, go home, americanilor, care ne furați țărișoara”