10.000 !

10.000 ! Nu-s nici euroi, la teşcherea, că de dolari nu pomenesc, nici gânduri bune, că ţi se face lehamite de atâtea, nici coji de seminţe, scuipate a lehamite la bucuria performanţelor tânărului guvern!
10.000- reprezintă accesările blogului de faţă. Începând din ziua nefastă a contractării activităţii  cu ducă-se-pe-pustii.
Păcat capital, neinclus în cele pe care le mărturiseşti la spovedanie, dar mai rău decât râia; cu cât te scarpini de tastatură, cu atât te mănâncă mai  al naibii!
La 5.000, am făcut mare bairam, consemnat într-o ruşinoasă postare, de epocă. Am dat de băut tuturor antialcoolicilor din târg, ( sincer , nu există  aşa ceva pe uliţele lui!); astăzi- comemorare, cu colivă!
Între timp, m-am cam lămurit, că vorbesc în pustiul undelor electromagnetice.
 Toţi pelerinii către New Age trec pe lângă blogul meu, cu ochii în neantul comunicării cibernetice, reduse, expresiv , la interjecţii şi la semne de punctuaţie; nu lasă nici măcar un răhăţel, cât un pixel, pe proprietatea mea, sfinţită de Constituţie.
Nu că aş fi obsedat de dialog şi de celebritate, dar,  în sat la mine, dacă stai la poartă, trecăreţii îti dau bineţe. E de bun simţ. Aici--nu!
În schimb,  muştele de  rahat mare,  au năvălit, precum popoarele migratoare, pe câmpul primit în folosinţă de la Măria-Sa, Google: din Olanda, SUA, Turcia, Rossia, India; şi-mi împroaşcă ecranul cu poze suprapornografice, cu reţete de hapurile pentru fericirea eternă, cu premii virtuale de la Royal Bank!
Ba, un ciudat mi-a umplut ecranul cu sfaturi de redactat o postare ca să devin celebru. Într-o englezească din care traducătorul meu automat a scos un sonet shakespearean.
 Sper, ca la împlinirea a 20.000 de accesări,  să iau Premiul Nobel, pentru blogistică!
 Că am mare nevoie de milionul ăla însoţitor.