luni, 13 mai 2013

Frustrările unui veteran imaginar de război


ARGUMENT
Trec printr-o etapă grea! De pe 10 mai. Dacă ar fi vorba numai de-o zi, aş avea leac: strâng un pumn de praf de pe uliţa mea,cum de unde, din municipiu! Cum uliţă în municipiu, păi nu-i stradă! Cum praf, păi stă straturi-straturi, nehrentuit de mătură, din şanţ în şanţ!
E şi o logică a situaţiei: casa în care stau e ditamai monument istoric; uliţa care o poartă în cârcă , are numele casei ( nu al meu! ) şi trebuie tratată cu respect.
În consecinţă, specialiştii de la muzeu notează,  anual,  înălţimea prafului, fac studii stratigrafice docte pentru viitoarea monografie a Târgului-Doamnei, fost Târgu-lu’Botăş.
 Şi mă întorc la soluţia cu praful pentru alungarea unei zile grele din viaţă. Păi, iau praful, îl arunc peste cap, în uliţă şi zic: „Du-te la dracu’,  zi proastă!” Şi se duce.
Dar starea mea, de-a-n boulea, are cauze multe şi subtile; trebe mult prea mult praf.
Explic: nimeni n-a vrut să răsplătească contribuţia mea la al doilea rezbel; onor guvern nu  m-a trecut la penzia de o sută de milioane, ca pe toţi caporalii care au dus răcuţii la prăşit sfeclă, la cules porumb şi la alte bătăi şi bătălii consemnate în cronicile militare.
Regele nu m-a înşirat pe aţa decoraţilor lui prinţ Duda; pe Merkel aş fi refuzat-o, că-i aşa de urâtă, încât se prăbuşeşte inexorabil indicele demografic al Reich-ului.
De la  Putin nu mă aşteptam la onoruri , că în hârţoagele lui de „ voina” mi-s trecut cu cruce neagră ( deşi cântam de la şase ani „Katiuşa” de tremurau pietrele pe Putna Seacă, unde ne-au ajuns tancurile ruseşti ).
„Raţvetali iablonii  i gruşii,
Paplâli tumanâ nad recoi;
Vâhadila na bereg Katiuşa,
Na vâsokii bereg , na krutoi! (N-am alfabetul rusesc la îndemână!)
Iată de ce mă simt frustrat.  Şi  am să-mi arăt dreptatea prin redarea câtorva crâmpeie din faptele mele de eroism. Ele vor apărea aşijderea merelor care cad când se coc.
Ps.  Aşteptând decoraţia regală, la 10 Mai am pus la poartă un tricolor, mititel, nu de şase hectare, cum  îşi va cocoţa unul, la Clinceni, Felix,  că patriotismul meu n-a ajuns aşa de zdravăn, ca al lui!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu