Sunt tot mai dese
informaţiile despre înţepăturile de albine cu consecinţe,uneori , grave,
stârnind o psihoză mai mult sau mai puţin
justificată.
De altfel, vara trăim
o adevărată agresiune a insectelor asupra noastră: ţânţari, căpuşe, păianjeni, muşte,
viespi, albine.
Bt. Ştiri.ro reproduce un material din„doctorul zilei.ro”, plin de soluţii
naturiste împotriva acestor inamici şi sunt acceptabile, multe dintre ele, mai ales, după principiul „cum
nu ajută, aşa nu strică!”Voi dezvolta numai relaţiile omului cu
albina, nu pentru a-i lua partea, ci pentru că suntem pentru totdeauna sortiţi la
o simbioză care, dezechilibrându-se devine fatală pentru umanitate.
Einstein face o
predicţie neliniştitoare: „ Dacă albinele ar dispărea de pe Pământ, omenirea ar
mai rezista încă PATRU ani!"
Deci viitorul speciei noastre nu depinde de (sau numai de)
asteroizi, comete, vulcani, cataclisme geologice, invazii de extratereştri, penurie de combustibili
şi ce mai ştiţi dv., ci de fragila (şi, uneori ) înţepătoarea albinuţă!
Ei i se datorează nu
atât mierea, cât ditamai 1/3 din hrana
pământenilor. Reducerea agresivă a coloniilor de albine pe Terra ameninţă
siguranţa alimentaţiei mondiale, comunică FAO.
Alarmă în toată regula!
Deşi relaţia om –
albină e dintru începuturi, insecta n-a putut fi domesticită, nu ne recunoaşte
nici un ascendent asupra ei. Ne cere un pic de respect şi linişte, lăsîndu-ne,
în schimb, să-i jefuim cămara de dulciuri.
Eu am intrat în
sclavia albinelor cu vreo jumate de secol în urmă; le-am purtat în spate
coşmeliile de pe Prutul Ripicenilor până la Mânăstirea Cucoş ,
sau Fântâna-Mare din munţii Dobrogei;
din zmeurişurile cu urşi de pe Dorna până în violetul de mentă din Insula-Mare
a Brăilei şi în oceanul de floarea-soarelui de pe Bărăgan.
Cu certuri,
înţepături şi dezmierdări, cu râuri de miere şi saci de polen. Cu de toate şi
cu dragoste câtă se cuprinde.
De aceea mă simt îndreptăţit
să adun câteva sfaturi de bună vecinătate între noi şi lumea albinelor.Le
veţi citi mâine, probabil.
Ps. Celor câtorva
sute de învăţăcei întru albinărit, cărora le-am promis că voi publica cursul acela
lăudat şi ţinut lor, mă spovedesc, cu umilinţă, că n-am făcut-o încă.
Dar O FAC!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu