marți, 21 mai 2013

RAUCA DE ALBINĂ


Sunt tot mai dese informaţiile despre înţepăturile de albine cu consecinţe,uneori , grave, stârnind o   psihoză mai mult sau mai puţin justificată.
De altfel, vara trăim o adevărată agresiune a insectelor asupra noastră: ţânţari, căpuşe, păianjeni, muşte, viespi, albine.
 Bt. Ştiri.ro reproduce un material  din„doctorul zilei.ro”, plin de soluţii naturiste împotriva acestor inamici şi sunt acceptabile,  multe dintre ele, mai ales, după principiul „cum nu ajută, aşa nu strică!”Voi dezvolta numai relaţiile omului cu albina, nu pentru a-i lua partea, ci pentru că suntem pentru totdeauna sortiţi la o simbioză care, dezechilibrându-se devine fatală pentru umanitate.
Einstein face o predicţie neliniştitoare: „ Dacă albinele ar dispărea de pe Pământ, omenirea ar mai rezista încă PATRU ani!"
Deci viitorul  speciei noastre nu depinde de (sau numai de) asteroizi, comete, vulcani, cataclisme geologice, invazii de extratereştri, penurie de combustibili şi ce mai ştiţi dv., ci de fragila (şi, uneori ) înţepătoarea albinuţă!
Ei i se datorează nu atât mierea, cât  ditamai 1/3 din hrana pământenilor. Reducerea agresivă a coloniilor de albine pe Terra ameninţă siguranţa alimentaţiei mondiale, comunică FAO.
 Alarmă în toată regula!
Deşi relaţia om – albină e dintru începuturi, insecta n-a putut fi domesticită, nu ne recunoaşte nici un ascendent asupra ei. Ne cere un pic de respect şi linişte, lăsîndu-ne, în schimb, să-i jefuim cămara de dulciuri.
Eu am intrat în sclavia albinelor cu vreo jumate de secol în urmă; le-am purtat în spate coşmeliile de pe Prutul Ripicenilor până la Mânăstirea Cucoş, sau Fântâna-Mare  din munţii Dobrogei; din zmeurişurile cu urşi de pe Dorna până în violetul de mentă din Insula-Mare a Brăilei şi în oceanul de floarea-soarelui de pe Bărăgan.
Cu certuri, înţepături şi dezmierdări, cu râuri de miere şi saci de polen. Cu de toate şi cu dragoste câtă se cuprinde.
De aceea mă simt  îndreptăţit  să adun câteva sfaturi de bună vecinătate între noi şi lumea albinelor.Le veţi citi mâine, probabil.

Ps. Celor câtorva sute de învăţăcei întru albinărit, cărora le-am promis că voi publica cursul acela lăudat şi ţinut lor, mă spovedesc, cu umilinţă, că n-am făcut-o încă.
Dar O FAC!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu