Datorii uitate?

Ca vai de capul meu! Cu băşici pe tălpi, hulit de prietenii din eter, cu gura arsă de plumbul cuvintelor vânturate pe blog pentru necine, ca un paria, mă întorc în Ierusalimul blogărilor, precum fiul rătăcitor.
 Orice întoarcere are în ea ceva dramatic: conştientizarea timpului încremenit în locul rămas fără tine prin hiatusul plecării. Prilej de traume cu iz de masochism moral, de care scapi greu, dacă nu le blochezi accesul în subconştient.
 Unde, de ce am plecat ştiu câţiva şi mă voi supune unui autointerogatoriu, ca să fac limpezime.
In acest răstimp, am lăsat treburile utile vraişte; câteva au prins şi iz de învechit.
 Dar am şi treburi dragi de dus la capăt. Între ele, aşteaptă câteva cărţi să le citesc să le înţeleg şi, după puterea priceperii, să aştern câte ceva despre ele.
 Dumitru Ignat, care mă ştie din mileniul trecut cât sunt de lăsător, o să anuleze, cred, custodia pentru cele trei volume lăsate pe colţul mesei vara trecută: versuri, eseuri, proză beletristică. 
I s-o fi făcut lehamite cu un asemenea cititor. Aşa că mă dau legat în piaţa publică, sub oprobiul promisiunii neţinute; şi iar amân!
Pentru că o fată dragă, faţă de care mă simt şi mai vinovat, chiar dator vândut, de mulţi ani, mi-a trimis volumul ei de debut,"TAIFASURI CU TÂLC".
Nu-i pot uita vocea (când mi-a zis că-mi trimite un colet prin poştă) : semăna cu aceea a unei fetiţe, care la sfârşitul clasei I îşi  simte pe creştet coroniţa primului ei premiu!
 Otilia Bălinişteanu, al cărei talent în jurnalism nu i l-am intuit,( nepricepere greu condamnabilă!), deci Till a adunat între coperte de carte unele interviuri pline de tâlcuri. Cu talent şi intuiţie psihologică în abordarea interlocutorilor. 
Dragă Titi Ignat, stai la rând; îi facem loc unei talentate şi fermecătoare debutante! Merită!