TAIFASURI CU TÂLC ( I )

  A venit scadenţa unei datorii care îmi face o mare bucurie: să aştern căteva vorbe despre cartea de debut a Otiliei Bălinişteanu; pentru şi numai pentru mine- Till. 
După un dialog chinuit pe instant message, unde eu pictez câte o literă la patru secunde, am aflat că are un stilou buclucaş, care scrie singur şi neostenit; 
că mi-ar vrea adresă exactă, să-mi trimită isprăvile lui /ei. Intuiam un manuscris şi m-am trezit cu volumul deja tipărit.
 Şi cu un titlu din  vocabule cu arome de vin vechi şi de înţepciune. Taifasul presupune un spaţiu liber de convenţii restrictive, adică apropiat, colocvial, cu ţesături reflexiv-empatice între participanţi, iar tâlc dezvăluie o ieşire din banalitatea bănuită, prin orientarea către profund şi etic. 
Am redat prima impresie, avută chiar pe stradă, unde, deşi ploua, n-am avut răbdare să nu citesc, să nu mă minunez; şi să înţeleg demersul ţintelor ( să adopt barbarismul target?) ascunse.

 Otilia Bălinişteanu are jurnalismul în sânge.Adică, fătat şi nu ouat; ucenicia la maeştrii meseriei, cărora le dedică pagini devotate, a însemnat ceea ce se numeşte admirativ "furatul meseriei", de care sunt capabili numai aceia "însemnaţi"cu gena necesară.
Iniţial am fost puţin dezamăgit că a ales, pentru substanţa  volumului de debut, parte din  interviurile publicate  în cotidianul "Lumina", unde este redactor, încă de la primul număr. 
Dacă mă întreba şi rău făcea, aş fi preferat ciclul " Bisericuţele de lemn ale Moldovei", adevărat florilegiu al civilizaţiei lemnului prin ctitoriile medievale, cu nimic mai prejos faţa de cele rostuite din piatră de munte.
Şi aici s-a dovedit intuiţia pragmatică a Otiliei: şi-a pus volumul sub semnul perenităţii operei unor ziditori de gând şi faptă, Meşteri Manole moldavi, cu har şi dăruire întru spiritualitate românească.
Autoarea a rămas în plan secund, modestă, dar plină de tact, de pricepere scenică, de intuiţie psihologică în mişcarea personajelor pentru a se destăinui fără nici o inhibiţie, în faţa microfonului. Se vede clar, în scenariile dezvoltate,  amprenta experienţei de la Şcoala Normală.
Un fapt evident este uşurinţa cu care se mişcă în lumi şi orizonturi ameţitor de complicate,vădind 
informare meticuloasă şi înţelegere atât pentru conţinuturi cât şi pentru personaje. Dintre cei 16 eroi de reprezentativitate majoră, aleg pe cei doi"nemuritori", în accepţia franceză a termenului şi perlele "coroanei": academicienii Viorel Cotea şi Viorel Barbu.
 ( Primul - specialist de talie mondială în oenologie, al doilea - una dintre minţile cele mai profunde ale matematicii. În ce mă priveşte, la vinuri sunt oţet; la matematică, "as"în tabla înmulţirii cu 2!
Dar tot adaug câteva note recente, de culoare, în profilul acad. Viorel Barbu.
A candidat zilele trecute la alegerea Preşedintelui Academiei Române, având cel mai impresionant indice Hirsch (criteriu de apreciere a valorii mondiale a unui savant.) La rugămintea multor colegi
de a-şi face campanie, precum ceilalţi candidaţi, a răspuns scurt:" Eu nu sunt om politic şi nu cer voturi. Doar prezint o ofertă!" Dacă mai adaug că a votat, în comisia academiei,
 că prim-ministrul a a plagiat teza de doctorat, veţi înţelege de ce nu a devenit preşedinte. Şi mi-i şi mai drag!
Urmează să  mai cunoaştem şi alti interlocutori ai Otiliei. Din păcate, unii nu mai sunt printre noi.
Merită să precizez că lucrarea Otiliei Bălinişteanu are binecuvântarea P.F.  Patriarh DANIEL . Volumul a apărut în condiţii grafice de excepţie, la ed. Trinitas. De mult n-am mai văzut atâta acurateţe tehnică şi de bun-gust în editarea unei cărţi.
 Sper să vă fi trezit interes pentru volumul prezentat. Să intru analitic în substanţă e treabă  de fineţe pe care am s-o încerc, cu riscuri, într-o altă pagină. 
Acum îmi savurez bucuria descoperirii unui autor de care se va mai vorbi în jurnalistica actuală.