Ceva proaspăt

Zi-ntâi de Paşti îşi  mişcă  inegal curgerea, atingând cu ţăndări, aleatorii, când sublimul, când penibilul; după merite sau păcate fin evaluate. Am să mă opresc la câteva momente proaspete, din timpul unui exerciţiu de încercare la beutură a ginerilor mei. Ca să mă lămuresc pe ce am dat paraua.
 Ce-a ieşit e un scenariu de film ratat ca şi acela dezvoltat la SuperBlog şi maltratat de Madama Ireală. Şi tot aşa de neterminat, dar din motive diferite: ginerii m-au dus pe sus, in camera de chibzuinţă, să meditez la efectele destructive ale cupajării  udăturii.
Ceva tot am reţinut din scenariu şi notez repede, să nu uit, căci reiau antrenamentul!
 Ca să vedeţi şi dv. cum se scornesc snoavele, din sâmburi de adevăr.

* Începe doctorul; cel mai rezistent la alcool, adaptat, mai ales, la cel medicinal, din nopţile de gardă.
Sună telefonul:
-Alooo! Dom' Doctor? ( Pentru respectul din ton, cu majuscule!)
- Dom' Doctor, moare Maricica!...I-am făcut tot ce mi-aţi spus ieri, când aţi venit s-o vedeţi: medicamente, clismă...i-am băgat şi mâna până la cot... şi tot moale face!
-Omule, n-am fost la dumneata şi nu ţi-am spus ce să-i faci Maricicăi şi nici nu ştiu cine e!
 -Cum nu ştiţi?! Vaca!
  -Măi ameţitule, eu nu-s veterinar!
- Nu ?! Atunci de ce. mama dracului, te dai doctor, mă ţii de vorbă şi mie îmi moare viţeaua!?!
-Îs doctor de oameni, boule!
Da?... scuzaţi, Dom'Doctor, săru' mâna...şi Paşte fericit!

** Ce păţii eu!... 
Mă sună as'toamnă un "pretin":
-Un cunoscut, pomicultor bun, culege merele. O zis, că, dacă vreau, să mă duc, spre seară, să strâng şi eu, câte vreau. Nu mergi şi... şi tu? că vine şi frate-miu...
Accept, cu poftă de mere eco şi urc lângă şofer; că  lăsase bancheta  din spate acasă, iar fratele stătea în genunchi. Intrăm în livadă, dăm zor, că se pregătea apusul soarelui; şi umplem-ochi maşina. 
-Bine că am scăpat şi nu ne-a prins vreun paznic, răsuflă uşurat, amicul!
-?!?!
- Păi ce, voi veneaţi la furat, dacă spuneam adevărul?
Înjurături, ghionturi, ţâşnim în maşină şi tulea!
Greşim drumul şi o luăm printr-o pădure. Se întuneca fulgerător. Dintr-o ştioalnă ieşim noi cum ieşim, pe a doua o ocolim; se ghiceşte a treia. Opreşte şoferul puţin,  o studiază şi decide: 
-Încercăm! Dacă nu trecem, coborâţi şi împingeţi!
Bagă a-tâia, accelerează şi Dacia învinge! Mergem sfoară vreo doi kilometri până dăm în asfalt. Acolo opreşte, parcă să-şi mai descarce emoţia; în realitate, să-i lăudăm iscusinţa. Întoarce capul:-Unde-i frate-miu?!Întorc capul:"Nu-i! Să-l căutăm!" 
Reintrăm în pădure, până la afurisita de ştioalnă. Ioc! Claxonăm - ioc!! Coborâm, strigăm, fluierăm. De după copaci apare cu o scurtătură în mână şi cu sfinţii pe buze: şi, -un sfânt-unul; alt sfânt -celălalt. Până se termină tot calendarul ortodox! Îi scot din încăierare şi ajungem umflaţi - buboi, acasă. Abia a II-a zi ne-am dumirit: cel cocoţat pe vraful de mere, a înţeles să coborâm
a  deschis portiera şi a alunecat afară cu mere după el. Noi nu l-am observat. Când a văzut că am plecat şi apar nişte faruri de din sus, a crezut că-l caută paznicii şi s-a ascuns.
Spre iertare de păcate, n-am gustat nici un măr din furăciune!

***Intru şi eu în rol, să pun punctul pe...( nu iese"i" fără punct!):
Un prieten (mereu -nu noi, ci un prieten!) ...un prieten, zic, pleacă cu nevastă-sa spre Mare, de cu noapte. Nevasta, spre pacea conjugală, se culcă pe bancheta din spate, într-un furou (sau 1/2 ) sexi. Şi adoarme! La Hârlău, un cătun pe Bahlui, şoferul vrea să facă rost de vreo doi litri de benzina că se mai putea la preţ dublu. ( 4 lei). Soaţă-sa se trezeşte, profită de oprire ca să irige un mp de iarbă sfârogită de secetă.
Şoferul eşuează în negocieri, înjură, şi demarează-uragan ! La intrarea în Tg. Frumos,  îl opreşte un miliţian. Cică benzinarul de la Hârlau a telefonat că o nebună, dezbrăcată, urlă la el că a părăsit-o bărbatul aşa goală, fără acte, fără bani, la PECO.
Cu lacrimi de râs, colegul vrea să-şi facă soaţa -tovaraşă de veselie şi înlemneşte spre mirarea Omului Legii.
Întoarce în scrâşnet de roţi şi de dinţi; la Hârlău băgată strategic într-un boschet, urla nevastă-sa, râdeau cu aplauze câţiva şoferi, opriţi ca la circ, şi tremura un benzinar,  băgat în spaimă de Cel Necurat. 
 Şi a fost Mare! tare Mare!