Hoţii de culori

Parcă aşa începe bucuria Luminii: „ Şi a zis Dumnezeu: SA FIE LUMINĂ! Şi a fost lumină.”
Apoi, când, la vremea ei, a ţâşnit prima rază de soare, s-a cuibărit drăgăstoasă în ochiul de cristal al Preamăreţului, de unde a revenit la noi sub ploaie de culori, Curcubeul!
De atunci ne-am scădat în roşu,oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet. ( În mintea mea puţină, de elev, ROGVAIV! ) Şi le-am tot amestecat şi le-am tot frământat, până ce Domnul, văzând că facem concurenţă superbiei operei sale, a glăsuit, zâmbitor: „ Ho, agiungă-ţi amu, herghelie!”* şi a dat drumul în lume hoţilor de culori.
A lăsat, mai înainte, dezlegare şi spor la curcubeu numai pictorilor, poeţilor şi harpiştilor. Doar că şi ei se îmbătau de atâta har, încurcând ogorul propriu,născocindu-se kinestezia.
Întâii furi, împăraţii, s-au împărăţit în purpură. Şi au dat ucaz: cine nu-şi apleacă ochii la stacojiul fascinant al hlamidei lor, să fie biciuiţi! Şi, cine va cuteza să aibă îndrăzneală la roşul solemn, să fie tăiat.
În replică târzie,comuniştii au dat iama prin roşu, hotărând că toată omenirea să fie roşie! Şi s-au umplut temniţele; unii mai vroiau şi altcumva.
( Morţii îşi aleseseră negrul**; miresele, albul** de crin; geloşii- galbenul; optimiştii-verdele; întelepţii-albastrul;curtezanele-violetul.)
Văzând atâta gâlceavă, a hotarât Preasfântul: „Să fie partide!"
Ca să vezi!
În studentie căpătasem, din milă, o camaşă verde. Cât pe ce să învăţ zborul pe uşă: „legionarule!”Apoi, am boit gardurile, prin sate, cu rosu, la Paşti. Noaptea, ţaranii le re-văruiau a sărbătoare. Şi i-am făcut colhoznici!
Dar ca azi, niciodată! Mi-am îmbrăcat muierea în portocaliu, că mă topesc de plăcerea culorii: o şi prinde. Blasfemie, crimă, de toate: pedelistule! Am şi divorţat.
O cravată roşie merge bine, mă face mai arzoi. Pesedistule,te-ntorci la comunişti!
Cu galben devin liberal, care-şi vinde ţara, cu albastru devin antenist de-al lui Felix (turnătorule!). Îmi mai rămăsese violetul : şi eu şi muierea, de-a doua, râvneam la oleacă…
Mi l-a confiscat oteveul. Cică, mă despăgubeşte cu douj’dă mii de euroi.
Doamne, du-i pe aceşti hoţi de culori unde l-ai învăţat pe Eminescu, să-i afunde, la vremea lui_
„ Şi în două temniţi large, cu de-a sila, să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni"
Fă-o, Doamne, dacă nu, adă întunericul de-ntâi, peste noi!