PENTRU TOATE FEMININELE CARE „MI-AU TRECUT” PRIN OCHI ȘI PRIN SUFLET!
Vremile-s vremuri tulburi, vremea- la fel!
Numai că, un cronicar moldav mi-a
mustăcit, din alt timp, că nu-s vremurile sub om, ci bietul om sub vremi !
Bine! Chiar dacă m-am prefăcut că nu înțeleg ce însemna la
el « vremi »
Așa că , mai bine să vorbim despre mărțișor, că acela
este ce este; adică- primăvară!
Fermecător și descărcat, astăzi, de magia pe care o conținea în trecut, mărțișorul
este multimilenar. (Spuneam, undeva, că l-am găsit, sub forma unui șirag de
pietricele albe si roșii intr-un mormănt neolitic, dintr-o așezare cucuteniană
de pe Valea-Lupului, Iași.
Mărțișorul avea rol magic, de a ocroti pe purtator de rele, într-o perioada a
anului acoperită de
Neobișnuit pentru
omul din vechime.
Nimic nu înspăimânta mai mult, pe atunci, decât vremea
instabilă, zvârcolirile iernii aducatoare de boli ,foamete, ( merindele și
nutrețurile – pe sponci, ca și acum, de altfel. ) întârzierea vegetației etc.
Omul se proteja și el, cum putea : mai ales, prin practici și obiecte magice.
Între ele, mărțișorul s-a păstrat, ca semnificație, până astăzi.
Ne-au rămas câteva legende asupra originii sale.
O să înfurie pe câte
o „pravoslavnică, cu tulpan pe ochi și
fustă lungă ”( copiat de pe undeva!), dar mărțișorul este „invenție păgână,
veche de peste 5000de ani! E drept , creștinii au împănat-o cu elemente de-ale
lor, bine conservate.
.Una dintre
legende zice că Dochia (cea bună
!) a vrut sa protejeze venirea primăverii cu o funie împletită din fire de lână
albă și neagră. (E adevarat că, la început,
marțișorul era împletit din fire de aceste culori, semnificând
împletirea destinului în viață și moarte).
Altă legendă dezvolta un subiect puternic romantic :
Baba Iarna a furat
Soarele, ca să înghețe omenirea.
Planul ei este
dejucat de un flăcău, Făt-Frumos, care
se luptă cu Vântoasele , scapa Soarele din temniță și-l arunca pe cer.
Numai că , în luptă, este grav rănit.
Se târăște, pe frunzele moarte, din pădure și, unde
cădeau picăturile de sânge, nfloreau ,
Pe dată, ghiocei.
Ultima picatură a
căzut, însă, pe un petec de zăpadă, unde o găsește iubita sa, plecată în căutare.
Fata destramă din ie
fire de matase, albe și roșii, înconjoară cu ele sângele; ia in palme zăpada și
o încălzește la inimă.
Pe ie rămâne o pata
roșie.
Și toate fetele din
sat și-au prins și ele fire roșii pe albul iilor, spre amintirea voinicului…
In realitatea practică, magico-istorică, la 1 martie, se prindea la mână sau la
gât, un șnuruleț din fire albe și roșii, ca să-l apere, să-l izoleze pe purtător
de toate relele aduse de rămășițele iernii.
De altfel, Cercul Magic înseamnă la toate popoarele apărarea, izolarea, separarea,( precum
șanțul, zidul la o cetate! )
Mai târziu,s-a
adăugat și un bănuț de argint la șnur.
Constante au ramăs
culorile : rosșu = simbol pentru viata, energie, sanatate ; alb = credinta,
sinceritate,frățietate, binele.
.Mărțișorul era purtat până la înfloritul primului pom, când
era desprins si aruncat (agățat) între flori.
Era incă o forma de protecție magică : deoarece se
strânseseră toate relele în șnuruleț
el trebuia pus
într-un mediu vitalist-puternic, pomul înflorit.
De la aceste practici, cu obioecte pur-
magice, s-a ajuns, astăzi, la altele, afective, de socializare formală,
comerciale.
Domina kitsch-ul, se banalizeaza gestul, dar înca rezistă!
!
Vorba ceea : depinde de CE și CUI dai,
precum și de CINE și CUM primeste !
PS
Mi-i, totusi, dor, de
măgarii,bovinele și purceii pe care mi-i atârnau, aluziv, pe piept, ucenicii! Cu mutrele mucalite!
