Era gata să încep un eseu despre ce-mi poate garanta un deputat, dacă-l votez.Găsisem şi cuvântul-cheie:NIMIC!
Când încălzeam uşurel şoricelul,( adică mouse-ul, ce credeaţi!?),sună telefonul: banca îmi alimentase contul cu ...bancuri.
Le redirecţionez, ca să aveţi ce ronţăi, până vă voi convinge de ce NIMIC.
Soacrele au fost inventate deoarece diavolul nu reuşeste nici el peste tot!!
Intrebare de logica: Ion castiga 2000 pe luna. Sotia lui, Ileana, cheltuie 4000. Intrebare: Stie Ion de existenta lui Vasile?
Sa-ti planifici concediul e foarte simplu: seful iti spune cand, iar sotia - unde.
Seful intra la lucratorii săi:
- V-am spus: in timpul lucrului sa nu fumati!
Unul dintre lucratori, uitandu-se la şef:
- Dar cine lucreaza?
Doi beţivani notorii se întâlnesc ziua in amiaza mare în oraş.
Unul dintre ei era zgâriat rău şi cu hainele sfâşiate.
- Ce-ai păţit? îl întreabă celălalt.
- M-am dus aseară treaz acasă şi nu m-a recunoscut câinele!
Un apel telefonic în cabinetul unui medic veterinar:
- Domnule doctor, în câteva momente trebuie să ajungă la dumneavoastră soacra mea cu o căţeluşă foarte bătrână. Vă rog să-i faceţi o injecţie cu o otravă puternică, să nu se chinuie!
- Nici o problemă! Dar cu căţeluşa ce să fac? Ştie să se întoarcă singură acasă?
Un scoţian comandă la restaurant un şniţel. Gândindu-se să oprească jumătate de sniţel pentru cină, îi spune chelnerului:
- Te rog, să-mi împachetezi bucata asta. Am s-o duc acasă pisicuţei mele!
După puţin timp, ospătarul se întoarce cu pacheţelul.
- Cred că pisicuţa dumneavoastră va fi foarte fericită, domnule. Am pus lângă şniţel şi un şoricel mort!
O tipa se întâlneşte cu prietena ei, care plimba un copil în cărucior.
- Uauuu ce copil frumos! Şi ce bine seamănă cu soţul tău!
- Vorbeşti serios? Că ăsta-i copilul vecinei mele.
Fetiţa de clasa a 5-a vine acasă de la şcoală:
- Mamă, azi la şcoală ne-au făcut testul de virginitate la toate fetele din clasă. N-au găsit decât o singură virgină.
- Vai draga mamii, felicitări! Precis tu eşti aceea, nu?
- Eu? Nu mamă, diriginta!
Un puşti pe stradă:
- Mamaie, matale eşti curvă?
- Nesimţitule, pe cine faci tu mamaie?
Badea Gheorghe se duce in Coreea.
La aeroport, îl aşteaptă un coreean foarte amabil, care-l salută:
- Yon KUNKOY!
Iar românul nostru se prezintă îndată:
- Gheorghe... Cu două!...
***
Scopul sotiei este de a cheltui atatia bani, încât sa nu ramana nimic pentru amanta.
Sa-i multumim lui Columb. Daca nu exista el, toti americanii ar fi trait in Europa!
-Mama, e adevarat ca pe mine m-a adus barza?
- Da, comoara mea mica! E adevarat.
- E adevarat ca Bunul Dumnezeu ne da painea cea de toate zilele?
- E adevarat, puiule!
- E adevarat ca Mos Craciun si Iepurasul ne aduc cadourile?
- Da, dragul mamei.
- Atunci, de ce il mai ţinem pe tata?
Savantii au descoperit, in sfarsit ce vrea femeia. Dar, tocmai atunci, aceasta s-a razgandit...
- Toţi bărbaţii sunt niste afemeiaţi!
- Chiar toţi?
- Păi da. Crezi că ceilalţi sunt bărbaţi?
Alcoolul ucide celulele nervoase... Raman doar cele linistite.
*Doctorul isi intreaba pacienta:
- Ce varsta aveti, doamna?
- Ma îndrept spre 30.
- Din ce directie?
*In iad, Stalin primeste ca insotitoare o frumoasa actrita suedeza, blonda si cu picioare lungi. Lenin protesteaza:
- Dar nu e corect. A fost cel putin la fel de pacatos ca si mine.
Dracul il linisteste:
- N-ai inteles! Ceea ce vedeti este... pedeapsa ei!
*- De ce-mi cereti sa achit nota de plata inainte de a lua masa?
- Problema e ca dumneavoastra ati comandat ciuperci.
*Bunico, nu mi-ai vazut o cutie de pastile pe care scria Ecstasy? -
Da-le dracului de pastile, tu nu ai vazut ca e un dragon in bucatarie?!
La un spital de psihiatrie, telefonul sună în timpul nopţii.
O voce de bărbat întrebă:
- Spuneţi-mi, vă rog, n-a scăpat ieri un nebun din ospiciu?
- Nu. Dar de ce întrebaţi?
- Cineva a fugit astă noapte cu nevastă-mea!
Discutie intre doi prieteni:
- Acasa sunt ca un tigru...
- Adica?
- Merg in patru labe si fara zgomot!
Secretara deschide cu piciorul uşa directorului:
- Din această clipă, salariul meu va fi de 3 000 € şi voi avea 40 zile de odihnă!Directorul:
- Cine ţi-a zis asta, draga mea?
Secretara:- Ginecologul şi avocatul!
O blonda la Cazinou
O blondă atractivă din Irlanda, ajunge la un Cazinou.
Părea un pic baută și a pariat 20.000 Euro pe o singură mână de zaruri.
În același timp spuse:
- Sper să nu vă deranjez, dar simt că am mai mult noroc dacă sunt complet dezbracată.
Așa, își scoase toate hainele, aruncă zarul și strigă:
-Haide! Haide! Că mami are nevoie de hainuțe noi!
Când zarul s-a oprit, începu să sară și să strige:
- Da! Da! Am câștigat!!!
A îmbrățișat angajații, pe fiecare dintre jucatorii de lângă ea, încasează banii, î
și ia hainele și pleacă repede.
Toți au rămas cu gurile căscate.
Într-un final, unul din angajați întreabă:
- Ce număr a ieșit?
Celălalt răspunde:
- Nu știu, m-am gândit c-ai văzut tu!
MORALA…
Nu toți irlandezii sunt bețivi...
Nu toate blondele sunt proaste...
Dar bărbații... sunt toți la fel! =====
- Cât ai luat la bac?
- 3,72...
- Tocilarule !!!
- Ai luat bac-ul?
- Da.
- Cu cât?
- Cu 2000 de euro...
Directorul îl cheamă pe Gigel la el în birou şi îi spune:
- Gigele, am o veste proastă şi una bună: Cea proastă e ca ai picat BAC-ul...
- Şi cea bună?
- Cea bună este că ai ieşit şef de promoţie!
Doi studenţi:
- Din ce trăieşti?
- Scriu.
- Ce anume scrii?
- Acasă, să-mi trimită bani!
Am trecut azi pe lângă o fată SUPER!...
Era atât de frumoasă încât am şi uitat să mă uit la sânii ei .
- Eşti fata visurilor mele! Frumoasă, spirituală, amuzantă...
- Spui toate astea, doar ca să mă culc cu tine!
- Şi incredibil de inteligentă!
La concursul de biliard:
Stimabile domn, nu avem nici un dubiu în privinţa potenţei dumneavoastră, dar vă rugam ca următoarea partidă s-o jucaţi cu tacul!
ATENŢIE! Angajaţii care vin la muncă un pic mai târziu sunt rugaţi să meargă pe partea dreaptă a coridorului, ca să nu se ciocnească cu angajaţii care pleacă mai devreme!
- De ce te-ai indragostit de mine?
- Din cauza ochilor.
- Iti plac ochii mei?
- Nu, am vederea proastă!
Doar o femeie poate fi atât de insistentă incat să introduca o parolă greşită până când calculatorul îşi va da seama că el e de fapt cel care a greşit.
Un tip se duce la magazin sa cumpere o parasuta. - Buna ziua, as dori o parasuta. - Bine, iata, cea mai buna pentru dumneavoastra - Si cum o deschid cand sunt in zbor? - Trageti de tragaciul verde. - Si daca nu se deschide? - Trageti de cel rosu. - Si daca nici dupa asta nu se deschide? - O aduceti inapoi si v-o schimbam cu alta.
Inginerul agronom catre badea Ion: - Bade, cu metoda asta invechita nu o sa obtii nici cinci kile de pere din pomul asta...
- Ai dreptate, e prun...
Suna soneria. Sotia disperata se roaga:
- Doamne fa sa dispara amantul, iar sotul sa nu stie nimic. La care un glas din inalturile cerului spune:
- Bine, fie...te scap... dar cand o sa mori o sa ti se traga de la apa.
Sotia a fost bucuroasa ca a scapat de amant, gandindu-se ca in ceea ce priveste apa...va avea grija si se va feri. Peste un timp apare o oferta de nerefuzat pentru o croaziera pe mare, impreuna cu toate prietenele ei. Se duce femeia in excursie, cand deodata incepe o furtuna. Femeia iar se roaga:
- Doamne, stiu ca mi-ai spus ca o sa mor din cauza apei...dar acum,gandeste-te...sunt atatia oameni nevinovati...pentru mine o sa omori toti oamenii de pe acest vas? La care glasul raspunde:
- De-ai sti de cati ani ma chinui sa va adun pe toate la un loc...
Bunica si bunicu' sunt in vizita la nepoti si raman peste noapte.Bunicu' gaseste in dulapul de medicamente al nepotului sau un flacon cuViagra si il intreaba daca poate sa foloseasca o pastila.Nepotul spune:
-Nu cred ca ar trebui sa iei una bunicule; sunt foarte puternice si scumpe.
-Cat costa? intreaba bunicu'.
-10 $ o pastila, raspunde nepotul.
-Nu ma intereseaza, spune bunicu', tot vreau sa incerc una si,inainte sa plecam dimineata, o sa las banii sub perna.
A doua zi dimineata, nepotul gaseste 110 $ sub perna. Il suna pe bunicu'si spune:
-Ti-am explicat ca o pastila costa 10 $, nu 110 $.
-Stiu, spune bunicu'. O suta e de la bunica ...
Lecția de limbă română. Profesorul întreabă.
- Ion, ce este deznadejdea?
- Deznadejdea e atunci cînd mergi seara pe drum, în fața ta merge o fată frumoasă, iar cînd să te apropii de ea, apare un autobuz și ea pleacă.
- Bine, bravo Ionele.
- Vasile, ce este deznadejdea?
- Deznadejdea e atunci cînd mergi seara pe drum, în fața ta merge un băiat frumos, iar cînd să te apropii de el, apare un autobuz și el pleacă.
- Hmmm...
- Bulă, ce este deznadejdea?
- Deznadejdea e atunci cînd mergi seara pe drum, în urma ta merge Vasile, iar la orizont nu se vede nici un autobuz.
la scoala, profa intreaba copiii:
- Spuneti, copii, care e cel mai paros animal ce exista ?
- Ursul, spune un elev.
- Vulpea, altul.
- Iepurele, pisica, leul, - ceilalti.
Bula ridica si el mana:
- Doamna de muzica!
- Pai, cum, mai tampitule, ce ti-a venit? De unde ai mai scos si prostia asta?
- De la domnu' de desen, care a zis ca i-a trebuit un an, pana a parlit-o!
- La noi în familie criza a lovit atât de tare, încât soţia face sex cu mine doar pentru că nu-şi mai poate permite să cumpere baterii!
Un vierme ii spune prietenei sale: Daca nu te mariti cu mine, ma arunc in fata gainii!
Ion si Gheorghe se intalnesc la un colt de strada. Ion il intreaba pe Gheorghe:
- Unde meri, mă?
- Nu stiu! Da' tu unde meri, mă?
- Nu stiu!
- No, atunci hai p-aci că-i mai aproape.
…………………………………..
Doi ardeleni se intorc cu trenul de la Bucuresti. La un moment dat, in apropiere de Cluj, Ion catre Gheorghe:
- Mai Gheo , cum crezi tu ca se zice corect: Cluj sau Cluuuuj?
- D-apoi, eu cred ca Cluuuuj.
- Da` de ce, ma?
- Da` cine dracu te grabeste?
Doi betivani notorii se întâlnesc ziua în oras. Unul dintre ei era zgâriat rau si cu hainele sfâsiate.
- Ce-ai patit? îl întreaba celalalt.
- Am venit aseara treaz acasa si nu m-a recunoscut câinele!
- Dv. l-ati accidentat? îl întreaba agentul de circulatie pe automobilistul care, iesit din masina, priveste buimac la omul întins pe trecerea de pietoni.
- Nu l-am accidentat, fereasca sfântul, nici nu l-am atins! Voia sa treaca, i-am cedat trecerea si el, de uimire, a lesinat!
- Draga mea, în 3 ore trebuie sa iesim.
- Dar, dragul meu, abia mi-am spalat parul, nu se va usca pâna atunci!
- Draga mea, pentru cazuri din astea exista uscator. În cazuri exceptionale fier de calcat, iar în cazuri extreme foarfeca. Deci alege
- Domnisoara, va privesc si nu am cuvinte?
- Dar bani ai?
Noaptea târziu sună telefonul. Soţia ridică receptorul:
- Scumpo, sunt eu. Vin acasă. Nu am întârziat prea mult, nu?
- Nu, scumpule.
- Dar, pot să vin cu 7-8 prieteni?
- Desigur, scumpule.
- Mai stăm, mai vorbim?
- Da, scumpule; va pregătesc rapid nişte sandvişuri, o gustare, ceva?
Bărbatul tace, apoi spune:
- Mă scuzaţi, sigur am greşit numărul...
Nedreptate.. De cele mai multe ori amantul stie cine e sotul, dar sotul nu stie cine e amantul....
Nevasta catre Ion:
- Ioane iti place placinta?
- Daaa! zice Ion.
- Da' merele iti plac? intreaba ea.
- Nu! raspunde Ion.
- Ei atunci n-o sa-ti placa ce ti-am facut...
- Placinta cu mere?!? intreaba Ion.
- Nuuu! zice ea "m-am culcat cu frate-tu!"
Prietena mea a strigat la mine:
- Dispari! Pleaca din casa asta, sa nu te mai vad!!!
In timp ce ma indreptam catre usa a zbierat iar:
- Sper sa ai parte de o moarte lenta si dureroasa dobitocule!!
Atunci m-am întors şi i-am răspuns:
- Aha, deci vrei să raman?!
Sotul, inainte de a pleca in delegatie, se adreseaza nevestei:
- Sper ca in timpul absentei mele, nu ma vei insela!
- Fii linistit draga! Astfel de ganduri imi vin numai cand esti langa mine!
…………………………………..
- Cum se numesc oamenii care stau la coada?
- Oameni de rand...
…………………………………..
O tanara casatorita:
- Maine avem examen. Vine o femeie la curatenie. Sa vedem daca ne accepta…
…………………………………..
Fiecare barbat de succes are in spatele lui o femeie. Daca succesul continua, mai apar si altele...
…………………………………..
Fosta mea prietenă mi-a îndoit capota de la maşină după ce ne-am despărţit.
Într-un fel a fost şi vina mea pentru că aveam viteză…
…………………………………..
Matrimoniale: Sunt in cautarea unui barbat: fumator, alcoolic, curvar... Consider ca intr-un cuplu ambii trebuie sa aiba interese comune!
…………………………………..
- S-ar putea ca la noapte sa fie furtuna, zice sotul.
- Daca vii devreme acasa, nu o sa fie...
…………………………………..
Un african, după ce se întoarce din România este întrebat:
- Cum ti s-a părut clima acolo?
- Ei, e rău, că e tot timpul iarnă. Şi dacă cu cea verde - mai merge, cu cea albă - e rău de tot.
…………………………………..
- Ce înseamnă semnul - un triunghi, în care este desenată o vacă?
- In drum se întâlnesc bovine.
- Corect! Unde se pune acest semn?
- La 100-200 metri de secţia de poliţie.
…………………………………..
Şeful, prezentând un nou angajat, le spune celorlalţi:
- Acesta este noul venit în echipa noastră. Arătaţi-i, vă rog, cu ce va ocupaţi, când aveţi impresia că sunt cu ochii pe voi.
…………………………………..
La vamă, la deschiderea portbagajului, vameşul stupefiat îi întreabă pe ocupanţii maşinii:
- A cui e mitraliera asta?
- Nu e a noastră!
- Dar a cui?
- A lui Kalashnikov!
Pe şosea rulează un automobil, când după o curbă apare un semn de circulaţie: viteza maximă – 40 km/ora. Şoferul încetineşte până la 20 km/ora. Este oprit totuşi de către un poliţist, care-l întreabă:
- Şi de ce te furişezi aşa?
Un poliţist încearcă sa oprească un automobil. Dar ignorând semnalele, maşina îşi continuă drumul, aşa că poliţistul trage un foc şi îl răneşte pe şofer. După încă o împuşcătură îl răneşte pe pasagerul din dreapta. Apropiindu-se de automobilul oprit, el strigă:
- Bine că te-ai oprit! A treia oară nu mai trăgeam in aer.
Se intalnesc doua blonde, una spune:
- Asculta, stii ca anul acesta, 8 martie va fi vineri?
- Serios?! Numai să nu fie 13!
Doi tineri, in drumul lor spre biserica, unde mergeau sa isi oficieze casatoria, au murit intr-un accident de masina. Ajunsi la poarta raiului, l-au intrebat pe Sfantul Petru daca se pot oficia casatorii si in rai. Sfantul Petru i-a rugat sa astepte un pic pana vine cu raspunsul. Au asteptat ei o luna, au asteptat doua, pe urma au inceput sa se intrebe ce s-ar intampla daca odata casatoriti nu se
vor mai intelege. Dupa inca o luna Sfantul Petru se intoarce, "am vesti bune, copii - puteti sa va casatoriti in rai" "bine, dar exista si
posibilitatea divortului?" La care Sfantul Petru , "mai, lasati-ma in pace - trei luni am cautat sa gasesc un preot in rai si acum voi imi
cereti sa caut si un avocat?
Un chirurg moare, ajunge la poarta Raiului si se aseaza la coada.
Imediat il observa Sf. Petru si zice
-Furnizorii, poftiti pe usa din spate, va rog!
Într-un taxi se urca o călugărită, elegantă și frumoasă.
Șoferul, tinerel și frumușel, o privește pe furiș.
Călugărița îl întreabă ce îl frământa... Șoferul oftează....
- Mi-e rușine sa va spun...
- Fiule, nu fi timid... Am auzit și văzut de tot felul în viață, nu te teme ca ma poți ofensa, din nimica toată...
- Sincer să fiu, spune șoferul, am visat întotdeauna să mă sărute o călugăriță... așa ca dumneavoastră...
- Mda, s-ar putea împlini visul tău, spune călugarița, cu condiția să fii catolic și celibatar!
Șoferul, foarte excitat, spune:
- Păi DA, sunt! Sunt și catolic și celibatar!!!
- Bine, spune călugărița, oprește mașina să îți dau un sărut...
Șoferul oprește, călugărița se apleacă spre el și ii aplică un french kiss enorm, cu detoate!!!
După care il roagă să continue cursa ...
Șoferul, emoționat de momentul trăit începe să plângă...
- Ce s-a întâmplat? - îl întreabă călugărița...
- Măicuță, am păcătuit... te-am mințit! Sunt evreu și căsătorit!
- Deh, zice călugărița, nu-ți face probleme! Și eu sunt bărbat și mă duc la un bal mascat
Fetele din ziua de azi în liceu învata doar doua litere si doua cifre: A4 si X5, începînd cu facultatea învata înca doua cifre si o litera: Q7 si X6.
Din cauza crizei financiare, începînd cu anul universitar 2010-2011, se va schimba programa la facultati si se vor învata alte patru litere: RATB.
Un punker urca intr-un autobuz. Parul sau era facut spice, colorat verde, rosu, albastru si portocaliu. Hainele ii erau o amestecatura de cirpe si piele, picioarele ii erau goale si corpul ii era plin de cercei. Se aseaza pe singurul loc liber, exact in fata unui batrin, care se tot holba la el.
- Ce te tot holbezi, mosule? Ce, tu n-ai facut nimic aiurea cind erai tinar?
Batrinul:
- Ba da. Odata, cind eram in marina, m-am imbatat in Singapore si am avut contact cu un papagal. Ma gindeam ca poate esti fiu-meu...
Adam si Eva sunt izgoniti din rai. La plecare, ei intreaba: -Doamne, cine va spala vasele? Dumnezeu le spune : -Va voi pune la o incercare. Va veti sui intr-un copac si voi da drumul la o pisica salbateca sa va chinuie. Cine va vorbi primul, acela va spala vasele toata viata. Zis si facut. Vine pisica si se urca pana la Eva , o zgaraie pe picioare, o musca, Eva, nici un cuvant. Trece pisica la Adam. Il zgaraie pe picioare, il musca, se ridica mai sus si observa intre picioare doi motocei. Pisica incepe sa se joace cu ei si la un moment dat, observa ca un soricel ce era ca mort, incepe sa se miste si sa creasca. Si-a luat atunci pozitia de asalt, dar cand sa sara, Eva a urlat: - Zat! fir-ai a dracului ! De atunci a ramas lege: femeia spala vasele.
Lupul o alearga pe Scufita Rosie prin padure. Ea fuge, fuge, fuge si, in sfirsit, ajunge la casa bunicutei.
MORALA: Cele mai bune prietene ale unei fete sint picioarele.
A doua zi, lupul o alearga pe Scufita prin padure, o prinde si o violeaza.
MORALA: Si cele mai bune prietene se pot desparti!
> Pe Titanic, se pare ca a fost si un roman.
> Dupa impact, tipul ia o barca si vasleste disperat sa se salveze.
> - Unde pleci, dom'le, ca mai sunt femei aici?
> - Lasa-ma in pace omule, mie de femei imi arde acum?
- Alo, Ioane, hai la o bere la baru' din colț.
- Păi cînd te-am sunat eu acum o juma de oră, ai zis că ai o durere îngrozitoare de cap!
- Aveam, da' a plecat la cumpărături ...
O fetiţă se duce la un magazin de animale si intreaba :
-Va log, aveţi iepulasi dlagalasi ?
Inima vanzatorului se topeste brusc. Se aseaza pe vine langa fetita, si o intreaba:
-Vlei un iepulas dlagalas alb, sau unul dlagalas moale si neglu si pufos ?
Sau poate pe cel dlagalas si maloniu de acolo?
Fetita se inroseste, se leagana puţin pe călcâie, isi pune manuţele pe genunchi, se apleaca in faţa si raspunde in şoapta...... .
- Cled ca pe pitonul meu il doale in cul de culoale!
Două testoase băteau un melc...
După ce-l lasă lat si cu casa spartă , apare un politai:
- Cine te-a bătut in halul ăsta?
- Nu stiu, frate... că s-a întâmplat asa de repede...
O calugarita se duce la doctor :
- Doctore, nu pot scapa de sughit.
Doctorul o consulta si-i spune :
-Sunteti insarcinata.
Calugarita se intoarce la manastire si povesteste ce i-a spus doctorul. A doua zi stareta se adreseaza doctorului :
- De ce i-ati spus asta calugaritei noastre ?
- Ca sa o sperii si sa scape de sughit ...
La care stareta :
-Cel care s-a speriat a fost episcopul, s-a aruncat din turn !!!
De ziua soacrei, Bulă se prezintă cu un pacheţel într-o mînă şi cu o puşcă în cealaltă.
- La mulţi ani, mamă soacră! Ţi-am adus o pereche de cercei de aur.
- Mulţumesc, ginerică. Da' cu puşca ce vrei să faci?
- Păi de găuri în urechi nu ai nevoie?
Bulă se duce la biserică să se spovedească. Preotul îl întreabă:
- Ai făcut păcate?
- Da părinte.
- Te lepezi de Satana?
- M-aş lepăda părinte, dar am doi copii cu ea.
Samuel, evreul, se duce la Banca Israeliana.
- Buna ziua, Samuel, il saluta respectuos angajatul bancii.
- Buna ziua. Am venit sa solicit un credit de 1 dolar.
- 1 dolar? Dar, Samuel, iti retrag aceasta suma din oricare cont de-al tau, fara nici o problema.
- Nu, eu vreau un credit de 1 dolar, suma pe care o rambursez intr-o luna. Daca nu-mi dai creditul, Samuel retrage de la voi toti banii, toate bijuteriile, retag totul.
- Dar, Samuel... Bine, daca vrei acest credit, ti-l dam. Uite hartiile pe care trebuie sa le semnezi.
- Care este dobanda?
- 3% pe luna.
- OK, dar vreau sa-mi las BMW-ul garantie.
- Nu, Samuel, nu este nevoie. Conturile pe care le ai sunt garantia suficienta.
- Daca nu-mi luati drept garantie BMW-ul, eu retrag toti banii de la voi, toate investitiile, bijuteriile, tot.
- OK, Samuel, puteti lasa BMW-ul personal drept garantie, timp de 30 de zile, in parcarea subterana a Bancii.
- Perfect!
Samuel se duce fericit acasa si-i spune sotiei sale:
- Ruth, Ruth, putem pleca linistiti in concediu, am facut rost de parcare cu 1,03 $ o luna intreaga
'Se duce unul la doctor cu un cutit infipt in spate.
- Domnule doctor, am un cutit in spate!
- Acum vii, domnule, cand mai sunt trei minute pana la ora 7, cand se termina programul. Vino si dumneata miine.
- Domnule doctor, ce suflet aveti sa ma lasati cu cutitul asta in spate?
Medicul se duce la bolnav, ii ia cutitul din spate si i-l infige in ochi.
- Na! Du-te la oftalmolog, că ăla are program până la 8.'
--
vineri, 30 noiembrie 2012
sâmbătă, 24 noiembrie 2012
De la lume adunate...
Câtă plăcere ne aduc în suflet cântecele tinereţilor noastre, pozele romantice, filmele. Am descoperit câteva bancuri din epoca de aur. Vi le mai amintiţi?
Coada mare..Un tip se apropie si intreaba :
- Nu vă supăraţi, ce se dă aici?
- Nu ştiu, domnule, stai să întrebăm.
Întrebarea circulă până la primul din rând.
- Nu ştiu. Mi s-a făcut rău şi m-am sprijinit de zid. Când mi-am
revenit, era deja coadă în spatele meu.
- De ce nu pleci atunci?
- Păi, acum că sunt si eu o data primul la o coada ?!
---------------------------------------------------------
Bancul ăsta nu-l pot scrie.Sunt pozat de un suspect!Marca de suspiciune e numărul covrigilor de pe coadă. Buget mic la sri= 2 covrigei!
A mai apărut un suspect= agent străin. Stă mai bine cu covrigii!
________________________________________
Capitalismul este pe marginea prăpastiei. Ce face acolo? Se uită de
sus la noi...
________________________________________
Bulă tocmai iese din sediul miliţiei judeţene şi epuizat, se sprijină de un pom.
Un trecător se apropie de el, întrebând:
- Nu vă supăraţi, nu ştiţi unde se bate la maşină?
- Nu ştiu, pe mine m-au bătut manual.
________________________________________
Soţul şi soţia stau la masa . Deodată, uşa e trântită de perete şi
patru securişti dau buzna.
Se reped la soţ şi, spre disperarea soţiei, îl iau pe sus şi-l urcă
într-o maşină neagră.
Trec zile, trec săptămâni şi omul nu mai apare acasă.
Disperată, soţia reuşeşte să obţină o audienţă.
- Vai, ne pare rău, dar soţul dvs. a murit de pneumonie.
- Nu se poate, spune plângănd soţia, soţul meu nu era bolnav când
l-aţi arestat, cum se poate să fi făcut pneumonie?
- Ei, doamnă, a încercat să fugă, a alergat, şi ştiţi cum este, el
transpirat, glontele rece...
________________________________________
La coadă la carne, un glumeţ face haz de necaz:
- Care este deosebirea dintre porc şi măcelărie?
Simplu: porcul are coada mică şi carne multă, măcelăria....
Un tovarăş de la coadă i se adresează:
- Da care-i deosebirea dintre ceasul meu şi tine?
- E bună! Nu ştiu...
- Ceasul meu merge singur, tu mergi cu mine.
________________________________________
Ce sunt ruşii? Prieteni sau fraţi?
Fraţi. Prietenii ţi-i poti alege.
________________________________________
Expoziţia naţionala de arte plastice a fost închisă.
iSub bustul lui Ceauşescu semna Jalea, iar portretul ei era semnat Baba.
________________________________________
Ce deosebire există între Decebal şi Nicubal?
Primul practica cultul morţilor, al doilea moartea culţilor.
________________________________________
La al 5-lea semnal va fi apă caldă: Pic, pic, pic, pic, pic!
A fost apă caldă.
________________________________________
Care este deosebirea dintre frigul de afară şi cel din casă?
Ăla de afară e pe gratis.
________________________________________
Ce este coada?
Alinierea poporului pe linia partidului.
________________________________________
De câte feluri sunt românii?
De două feluri: Mulţumiţi (pe care îi caută miliţia economică) şi
Nemulţumiţi (pe care îi caută securitatea).
________________________________________
Anul aceasta am avut o recoltă medie: mai proastă decât anul trecut,
dar mai bună decât la anul.
________________________________________
In 1965: - Alo, miliţia economică? Vecinul meu mănâncă!
- Ei, şi ?
- Da, dar mănăncă caviar cu polonicul.
- Venim!
In 1975:
- Alo, miliţia economică? Vecinul meu mănâncă!
- Ei, şi ?
- Da, dar mănâncă carne de viţel.
- Venim!
In 1985:
- Alo, miliţia economică? Vecinul meu mănâncă!
- Am venit!
________________________________________
Lui Bulă i-au degerat mâinile. A căutat mâncare în frigider.
________________________________________
Care este deosebirea dintre măcelăria dinainte şi cea actuală?
Înainte scria pe firmă: " La Gogu " şi înăuntru era carne.
Acum, pe firmă scrie "Carne" şi-năuntru e Gogu.
________________________________________
Un ascultător întreabă la radio Erevan dacă cei care au inventat
comunismul erau oameni de ştiinţă.
Răspunsul este NU: dacă erau oameni de ştiinţă, l-ar fi încercat întâi pe câini.
________________________________________
Ce e mic, negru şi bate la uşă ? Viitorul!
________________________________________
Care este flora României?
22 de milioane de lăcrămioare, un ochiul boului şi o mătrăgună.
________________________________________
Pesimistul spune: Mai rău nu se poate!
Optimistul spune: Ba se poate!
________________________________________
- Ce faci, bătrâne, cum îţi merge?
- Ce să fac, încerc şi eu să supravieţuiesc...
- O să regreţi amarnic.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Vă rog mult, adăugaţi şi altele.
Mulţam
miercuri, 21 noiembrie 2012
Nimic nu e mai scump decât ceea ce primeşti gratis!
Închei superbul test prin care viitoarea mea clasă politică exersează soluţii la marile nelinişti umane, în vederea preluării conducerii României şi a UE.
Ps M-aţi prins.Am amânat creionarea unui portret de candidat la parlament, făcând loc în pagină acestor , cu adevărat, perle. Cer ajuror!
De ce unii oameni donează sânge?
Oamenii care au calorii grase, probabil ca ăstia sunt oameni grasi, donează sânge la aia care le curge sânge din nas. (7 ani)
Pe unde tot zboară avioanele, unde se tot duc, toata ziua si toata noaptea?
Avioanele merg în Germania , la munte, la mare si la Breaza. (5 ani)
La ce folosesc sprâncenele?
Sprâncenele folosesc ca sa ţină fruntea sus, sa nu-i vina fruntea pe ochi. (6 ani)
Daca bretelele tin pantalonii, ce tine cravata?
Cravata e făcuta sa se spânzure unii bărbati si sa le ia altii gagicile lor. (9 ani)
De ce exista ceasuri cu cuc si nu cu cocoş, din moment ce cocoşul e cunoscut ca ne trezeşte dimineaţa?
-Ceasurile sunt cu cuc si nu cu cocoş, deoarece cucul a fost prima pasare sculatoare. (11 ani)
-Mult mai usor învată un mecanism cu roti dinţate sa zică: Cu-cu decât Cu-cu-ri-gu. (13 ani)
-Mesterul care a băgat prima data cucul în ceas s-a gândit că nu poate sa strâmteze ditamai cocoşul si sa-l bage acolo, si de atunci ceasul a
rămas asa, cu cuc şi nu cu cocoş. (11 ani)
De unde vine obiceiul sa spunem ca trebuie udata încăltămintea sau haina nouă?
Obiceiul ca trebuie udata haina sau încăltămintea nouă vin de la prietenia omului cu băutura. (14 ani)
Chiar nu se poate învăta fără note la şcoală?
Profesorii nu renunţa la note în şcoala, pentru ca s-ar lipsi de plăcerea pe care o au când unii elevi ii roagă să nu-i lase corijenti. ( 12 ani)
Ce ne asteapta dupa 9 decembrie
Ps M-aţi prins.Am amânat creionarea unui portret de candidat la parlament, făcând loc în pagină acestor , cu adevărat, perle. Cer ajuror!
De ce unii oameni donează sânge?
Oamenii care au calorii grase, probabil ca ăstia sunt oameni grasi, donează sânge la aia care le curge sânge din nas. (7 ani)
Pe unde tot zboară avioanele, unde se tot duc, toata ziua si toata noaptea?
Avioanele merg în Germania , la munte, la mare si la Breaza. (5 ani)
La ce folosesc sprâncenele?
Sprâncenele folosesc ca sa ţină fruntea sus, sa nu-i vina fruntea pe ochi. (6 ani)
Daca bretelele tin pantalonii, ce tine cravata?
Cravata e făcuta sa se spânzure unii bărbati si sa le ia altii gagicile lor. (9 ani)
De ce exista ceasuri cu cuc si nu cu cocoş, din moment ce cocoşul e cunoscut ca ne trezeşte dimineaţa?
-Ceasurile sunt cu cuc si nu cu cocoş, deoarece cucul a fost prima pasare sculatoare. (11 ani)
-Mult mai usor învată un mecanism cu roti dinţate sa zică: Cu-cu decât Cu-cu-ri-gu. (13 ani)
-Mesterul care a băgat prima data cucul în ceas s-a gândit că nu poate sa strâmteze ditamai cocoşul si sa-l bage acolo, si de atunci ceasul a
rămas asa, cu cuc şi nu cu cocoş. (11 ani)
De unde vine obiceiul sa spunem ca trebuie udata încăltămintea sau haina nouă?
Obiceiul ca trebuie udata haina sau încăltămintea nouă vin de la prietenia omului cu băutura. (14 ani)
Chiar nu se poate învăta fără note la şcoală?
Profesorii nu renunţa la note în şcoala, pentru ca s-ar lipsi de plăcerea pe care o au când unii elevi ii roagă să nu-i lase corijenti. ( 12 ani)
Ce ne asteapta dupa 9 decembrie
marți, 20 noiembrie 2012
Ştiu cu cine votez!
Am avut o revelaţie! Unii îi spun "iluminare". Stiu când şi cui îmi voi da votul: copiilor care au formulat asemenea răspunsuri;inteligente, pline de fantezie,constructive. Când vor intra maturi, în Agora Cetăţii, se va fi produs primenirea clasei politice şi se vor promova direcţiile noi, revoluţionare, în esenţa lor; România va ajunge la locul ei, în Europa! Pe bune!
Citiţi şi daţi-mi dreptate.
Ce sunt vecinii?
-Vecinii sunt niste oameni care stau la un loc si când nu au mălai, ei se împrumută. (7 ani)
-Vecinii sunt niste oameni, care tatăl meu si mama mea se împrietenează, ca sa-i dea o sută de lei. (8 ani)
Ce este acela un serviciu?
Servici e un om care stă si semnează condica, sau stă ca sa bea o cafea. (7 ani)
Ce sunt microbii?
-Microbii sunt niste viermisori, stă la măsea, mănâncă, se satură si p'ormă iese afara, se asează pe trotuar si când trec oameni le intra lor în gura. (7 ani)
-Microbii sunt niste gândăcei mici de tot, ei suunt ascunsi pe la aprozar. Ei vede ca ai cumpărat cartofi, sare pe cartofi si daca nu-l speli pe cartof, tu mori. (7 ani)
-Microbii intra înăuntru la om si acolo lasă fel de fel de murdarii, ca ei sunt murdari pe picioare si îl îmbolnăveste pe om. (7 ani)
Cum luminează licuricii?
-Licuricii au un pic de păr şi gaz şi piticii îi dau foc părului si se aprinde.
-Licuricii sunt mici, au o lampa si vin la oamenii care visează si se uita la ei, cu lampa, ca sa vadă ce visează. (7 ani)
De ce au cruce pe spate unii păianjeni?
Unii păianjeni au cruce, ca ei sunt popa la păianjeni. (7 ani)
De ce îsi fac oamenii cadouri?
Oamenii îsi fac cadouri, ca sa nu fie nesimtiti. (7 ani)
De ce găina nu zboară pe sus, ca celelalte păsări?
Găina nu zboară pe sus ca celelalte păsări, pentru că-i e frica să nu scape oul, când ii vine să-l facă pe ou. (10 ani)
Citiţi şi daţi-mi dreptate.
Ce sunt vecinii?
-Vecinii sunt niste oameni care stau la un loc si când nu au mălai, ei se împrumută. (7 ani)
-Vecinii sunt niste oameni, care tatăl meu si mama mea se împrietenează, ca sa-i dea o sută de lei. (8 ani)
Ce este acela un serviciu?
Servici e un om care stă si semnează condica, sau stă ca sa bea o cafea. (7 ani)
Ce sunt microbii?
-Microbii sunt niste viermisori, stă la măsea, mănâncă, se satură si p'ormă iese afara, se asează pe trotuar si când trec oameni le intra lor în gura. (7 ani)
-Microbii sunt niste gândăcei mici de tot, ei suunt ascunsi pe la aprozar. Ei vede ca ai cumpărat cartofi, sare pe cartofi si daca nu-l speli pe cartof, tu mori. (7 ani)
-Microbii intra înăuntru la om si acolo lasă fel de fel de murdarii, ca ei sunt murdari pe picioare si îl îmbolnăveste pe om. (7 ani)
Cum luminează licuricii?
-Licuricii au un pic de păr şi gaz şi piticii îi dau foc părului si se aprinde.
-Licuricii sunt mici, au o lampa si vin la oamenii care visează si se uita la ei, cu lampa, ca sa vadă ce visează. (7 ani)
De ce au cruce pe spate unii păianjeni?
Unii păianjeni au cruce, ca ei sunt popa la păianjeni. (7 ani)
De ce îsi fac oamenii cadouri?
Oamenii îsi fac cadouri, ca sa nu fie nesimtiti. (7 ani)
De ce găina nu zboară pe sus, ca celelalte păsări?
Găina nu zboară pe sus ca celelalte păsări, pentru că-i e frica să nu scape oul, când ii vine să-l facă pe ou. (10 ani)
luni, 19 noiembrie 2012
Raspunsuri aproape electorale
Îmi vine greu să aleg între răspunsurile date alegătorilor de către "catindaţii" lipiţi pe stâlpi, pe pereţi şi mai pe unde nici cu mintea nu gândiţi şi cele ale copiilor, la problemele "serioase,responsabile", din cetate.
Ceva, totuşi, au în comun: şi unele şi celelalte sunt traznite! Numai că doar unii poartă legitimitatea soluţiilor; maturii dau, doar, în mintea copiilor. Şi, atunci, n- ar trebui să alegem în parlament doar pe copii,care mai au o şansă -în patru ani să poată găsi şi soluţiile bune?! Cu ceilalţi, slabă nădejde!
Agentul meu electoral, DYVAN, mi-a trimis un raport asupra temei. Voi reproduce, pentru demonstraţie, 3-4 postări, la care aştept soluţia dv.,prin vot.
Ce este răscoala?
Răscoala înseamnă, când părintii nostri nu găsesc bani si atunci răscolesc ca sa găsească. (8 ani)
Ce este economia?
Economie înseamnă sa nu mai cheltuim din salariu, ca sa-l punem la banca. Cheltuim numai din ciubucul pe care ni-l da clientul. (7 ani)
Ce sunt amprentele?
Amprentele e când punem mana pe o clanţa si rămân degetele acolo si le găseste politia. (8 ani)
Ce este tristetea?
Tristete înseamnă când un om vine la altul si bea mult. (7 ani)
De ce se bat potcoave cailor?
- Calului i se bat potcoave, pentru ca potcoavele sunt mai usoare decât calul si ele merg mai repede decât calul. (8)
- La cal se pune potcoave, sa nu cada calul pe spate; atunci când pune frâna, calul se înţepeneste în potcoave. (9)
- La cal se pune potcoave ca sa tropăie pe strada, ca daca nu tropăie nu e cal. (7)
Ce este respectul?
Respect înseamnă sa te scoli si sa stea babele pe scaun. (Amalia la 6 ani)
Ce înseamnă cuvântul "modern"?
Modern e când vezi ceva frumos si e scump si n-ai bani. (7 ani)
Cum rezista pasările calatoare sa zboare, zi si noapte, mii de kilometri?
Rândunicile când pleacă în tarile calde, pe drum se asează pe aripa berzei si se odihnesc. Pasările când pleacă asa departe îsi iau
mâncare la ele intr-o sacose. Înainte de a zbura, mai stau o luna, doua, sa se odihnească. (7 ani)
Daca pământul se învârteste, cum de nu cădem de pe el?
-Nu se învârteste decât Pământul, asfaltul nu se învârteste. (6 ani)
-Pământul este rotund. Noi nu cădem de pe el, pentru ca străzile sunt drepte, ele nu sunt rotunde. (8 ani)
-Pământul are forma rotunda, noi nu cădem de pe el, ca noi nu mergem acolo unde se face el rotund. (7 ani)
Ce este Biblia?
Biblia este o carte lăsată de Dumnezeu, ca sa se afle despre viitor.
In ea scrie ca vor fi două războaie mondiale si amândouă vor fi câstigate de către români si chiar asa s-a si întâmplat. (6 ani)
Ce este acela un secret?
-Secretul este atunci când nu trebuie sa stie poliţia. (6 ani)
-Secretul este un om, care ii spune secretar la primărie. (6 ani)
La ce foloseste steagul?
Steagul foloseste, ca atunci când veneau turcii peste noi, ei nu stiau peste ce tara veneau si atunci noi le arătam steagul si după aia ei stiau. (7 ani)
De ce ne spălam cu săpun?
Noi ne spălam, ca sa dam săpun în ochi la microbi. (5 ani)
Ce este injectia?
-Injectia foloseste ca sa moara microbii. Serul ala are în el otrava de microbi. Serul se duce la tot roiul de microbi, ei zic ca aia e carne si mănâncă si moare. (8 ani)
-Lichidul la injectie e otrăvicios, ca sa-i omoare pe microbi. (6 ani)
-Ii baga injectia la popou si la om si la microb si pe el îl omoară, ca e mai mic. (7 ani)
Ce este ministrul?
-Ministru e un om care sta pe scaun si le spune la altii sa facă cerere. (7 ani)
-Ministru e un om care a învătat zece clase si s-a dus la serviciul de ministri. (8 ani)
Ce sunt tăranii?
-Tăranii sunt oameni săraci, care nu au ce sa mănânce si vorbesc pe alta limbă, pe tărăneste. (8 ani)
-Tăranii sunt aceia care se ocupă si cu agricultura. (8 ani)
-Tăranii sunt oameni care le-a dat Cuza pământ. În al Doilea Război Mondial, ei mai vroiau pământ, ca s-a fărâmitat la bombe. (10)
-Tăranii sunt oamenii de la tară care n-au iaurt si noi când mergem la tară, le ducem iaurt, cascaval si brânză. (7 ani)
-Tărani înseamnă un om care vrea sa facă buletin în Bucuresti. (8 ani)
Ceva, totuşi, au în comun: şi unele şi celelalte sunt traznite! Numai că doar unii poartă legitimitatea soluţiilor; maturii dau, doar, în mintea copiilor. Şi, atunci, n- ar trebui să alegem în parlament doar pe copii,care mai au o şansă -în patru ani să poată găsi şi soluţiile bune?! Cu ceilalţi, slabă nădejde!
Agentul meu electoral, DYVAN, mi-a trimis un raport asupra temei. Voi reproduce, pentru demonstraţie, 3-4 postări, la care aştept soluţia dv.,prin vot.
Ce este răscoala?
Răscoala înseamnă, când părintii nostri nu găsesc bani si atunci răscolesc ca sa găsească. (8 ani)
Ce este economia?
Economie înseamnă sa nu mai cheltuim din salariu, ca sa-l punem la banca. Cheltuim numai din ciubucul pe care ni-l da clientul. (7 ani)
Ce sunt amprentele?
Amprentele e când punem mana pe o clanţa si rămân degetele acolo si le găseste politia. (8 ani)
Ce este tristetea?
Tristete înseamnă când un om vine la altul si bea mult. (7 ani)
De ce se bat potcoave cailor?
- Calului i se bat potcoave, pentru ca potcoavele sunt mai usoare decât calul si ele merg mai repede decât calul. (8)
- La cal se pune potcoave, sa nu cada calul pe spate; atunci când pune frâna, calul se înţepeneste în potcoave. (9)
- La cal se pune potcoave ca sa tropăie pe strada, ca daca nu tropăie nu e cal. (7)
Ce este respectul?
Respect înseamnă sa te scoli si sa stea babele pe scaun. (Amalia la 6 ani)
Ce înseamnă cuvântul "modern"?
Modern e când vezi ceva frumos si e scump si n-ai bani. (7 ani)
Cum rezista pasările calatoare sa zboare, zi si noapte, mii de kilometri?
Rândunicile când pleacă în tarile calde, pe drum se asează pe aripa berzei si se odihnesc. Pasările când pleacă asa departe îsi iau
mâncare la ele intr-o sacose. Înainte de a zbura, mai stau o luna, doua, sa se odihnească. (7 ani)
Daca pământul se învârteste, cum de nu cădem de pe el?
-Nu se învârteste decât Pământul, asfaltul nu se învârteste. (6 ani)
-Pământul este rotund. Noi nu cădem de pe el, pentru ca străzile sunt drepte, ele nu sunt rotunde. (8 ani)
-Pământul are forma rotunda, noi nu cădem de pe el, ca noi nu mergem acolo unde se face el rotund. (7 ani)
Ce este Biblia?
Biblia este o carte lăsată de Dumnezeu, ca sa se afle despre viitor.
In ea scrie ca vor fi două războaie mondiale si amândouă vor fi câstigate de către români si chiar asa s-a si întâmplat. (6 ani)
Ce este acela un secret?
-Secretul este atunci când nu trebuie sa stie poliţia. (6 ani)
-Secretul este un om, care ii spune secretar la primărie. (6 ani)
La ce foloseste steagul?
Steagul foloseste, ca atunci când veneau turcii peste noi, ei nu stiau peste ce tara veneau si atunci noi le arătam steagul si după aia ei stiau. (7 ani)
De ce ne spălam cu săpun?
Noi ne spălam, ca sa dam săpun în ochi la microbi. (5 ani)
Ce este injectia?
-Injectia foloseste ca sa moara microbii. Serul ala are în el otrava de microbi. Serul se duce la tot roiul de microbi, ei zic ca aia e carne si mănâncă si moare. (8 ani)
-Lichidul la injectie e otrăvicios, ca sa-i omoare pe microbi. (6 ani)
-Ii baga injectia la popou si la om si la microb si pe el îl omoară, ca e mai mic. (7 ani)
Ce este ministrul?
-Ministru e un om care sta pe scaun si le spune la altii sa facă cerere. (7 ani)
-Ministru e un om care a învătat zece clase si s-a dus la serviciul de ministri. (8 ani)
Ce sunt tăranii?
-Tăranii sunt oameni săraci, care nu au ce sa mănânce si vorbesc pe alta limbă, pe tărăneste. (8 ani)
-Tăranii sunt aceia care se ocupă si cu agricultura. (8 ani)
-Tăranii sunt oameni care le-a dat Cuza pământ. În al Doilea Război Mondial, ei mai vroiau pământ, ca s-a fărâmitat la bombe. (10)
-Tăranii sunt oamenii de la tară care n-au iaurt si noi când mergem la tară, le ducem iaurt, cascaval si brânză. (7 ani)
-Tărani înseamnă un om care vrea sa facă buletin în Bucuresti. (8 ani)
Afiş electoral, lipit as'noapte pe peretele casei mele
Pe peretele casei, cineva a tuflit un poster cu un portret lucrat în tehnica
" raster" şi cu un text-parodie. Mă bucur că nu-i plagiat; parodia fiind bine venită, când i se precizează reperul imitat. Stricând fasonul pietrei care plachează "monumentul", am răzuit afişul electoral şi l-am lipit pe blog, returnându-l "apropitarului".
VARA PE ULITA
(după G. Coşbuc)
Ne-aşteptam, la bac, să cadă
Vreun elev, acolo, doi,
Însă, ca după război,
Au picat elevi, grămadă…
Vai de noi!
Li s-a dus în lume vestea
Şi-am zvârlit spre ei săgeţi.
Ascultaţi acum, de vreţi,
Cum s-a derulat povestea!
Să vedeţi…
Patru ani au dus-o bine,
Lenevind şi petrecând,
Fără să le dea prin gând
Că năvalnic vuiet vine
În curând.
Nici măcar în lună-o dată
Un caiet n-au răsfoit;
Şi-un liceu au absolvit,
Însă, ziua mare, iată,
A sosit!
Dintr-un jeep, la bac, răsare
Un băiat al… ştim noi cui,
Arogant cum altul nu-i
Şi e plin de îngâmfare
Chipul lui.
Blugii peticiţi i-atârnă,
Cinci ca el încap în ei,
Dacă-l vezi, te-nchini la zei,
Că şi-a-nfipt în nara cârnă
Trei cercei.
Uite-i buzunarul, frate,
Mare cât o zi de post;
Şi croit c-un singur rost:
Au fiţuicile-adunate
Adăpost!
Îşi aruncă ochii, roată,
Prin lentile fumurii
Şi se-ndreaptă, să te ţii,
Către zgomotoasa gloată
De copii.
Cum se-apropiase bacu’,
Tatăl său, descurcăreţ,
Pregătise-un plan măreţ,
Ca examenul să-l ia cu
Orice preţ.
Profitând de-mprejurare,
Pe băiat îl doare-n cot,
Dar, la bac, surpriză mare:
Camere de spionare
Peste tot.
Inhibat din cale-afară
Şi mizând pe portofel,
Nu s-a descurcat defel,
Dar noi ştim c-au fost, în ţară,
Mulţi ca el!
De va şti să dea din coate,
Peste ani, nimic de spus,
La catedră fi-va pus,
La inspectorat sau, poate,
Chiar mai sus!
Că, la noi, acela care
Se târăşte-abia, abia,
Cu o pilă în dotare,
Poate să ajungă mare,
Doar să vrea.
Poţi preda la grădiniţă,
Chiar de n-ai habar să scrii;
Te cruceşti când, la „copii”,
Pune-o bravă dăscăliţă
Doar un „i”.
Autori de perle crase,
Din păcate, nu sunt rari,
Dezacorduri, fraze tari
Se-ntâlnesc şi pe la case…
Mult mai mari.
Şcoala-i navă în furtună
Ce de-un timp a eşuat,
Echipaju-i speriat,
Şi-ar fi cazul să se pună…
Pe-nvăţat!
duminică, 18 noiembrie 2012
Necazuri...neelectorale
Sunt supărat de vesel! Nu, nu fac un… oximoron, mai exact, figura de stil care asociază contrariile, paradoxurile, ci amestec bucuria unui spectacol cu preţul plătit pentru el.
De-o viaţă, las un butuc cu struguri mari, aromaţi, necules. Pentru iarnă! Îi botează gerul, îi zbânţuie Crivătul, dar ei aşteaptă momentul când îşi vor slobozi bucuriile pe masă.
Numai că, zilele astea, în hoardă , nişte hoţomance au năpădit, gureşe, corzile viei şi m-au lăsat prăduit de boabele pline de soarele din vară.
Îmi erau cunoscute hoaţele. Le aşteptam pe câte una, să mă bucur de frumuseţea lor şi , mai ales, să le îngân fluieratul, spre marea lor supărare şi revoltă.
Sunt gaiţele (Garrulus…pentru erudiţi!). Păsări mai mici decât guguştiucii, dar neastâmărate şi şugubeţe, care imită fluierăturile altor zburatoare şi animale. Când văd motanul, miaună caraghios, făcând-o pe fioroasa felină să clănţăne de ciudă şi neputinţă. ( A încercat să prindă saltimbancii improvizaţi şi a rămas suspendat pe o ramură, unde a mieunat jalnic o zi întreagă, batjocorit de colorata orătanie. )
Pentru că penajul gaiţei e minunat amestec de griuri, cărămiziu, alb, albastru şi negru. Papagal autohton, nu alta!
Le aştept toată vara şi le îngân fluierăturile. Se apropie contrariate, la un ram de mine, mă scrutează , bănuitoare şi o iau la zbor supărate, ca să se întoarcă repede, cu alte „arii”.
De azi le port pică, pentru strugurii devoraţi. Dar le aştept cu alte delicatese.
PS Mi-au izvorât în memorie, de pe undeva, două versuri din Coşbuc:
"Gaiţa, într-o gârneaţă,
Se proclamă cântăreaţă!" Adevarat!
Mătuşa Maria este din Agafton. Are o căsuţă ca a Sfintei Vineri, la o fugă bună de marginea pădurii. Vine săptămânal să mă ajute la treabă. Pentru ea sunt un dezordont, puturos şi pune, bombănit , lucrurile pe făgaşul lor , din câteva mişcări. Argint-viu, nu alta!
Ieri nu nu mi-a mai sărit în cap, deşi avea chiar în exces pentru ce. Au prădat-o veveriţele de nucile căzute prin frunze. Are nişte nuci cât o catedrală gotică, să zicem cea de la Amiens, de care n-a prea a auzit ghemul de băbuţă!
In fiecare toamna, aşteaptă să cadă nucile singure. Că nici nu le-ar putea ajunge nimeni cu jordia. Aşa că are treabă pâna spre Crăciun. Mai iau tribut ciorile, dar nesemnificativ.
Numai că, mai alaltăieri s-a trezit cu un ciopor imens de veveriţe. Chiar a reuşit să numere până la vreo 37. Apoi s-a încurcat ! Că se alergau, făceau tumbe, strâmbături, ţipau,aruncând chiar cu nuci una în alta (cu jurământ că-i aşa!). Plecau în şir indian cu nucile-era să zic „în poale”, spre pădure, dar apăreau altele.
-Le-am huşuit, am dat cu nuci în ele. Mă priveau mirate şi luau nucile aruncate.
Minune a Domnului, am zis şi am strâns nucile în parte cu musafirele. Până atunci , n-am văzut în viaţa mea aşa lighioane vesele, încheie mătuşa patarania. Ştiam că apare câte una în pădure, dar n-am avut noroc să văd.
sâmbătă, 3 noiembrie 2012
Clanul maimuţelor dresate cu apa (la spa)
Lucrul bun , că în tot răul e şi un bine, s-a dovedit a fi descoperirea binefacerii apei. Maimuţele din legenda anterioară au descoperit spa-ul.
Maimuţele şi găleata cu apă
Am realizat o captură genială: un text al cărui autor îmi rămâne, deocamdată, necunoscut.Textul m-a luminat pe deplin asupra câtorva nelămuriri existenţiale, capitale:
-de ce nu poate poporul român să se cureţe de sechelele comunismului;
- de ce tinerii, care nu au cunoscut direct acele vremuri, preiau, necenzurat,acelaşi comportament?
După ce veţi citi cele de mai jos,ar cam trebui să stăm de vorbă.
Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor. Atunci, oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si, in fine, al cincilea au fost schimbati.
In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci mainute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane. Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce le bateau pe cele care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost:
"Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa, aici... ASA ESTE TRADITIA!"
-de ce nu poate poporul român să se cureţe de sechelele comunismului;
- de ce tinerii, care nu au cunoscut direct acele vremuri, preiau, necenzurat,acelaşi comportament?
După ce veţi citi cele de mai jos,ar cam trebui să stăm de vorbă.
Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor. Atunci, oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si, in fine, al cincilea au fost schimbati.
In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci mainute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane. Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce le bateau pe cele care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost:
"Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa, aici... ASA ESTE TRADITIA!"
sâmbătă, 20 octombrie 2012
În România se repară...fecioria!
Ştiu că ratingul provocat de titlu mă va expune la pericole mortale. De aceea, am verificat ştirea din trei surse credibile, independente.
Aşa voi scăpa de lapidare, răstignire în piaţa târgului şi / sau de spargerea geamurilor. Surse de documentare mi- au fost: câteva gazete colorate şi deochiate, Antena 3 şi, indubitabilă probă, observaţia pe teren, adică la aeroport şi la unele clădiri, care afişau, discret o firmuliţă- CLINICĂ, SPA. Atât!
Mâncarea în traistă, îmbrăcămintea de iarnă şi supravegherea vigilentă se completau , seara, la lumânare, cu celelalte surse, netezind calea.
OBSERVAREA. Bătea la ochi ceva. Avioanele elegante care soseau din ţările arabe vărsau în aeroport puzderie de tinere, cu ochi nebuni şi forme de vis, prefigurate de învăluirea mătăsurilor în costumele tradiţionale. Altele, de visu, în modă europeană, aţâţătoare.
Afişau o ţâdulă cu îmbârligături,erau imediat luate de nişte hojmalăi cu uniformă de şoferi, urcate în limuzine şi…valea!
INFORMAŢII din LECTURĂ. Bine poziţionate,câteva articolaşe anunţau că în România se fac perfecte operaţii de reconstrucţie a hymenului. Ca în raiul musulman , unde fecioarele greşesc mereu cu „fericiţii” şi a doua zi redevin fecioare. Trai neneacă!
De aici afluxul de femei din ţările islamice, unde păcatul de a râvni la bărbat, înainte de căsătorie e capital. Şi câte pot pune ispitei stavilă?! Aşa s-a descoperit calea spre mântuire- în saloane de pe la noi. Şi ieftin,câţiva lei, şi bine.
Sunt şi câteva hibe ale metodei; firele care cos „delictul ”se autodistrug, natural, în câteva zile, revenindu-se la starea ante bellum. De aceea, arăbiţele planifică precis noaptea nunţii, se răpăd la Bukarest sub pretextul spa-ului necesar, fac treaba, plătesc cheş, şi-şi fericesc mirii.
Bănuiesc existenţa unui asemenea atelier de reparaţii capitale şi la Botoşani. Altfel nu-mi explic trimiterea, tocmai aici a lui NIKY ŞPAGĂ, hoaşcă de drumul mare, să fie feciorit la Darabani pentru parlament. Sau recentul condamnat la ocnă, cu suspendare, delapidatorul fost-primar de Ipotesti, Tontonel (?) GIREADĂ, feciorit şi el pe-o listă de „reparaţi”, în acelaşi scop!
Fetelor, pentru informaţii despre preţ si adresă, postaţi un comentariu. Ieftin ca braga!
Viitor de aur urbea noastră are!
Aşa voi scăpa de lapidare, răstignire în piaţa târgului şi / sau de spargerea geamurilor. Surse de documentare mi- au fost: câteva gazete colorate şi deochiate, Antena 3 şi, indubitabilă probă, observaţia pe teren, adică la aeroport şi la unele clădiri, care afişau, discret o firmuliţă- CLINICĂ, SPA. Atât!
Mâncarea în traistă, îmbrăcămintea de iarnă şi supravegherea vigilentă se completau , seara, la lumânare, cu celelalte surse, netezind calea.
OBSERVAREA. Bătea la ochi ceva. Avioanele elegante care soseau din ţările arabe vărsau în aeroport puzderie de tinere, cu ochi nebuni şi forme de vis, prefigurate de învăluirea mătăsurilor în costumele tradiţionale. Altele, de visu, în modă europeană, aţâţătoare.
Afişau o ţâdulă cu îmbârligături,erau imediat luate de nişte hojmalăi cu uniformă de şoferi, urcate în limuzine şi…valea!
INFORMAŢII din LECTURĂ. Bine poziţionate,câteva articolaşe anunţau că în România se fac perfecte operaţii de reconstrucţie a hymenului. Ca în raiul musulman , unde fecioarele greşesc mereu cu „fericiţii” şi a doua zi redevin fecioare. Trai neneacă!
De aici afluxul de femei din ţările islamice, unde păcatul de a râvni la bărbat, înainte de căsătorie e capital. Şi câte pot pune ispitei stavilă?! Aşa s-a descoperit calea spre mântuire- în saloane de pe la noi. Şi ieftin,câţiva lei, şi bine.
Sunt şi câteva hibe ale metodei; firele care cos „delictul ”se autodistrug, natural, în câteva zile, revenindu-se la starea ante bellum. De aceea, arăbiţele planifică precis noaptea nunţii, se răpăd la Bukarest sub pretextul spa-ului necesar, fac treaba, plătesc cheş, şi-şi fericesc mirii.
Bănuiesc existenţa unui asemenea atelier de reparaţii capitale şi la Botoşani. Altfel nu-mi explic trimiterea, tocmai aici a lui NIKY ŞPAGĂ, hoaşcă de drumul mare, să fie feciorit la Darabani pentru parlament. Sau recentul condamnat la ocnă, cu suspendare, delapidatorul fost-primar de Ipotesti, Tontonel (?) GIREADĂ, feciorit şi el pe-o listă de „reparaţi”, în acelaşi scop!
Fetelor, pentru informaţii despre preţ si adresă, postaţi un comentariu. Ieftin ca braga!
Viitor de aur urbea noastră are!
vineri, 19 octombrie 2012
Bitte!
Mi-a fost dat să cunosc mulţi tineri de valoare ieşită din comun.
În cinstea noului bac, acela pe care-l va lua tot neghiobul, de anul viitor, aş vrea să va prezint două exemplare rarissime de studioşi, cum nu prea mi-a fost dat să mi se bucure sufletul; unul, ridicat din lutul Miletinului, de pe la Prăjeni, altul din Târgul Botoşanilor.
Aş avea nevoie de date concrete, ca să vi-i prezint, dar nu le pot aduna de pe meridianele de pe unde scormonesc cu osârdie la rădăcinile amare ale învăţăturii, spre îndulcirea altora cu roadele ei.
Primul e prin Canada, sclipuieşte de-un doctorat în informatică şi se distrează, văzând cum este peţit pentru naiadele de pe la Apple, sau de la Pricetown.
Celălalt a ajuns cam la al XX-lea draft,cătând perfecţiunea lucrării sale de doctorat, iar Deutsche Bank îl pândeşte să-l transforme în cloşca ei cu puii de aur, spre bucuria burtoşilor Fritzi.
M-am bucurat să-l prind, pe ultimul, în insectarul persoanelor interesate de acest blog sub numele de " fluturele meu albastru". Dacă frunzăreşte aceste rânduri, îl rog să strecoare pe sub uşa blogului un CV gras, ca să pot alcătui măcar un profil slăbuţ.
-Bitte, mein blauer Schmetterling!
În cinstea noului bac, acela pe care-l va lua tot neghiobul, de anul viitor, aş vrea să va prezint două exemplare rarissime de studioşi, cum nu prea mi-a fost dat să mi se bucure sufletul; unul, ridicat din lutul Miletinului, de pe la Prăjeni, altul din Târgul Botoşanilor.
Aş avea nevoie de date concrete, ca să vi-i prezint, dar nu le pot aduna de pe meridianele de pe unde scormonesc cu osârdie la rădăcinile amare ale învăţăturii, spre îndulcirea altora cu roadele ei.
Primul e prin Canada, sclipuieşte de-un doctorat în informatică şi se distrează, văzând cum este peţit pentru naiadele de pe la Apple, sau de la Pricetown.
Celălalt a ajuns cam la al XX-lea draft,cătând perfecţiunea lucrării sale de doctorat, iar Deutsche Bank îl pândeşte să-l transforme în cloşca ei cu puii de aur, spre bucuria burtoşilor Fritzi.
M-am bucurat să-l prind, pe ultimul, în insectarul persoanelor interesate de acest blog sub numele de " fluturele meu albastru". Dacă frunzăreşte aceste rânduri, îl rog să strecoare pe sub uşa blogului un CV gras, ca să pot alcătui măcar un profil slăbuţ.
-Bitte, mein blauer Schmetterling!
luni, 15 octombrie 2012
Am băut toată TANTI -IOANA, la hramul de la Pârlita
Mai adaug câteva etimologii neaşteptate, amuzante, restul aşteptându-şi rândul pentru vremuri de secetă în idei!
Oraşul GIURGIU se chema pe vremuri SAN GIORGIO, cã-l înfiinţaserã nişte genovezi aventuroşi care fãceau comerţ. Tot mai bine decât oraşul de vis-à-vis, care s-a transformat din Sexaginta Prista în Ruse.
POGĂCI (nişte turte foarte simple, rustice, din grâu sau mãlai) au ajuns la noi prin austrieci, care le ziceau POGATSCHEN, dar se trag din FOCACCIA italianã, care vine de la FOCUS, care înseamnã mijloc, centru, buric. Buricul casei era cuptorul!
Tradiţionala DAMIGEANĂ vine din franţuzescul DAMME-JEANNE, adicã , TANTI-IOANA. În Argentina i se zice şi acum DAMA JUANA, în timp ce englezii au fãcut-o DEMIJOHN, iar Vestul sãlbatic a transformat-o în JIMMYJOHN.
Jobenul se cheamã JOBEN fiindcã un nene pe nume JOBIN îl vindea pe vremea când încã nu era limpede cum ar trebui sã se cheme în româneşte. Memoria colectivã a avut de ales între numele pãlãrierului şi “ţilindru”, nemţism care cam zgârie urechea latină.
CLANŢA se chiamă CLANŢĂ, pentru că face "clanţ!" Ce credeaţi?
BATISTA vine de la numele unui nobil francez, BATISTE, care, refuzând să-şi mai murdărească eleganta haină, ştergându-şi buzele pline de sosuri cu mânecile, ori suflându-şi nasul în poale, şi-a luat cu el o cârpă, dându-i folosinţa de azi. A fost urmat imediat,iar batista s-a afişat, fudulă, în manşetă, la vedere!
PS În satul de ţigani, Pârlita,(mai antirasist, Băluşenii-Noi), de Cuvioasa Paraschiva e mare hram, mare! Nimeni din sat nu mai cerşeşte. Vin , cu această treabă, cei din Lingurari şi Şupitca.
Oraşul GIURGIU se chema pe vremuri SAN GIORGIO, cã-l înfiinţaserã nişte genovezi aventuroşi care fãceau comerţ. Tot mai bine decât oraşul de vis-à-vis, care s-a transformat din Sexaginta Prista în Ruse.
POGĂCI (nişte turte foarte simple, rustice, din grâu sau mãlai) au ajuns la noi prin austrieci, care le ziceau POGATSCHEN, dar se trag din FOCACCIA italianã, care vine de la FOCUS, care înseamnã mijloc, centru, buric. Buricul casei era cuptorul!
Tradiţionala DAMIGEANĂ vine din franţuzescul DAMME-JEANNE, adicã , TANTI-IOANA. În Argentina i se zice şi acum DAMA JUANA, în timp ce englezii au fãcut-o DEMIJOHN, iar Vestul sãlbatic a transformat-o în JIMMYJOHN.
Jobenul se cheamã JOBEN fiindcã un nene pe nume JOBIN îl vindea pe vremea când încã nu era limpede cum ar trebui sã se cheme în româneşte. Memoria colectivã a avut de ales între numele pãlãrierului şi “ţilindru”, nemţism care cam zgârie urechea latină.
CLANŢA se chiamă CLANŢĂ, pentru că face "clanţ!" Ce credeaţi?
BATISTA vine de la numele unui nobil francez, BATISTE, care, refuzând să-şi mai murdărească eleganta haină, ştergându-şi buzele pline de sosuri cu mânecile, ori suflându-şi nasul în poale, şi-a luat cu el o cârpă, dându-i folosinţa de azi. A fost urmat imediat,iar batista s-a afişat, fudulă, în manşetă, la vedere!
PS În satul de ţigani, Pârlita,(mai antirasist, Băluşenii-Noi), de Cuvioasa Paraschiva e mare hram, mare! Nimeni din sat nu mai cerşeşte. Vin , cu această treabă, cei din Lingurari şi Şupitca.
duminică, 14 octombrie 2012
A DEZMIERDA înseamnă A ŞTERGE LA CUR!
Am ciupit, de pe undeva, mai multe etimologii, adică origini, ale unor cuvinte româneşti, des folosite. Unele par stranii sau pitoreşti.
Postez doar câteva, doar pentru deliciu!
Oricât de neaoş ar pãrea,MUJDEI vine din francezã, de la MOUSSE D'AIL (spumă de usturoi). Să nu vă mai prind, aşadar,spunând " mujdei de ...usturoi"!
CRAVATA a fost iniţial CROATA, fiindcã o purtau mercenarii croaţi din armata lui Ludovic al XIII-lea, pe la o mie şase sute.
ŞMECHER vine din germanã, de la SCHMECKER, care era degustãtorul de vinuri. Actualii şmecheri, sãracii, nu fac diferenţa între Veuve Clicquot şi cãpşunicã de Vârteşcoiu.
CHIRPICI vine tocmai din Persia, unde însemna cãrãmidã.
A DEZMIERDA vine din latinã, de la DISMERDARE,adică " a şterge la cur". Mai exact, " a elimina căcatul"! Aşa îşi arăta mama lui Traian, străbunul nostru,afecţiunea pentru viitorul împărat!
Postez doar câteva, doar pentru deliciu!
Oricât de neaoş ar pãrea,MUJDEI vine din francezã, de la MOUSSE D'AIL (spumă de usturoi). Să nu vă mai prind, aşadar,spunând " mujdei de ...usturoi"!
CRAVATA a fost iniţial CROATA, fiindcã o purtau mercenarii croaţi din armata lui Ludovic al XIII-lea, pe la o mie şase sute.
ŞMECHER vine din germanã, de la SCHMECKER, care era degustãtorul de vinuri. Actualii şmecheri, sãracii, nu fac diferenţa între Veuve Clicquot şi cãpşunicã de Vârteşcoiu.
CHIRPICI vine tocmai din Persia, unde însemna cãrãmidã.
A DEZMIERDA vine din latinã, de la DISMERDARE,adică " a şterge la cur". Mai exact, " a elimina căcatul"! Aşa îşi arăta mama lui Traian, străbunul nostru,afecţiunea pentru viitorul împărat!
marți, 9 octombrie 2012
Coborârea cu hârzobu' la Dorohoi
Era gata să mă autodenunţ pentru tentativă de viol. (Nu săriţi, indignaţi, că nu-i ce gândiţi! Obiectul tentativei era puţinul meu talent de pamfletar, pe care-l ţin la mare preţ, răssigilat, pentru folosire,numai în caz de extremă nevoinţă.)
Viaţa îmi oferă dese ocazii de „păcate capitale”, când Aghiuţă mă călăreşte ca pe o gloabă râioasă,legată la ochi, spre o himeră: capodopera otrăvitoare a vieţii mele, pamfletul care m-ar ridica deasupra maieştrilor genului. De acolo, să privesc, suveran, Piscul atins, la poalele căruia să se caţere „Minciuna stă cu regele la masă", alui Vlahuţă, „Meca şi meca”, de Macedonski, „Ai noştri tineri”, Eminescu, „Baroane” de Arghezi!
Dar, se cuvine să mai aştept.
Toată această frământătură mi-a provocat-o coborârea din înnalturi, în praful Botoşanilor, a celui de-al treilea om din România, cum s-a prezentat , ritos, gură-căscaţilor care au ieşit repede ,din Cimitirul „Pacea”, simţind miroznă de pomană nouă.
Din păcate, nu eram pe-acasă, aşa că nu m-am putut cocoţa pe ţuguiul casei, ca să fâlfâi tricolorul în cinstea oaspetelui. M-am informat din curajoasa şi echilibrata relatare a unui jurnalist, pe care-l cunosc şi-l apreciez pentru cele ce aşterne, online, la „Botoşăneanul (dealtfel, teveurile au valorificat substanţial, aceleaşi informaţii! ).
Să revin: nr.3 a luat, frumuşel, un helicopter de la sri pentru ruta Craiova-Botoşani-Dorohoi.
Nimic mai simplu; a stat,cică, la coadă, şi-a luat biletul, l-a pus, ca dom’ Goe, în pamblica pălăriei şi a aşteptat, cuminte, pe o bancă a heliportului de rută.
Numai că, orătania cu elici făcea un vânt mai dihai decât ultimul taifun de pe coastele Chinei şi i-a suflat chipileauca cu biletul, de n-a mai putut omul prezenta, la control, ţidula; aşa că a intrat, direct, în gura presei.
A scăpat de aruncarea la sol, metodă aplicată de controlor blatiştilor, scoţând la vedere un talisman cu numarul 3, între mărimile patriei…
Zăpăceală generală, la aterizare, primarul şi-a pierdut eşarfa tricoloră,sau i-a luat-o helitaifunul, masele de întâmpinare îşi scoteau cu degetele praful din ochi. Numărul 3 s-a ridicat pe vârfuri şi a cuvântat:”-Comandanţii patriei, cu numerele 1, 2, şi eu, cu 3, mergem pe ape, pe uscat şi prin aer unde ne chiamă poporul. Am aflat că bugetul vi-i ferfeniţă. Adevărat?! Am EU grijă! Încotro e Dorohoiul? Vreau să cercetez dacă Eminescu, ăla de pe la voi, a spus adevărul în „Doina” sa:
„De la Turnu’n Dorohoiu
Curg duşmanii în puhoiu…”
Dimineaţă, la Turnu’, de unde vin, era linişte. Hai, comandire, cap-compas-Dorohoi!
La Dorohoi , puhoaie de petrecăreţi! Chiuiau de se auzea la Hotin -pe Nistru, ca să afle duşmanii muscalii că UNU, DOI şi TREI nu dorm, veghează ţărişoara! Aici a aflat, binecuvântatul 3 , după ce a vâslit prin aer
pe diametrul României Dodoloaţe, că la Dorohoi se ţinea de 605 ani de la atestare, tot într-o băută şi o chiuită. Şi s-a prins şi el, viteaz al Divanului, în horă, până a răsărit Luceafărul de dimineaţă!
Ps. Zurbagii opoziţiei s-au pus pe pâră şi a doua zi petrecăreţul aerian s-a jurat că nu mai merge, prin ţară decât cu teleguţa parlamentară, apoi şi- a donat diurna primariei din Dorohoi!
Viaţa îmi oferă dese ocazii de „păcate capitale”, când Aghiuţă mă călăreşte ca pe o gloabă râioasă,legată la ochi, spre o himeră: capodopera otrăvitoare a vieţii mele, pamfletul care m-ar ridica deasupra maieştrilor genului. De acolo, să privesc, suveran, Piscul atins, la poalele căruia să se caţere „Minciuna stă cu regele la masă", alui Vlahuţă, „Meca şi meca”, de Macedonski, „Ai noştri tineri”, Eminescu, „Baroane” de Arghezi!
Dar, se cuvine să mai aştept.
Toată această frământătură mi-a provocat-o coborârea din înnalturi, în praful Botoşanilor, a celui de-al treilea om din România, cum s-a prezentat , ritos, gură-căscaţilor care au ieşit repede ,din Cimitirul „Pacea”, simţind miroznă de pomană nouă.
Din păcate, nu eram pe-acasă, aşa că nu m-am putut cocoţa pe ţuguiul casei, ca să fâlfâi tricolorul în cinstea oaspetelui. M-am informat din curajoasa şi echilibrata relatare a unui jurnalist, pe care-l cunosc şi-l apreciez pentru cele ce aşterne, online, la „Botoşăneanul (dealtfel, teveurile au valorificat substanţial, aceleaşi informaţii! ).
Să revin: nr.3 a luat, frumuşel, un helicopter de la sri pentru ruta Craiova-Botoşani-Dorohoi.
Nimic mai simplu; a stat,cică, la coadă, şi-a luat biletul, l-a pus, ca dom’ Goe, în pamblica pălăriei şi a aşteptat, cuminte, pe o bancă a heliportului de rută.
Numai că, orătania cu elici făcea un vânt mai dihai decât ultimul taifun de pe coastele Chinei şi i-a suflat chipileauca cu biletul, de n-a mai putut omul prezenta, la control, ţidula; aşa că a intrat, direct, în gura presei.
A scăpat de aruncarea la sol, metodă aplicată de controlor blatiştilor, scoţând la vedere un talisman cu numarul 3, între mărimile patriei…
Zăpăceală generală, la aterizare, primarul şi-a pierdut eşarfa tricoloră,sau i-a luat-o helitaifunul, masele de întâmpinare îşi scoteau cu degetele praful din ochi. Numărul 3 s-a ridicat pe vârfuri şi a cuvântat:”-Comandanţii patriei, cu numerele 1, 2, şi eu, cu 3, mergem pe ape, pe uscat şi prin aer unde ne chiamă poporul. Am aflat că bugetul vi-i ferfeniţă. Adevărat?! Am EU grijă! Încotro e Dorohoiul? Vreau să cercetez dacă Eminescu, ăla de pe la voi, a spus adevărul în „Doina” sa:
„De la Turnu’n Dorohoiu
Curg duşmanii în puhoiu…”
Dimineaţă, la Turnu’, de unde vin, era linişte. Hai, comandire, cap-compas-Dorohoi!
La Dorohoi , puhoaie de petrecăreţi! Chiuiau de se auzea la Hotin -pe Nistru, ca să afle duşmanii muscalii că UNU, DOI şi TREI nu dorm, veghează ţărişoara! Aici a aflat, binecuvântatul 3 , după ce a vâslit prin aer
pe diametrul României Dodoloaţe, că la Dorohoi se ţinea de 605 ani de la atestare, tot într-o băută şi o chiuită. Şi s-a prins şi el, viteaz al Divanului, în horă, până a răsărit Luceafărul de dimineaţă!
Ps. Zurbagii opoziţiei s-au pus pe pâră şi a doua zi petrecăreţul aerian s-a jurat că nu mai merge, prin ţară decât cu teleguţa parlamentară, apoi şi- a donat diurna primariei din Dorohoi!
luni, 1 octombrie 2012
Modă retro la clasa I--tăşcuţa
De câteva zile bune, straturile primare ale subconştientului îmi trimit parfumuri subtile, parcă de undeva cunoscute, care-mi produc nelinişti grele.
Nu vi s-a-ntâmplat să tresăriţi la vreun semnal misterios, dintr-un alt timp, dintr-o altă trăire? O simţiţi şi aproape, şi departe; şi vi-i dor de ea, precum lui Ulyse de Ithaca.
Am defulat în aceste rânduri aproape o angoasă sâcâitoare, care azi s-a risipit, ca o ceaţă după ploaia repede de vară. Mări, ce era ?
”Iluminarea” s-a produs de dimineaţă, privind cetele de micuţi în drum spre şcoală. Îmi plăcea cum piruietau printre adulţi, legănându-şi ghiozdanele-rucsac, cu gravitatea omului responsabil. Când…
Mulţi nu mai aveau rucsaci! Le înlocuiseră cu o trăistuţă care se legăna burtoasă pe şolduri.
Asta era! Parfumurile pufăite de subconştient, veneau din alt mileniu, de pe când eram prin clasa I. Purtam la şold tăşcuţa cu baieră de lâneaţă colorată. În ea, o piesă antipatică, tăbliţa de ardezie*, abecedarul cu poze şi cu prima propoziţie, pastorală, O—I = OI** , câteva mere şi o turtă, coaptă pe plită, pe care o devoram, pe drum , ca să nu mi-o hăşlescă la şcoală gliganii de-a doua. Din mere mai dădeam câte o muşcătură şi altora; din azimă-nu!
Deci moda şcolară actuală e retro: cu tăşcuţe! Asta mi-a „cauzat ” neliniştile existenţiale, invocate mai sus.
Tăşcuţele actuale sunt mai dichisite, mai colorate, desenate şi, deloc neglijabil, mai burduşite; nivel crescut de viaţă, ce vreţi!?
Numai că mi-i milă de copii: studii riguroase probează că ducerea greutăţii în acest fel e contraindicată, provocând deformări ale coloanei, periculoase. E şi incomodă: să-i vezi cum se bălăgăne taşca , lovindu-le coapsele, funduleţul, dezechilibrându-i, când o iau la fugă!
Dar moda-i modă, merită sacrificii.
*La clasa I, nu aveam caiete, ci o plăcuţă de ardezie, cu rama de lemn, liniată cu roşu: linii paralele pentru scriere, pătrăţele, pentru aritmetică. Avea şi anexe: un fel de burete,cu care, umezit, se ştergeau cele scrise şi un fel de creion, dintr-o rocă mai moale, care lăsa o urmă albă pe negrul plăcuţei. Când pierdeam „creionul”, foloseam un cui, care producea zgârieturi ireparabile şi vărguţe la palmă.
**Doar veneam de la oi: unii chiar de la stână (mai fuduli, mai voinici!) alţii, invidioşi, păşteau pe tăpşane cârlanii înţărcaţi. Să vă imaginaţi încăierările în drum spre şcoală!
PS Cine are prin pod vreo plăcuţă de asta? O cumpăr. Cu euroi! La nevoie , merge şi donaţia
Nu vi s-a-ntâmplat să tresăriţi la vreun semnal misterios, dintr-un alt timp, dintr-o altă trăire? O simţiţi şi aproape, şi departe; şi vi-i dor de ea, precum lui Ulyse de Ithaca.
Am defulat în aceste rânduri aproape o angoasă sâcâitoare, care azi s-a risipit, ca o ceaţă după ploaia repede de vară. Mări, ce era ?
”Iluminarea” s-a produs de dimineaţă, privind cetele de micuţi în drum spre şcoală. Îmi plăcea cum piruietau printre adulţi, legănându-şi ghiozdanele-rucsac, cu gravitatea omului responsabil. Când…
Mulţi nu mai aveau rucsaci! Le înlocuiseră cu o trăistuţă care se legăna burtoasă pe şolduri.
Asta era! Parfumurile pufăite de subconştient, veneau din alt mileniu, de pe când eram prin clasa I. Purtam la şold tăşcuţa cu baieră de lâneaţă colorată. În ea, o piesă antipatică, tăbliţa de ardezie*, abecedarul cu poze şi cu prima propoziţie, pastorală, O—I = OI** , câteva mere şi o turtă, coaptă pe plită, pe care o devoram, pe drum , ca să nu mi-o hăşlescă la şcoală gliganii de-a doua. Din mere mai dădeam câte o muşcătură şi altora; din azimă-nu!
Deci moda şcolară actuală e retro: cu tăşcuţe! Asta mi-a „cauzat ” neliniştile existenţiale, invocate mai sus.
Tăşcuţele actuale sunt mai dichisite, mai colorate, desenate şi, deloc neglijabil, mai burduşite; nivel crescut de viaţă, ce vreţi!?
Numai că mi-i milă de copii: studii riguroase probează că ducerea greutăţii în acest fel e contraindicată, provocând deformări ale coloanei, periculoase. E şi incomodă: să-i vezi cum se bălăgăne taşca , lovindu-le coapsele, funduleţul, dezechilibrându-i, când o iau la fugă!
Dar moda-i modă, merită sacrificii.
*La clasa I, nu aveam caiete, ci o plăcuţă de ardezie, cu rama de lemn, liniată cu roşu: linii paralele pentru scriere, pătrăţele, pentru aritmetică. Avea şi anexe: un fel de burete,cu care, umezit, se ştergeau cele scrise şi un fel de creion, dintr-o rocă mai moale, care lăsa o urmă albă pe negrul plăcuţei. Când pierdeam „creionul”, foloseam un cui, care producea zgârieturi ireparabile şi vărguţe la palmă.
**Doar veneam de la oi: unii chiar de la stână (mai fuduli, mai voinici!) alţii, invidioşi, păşteau pe tăpşane cârlanii înţărcaţi. Să vă imaginaţi încăierările în drum spre şcoală!
PS Cine are prin pod vreo plăcuţă de asta? O cumpăr. Cu euroi! La nevoie , merge şi donaţia
sâmbătă, 29 septembrie 2012
A înnebunit Oltchimul / Şi tu vrei să fiu cuminte?
Parcă nu mai funcţionează nimic, nici în mine, nici în ţară...
Am să chem OPC-ul să-mi sigileze cablul!
Ce altceva să fac, dacă, ascultându-l pe Tudor Gheorghe, cu un celebru cântec, îmi vâjâie în ţeastă nu cuvintele adevărate, ci"A înnebunit OLTCHIMUL /Şi tu vrei să fiu cuminte?"
Nemaisimţindu-mă responsabil pe gândurile proprii,dau iama prin bloguri, să ciugulesc ceva, în baza dreptului naţional la plagiat. Am găsit câteva paradoxuri drăguţe, pe care vi le "paste"ez mai jos.
Ca să zâmbiţi mâine, duminica ultimă din septembrie, aflând, cu adevărat,că au înflorit salcâmii; am văzut ciucuri opalini într-un copac din Parc!
NOTĂ: mulţi cred că versurile cântate de Tudor Gheorghe îi aparţin şi ele artistului. Nu, ele sunt scrise de un poet basarabean, pare mi-se, Arhip Cibotaru.
PARADOXURI
1. De ce “prescurtare” este un cuvânt asa lung ?
2. De ce soldaţii Kamikaze purtau o cască ?
3. De ce se sterilizeaza acele cu care se fac injectiile condamnaţilor la moarte?
4. Care este sinonimul cuvântului ” sinonim ” ?
5. De ce nu exista mâncare de pisici cu gust de şoarece ?
6. Daca nimic nu se lipeste de teflon, cum e lipit teflonul de tigaie ?
7. De ce balerinele merg mereu pe varfuri ? Nu ar fi mai simplu sa angajeze balerine mai înalte ?
8. Vreau să imi cumpăr un bumerang nou. Cum pot să scap de cel vechi ?
9. De ce localurile deschise non stop au încuietori ?
10. De ce avioanele nu sunt fabricate din acelaşi material din care sunt făcute cutiile negre ?
11. Cum poate avea Donald nepoţi daca nu are fraţi sau surori ?
12. Adam avea buric ?
13. Daca Superman este aşa de deştept, de ce işi ia chiloţii peste pantaloni ?
14. Cand faci fotografii cu Mickey la Disneyland, omul din interiorul lui Mickey zambeşte ?
15. Când o maşina merge, aerul din interiorul pneului se invârte ?
16. Daca o pisica pică mereu in picioare şi o bucata de pâine cu unt cade mereu pe partea unsă, ce se intâmpla dacă legăm o felie de pâine unsă cu unt de spatele unei pisici şi aruncăm pisica pe fereastră ?
17. Ce culoare are un cameleon când se uita intr-o oglindă ?
18. Atunci când omul a descoperit că vaca dă lapte, ce cauta el de fapt in acel moment?
19.Daca un cuvânt este scris greşit intr-un dicţionar, cum ne dam seama?
20.De ce deşteptul ăla de Noe nu a strivit cei doi ţânţari?
21. Oare lucrătorii de la fabrica de ceaiuri Lipton au pauză de cafea?
Am să chem OPC-ul să-mi sigileze cablul!
Ce altceva să fac, dacă, ascultându-l pe Tudor Gheorghe, cu un celebru cântec, îmi vâjâie în ţeastă nu cuvintele adevărate, ci"A înnebunit OLTCHIMUL /Şi tu vrei să fiu cuminte?"
Nemaisimţindu-mă responsabil pe gândurile proprii,dau iama prin bloguri, să ciugulesc ceva, în baza dreptului naţional la plagiat. Am găsit câteva paradoxuri drăguţe, pe care vi le "paste"ez mai jos.
Ca să zâmbiţi mâine, duminica ultimă din septembrie, aflând, cu adevărat,că au înflorit salcâmii; am văzut ciucuri opalini într-un copac din Parc!
NOTĂ: mulţi cred că versurile cântate de Tudor Gheorghe îi aparţin şi ele artistului. Nu, ele sunt scrise de un poet basarabean, pare mi-se, Arhip Cibotaru.
PARADOXURI
1. De ce “prescurtare” este un cuvânt asa lung ?
2. De ce soldaţii Kamikaze purtau o cască ?
3. De ce se sterilizeaza acele cu care se fac injectiile condamnaţilor la moarte?
4. Care este sinonimul cuvântului ” sinonim ” ?
5. De ce nu exista mâncare de pisici cu gust de şoarece ?
6. Daca nimic nu se lipeste de teflon, cum e lipit teflonul de tigaie ?
7. De ce balerinele merg mereu pe varfuri ? Nu ar fi mai simplu sa angajeze balerine mai înalte ?
8. Vreau să imi cumpăr un bumerang nou. Cum pot să scap de cel vechi ?
9. De ce localurile deschise non stop au încuietori ?
10. De ce avioanele nu sunt fabricate din acelaşi material din care sunt făcute cutiile negre ?
11. Cum poate avea Donald nepoţi daca nu are fraţi sau surori ?
12. Adam avea buric ?
13. Daca Superman este aşa de deştept, de ce işi ia chiloţii peste pantaloni ?
14. Cand faci fotografii cu Mickey la Disneyland, omul din interiorul lui Mickey zambeşte ?
15. Când o maşina merge, aerul din interiorul pneului se invârte ?
16. Daca o pisica pică mereu in picioare şi o bucata de pâine cu unt cade mereu pe partea unsă, ce se intâmpla dacă legăm o felie de pâine unsă cu unt de spatele unei pisici şi aruncăm pisica pe fereastră ?
17. Ce culoare are un cameleon când se uita intr-o oglindă ?
18. Atunci când omul a descoperit că vaca dă lapte, ce cauta el de fapt in acel moment?
19.Daca un cuvânt este scris greşit intr-un dicţionar, cum ne dam seama?
20.De ce deşteptul ăla de Noe nu a strivit cei doi ţânţari?
21. Oare lucrătorii de la fabrica de ceaiuri Lipton au pauză de cafea?
marți, 25 septembrie 2012
Pe unde se mai fură în România
Pe la mine, prin grădină, se fură de toate:mere, pere, struguri nuci, unelte uitate pe-afară.La mine încă nu s-au dat. Probabil, stiu că-i puşc!
De la Senat se fură mânerele de la uşile alea imperiale.
Bănuiţi sunt senatorii, nesiguri pentru un nou mandat; iau şi ei ce pot, ca să-şi rotunjească veniturile, în "civilie".
Norocul mare e că alegerile vor fi ,parcă, pe 9 dec. Dacă erau programate prin luna martie, dispărea Casa Poporului!
PS Nu zâmbiţi, chiar nu ştiu cine fură de la mine de-acasă. N-am nici un senator vecin. Din ţară, ştiu!
De la Senat se fură mânerele de la uşile alea imperiale.
Bănuiţi sunt senatorii, nesiguri pentru un nou mandat; iau şi ei ce pot, ca să-şi rotunjească veniturile, în "civilie".
Norocul mare e că alegerile vor fi ,parcă, pe 9 dec. Dacă erau programate prin luna martie, dispărea Casa Poporului!
PS Nu zâmbiţi, chiar nu ştiu cine fură de la mine de-acasă. N-am nici un senator vecin. Din ţară, ştiu!
duminică, 23 septembrie 2012
Bisericuţele de lemn din Bucovina
Lehămisit de râşniţa câlţoasă a comentariilor despre urşi „turbaţi” (s-o credeţi voi, e pretextul ecologic al stârpirii lor, spre liniştea electorală!), despre urşi vânaţi cu „gonaci”tâmpiţi, care se lasă sfârtecaţi de fiarele muribunde, de urşi prinşi în laţ de prăduitori şi care, în legitimă apărare ,îsi sfâşie chinuitorii, despre Marele Urs-OLTCHIM, care joacă pe jăratic la proaspăta bâlbâială a circarului OTV, despre…
Azi m-a pălit gândul protecţiei contra prostiilor politicii. Ştiu că nu pot deveni imun, dar, măcar duminica- olecuţă!
Aşa că, am luat la şoricărit internetul pe probleme „civile”, descoperind că o fată dragă, care moţaie de mult pe lista mea de adrese –mail, cu fereastra rotundă luminată.
Nefiind oră potrivită, am lăsat-o în pace, dar i-am răscolit ultimele articole. Că e jurnalistă la o publicaţie serioasă, de dat păcătoşii pe brazdă, LUMINA.
Nu că-s bântuit de gândurile îndreptării, dar m-a furat lectura şi , mai ales, visarea (cumplit meşteşug de dileală!)
Am călcat, cu capul plecat, şi de smerenie şi de teama pragului de sus, prin bisericuţe de lemn din Bucovina, graţie priceperii la reportaj a micuţei (ca vârstă!) mele prietene. Şi cu ce folos!
Multe dintre aceste modeste aşezări întru rugă îmi erau cunoscute, altele- nu; câteva, legate adânc de sufletul meu, încă din tinereţe.
Dacă mi-i gâtul uşor înţepenit , sunt de vină turlele de la marile catedrale ale Apusului; dacă mi-i capul uşor plecat e de la intrările sfielnice în bisericile de lemn, din voiajele cucernice ale Otiliei Bălinişteanu,( v. în „Lumina”).
Unde îl găseşti mai uşor pe Dumnezeu?
Oriunde: în tine şi în jurul tău. Şi-n Catedrala uluitoare , şi-n Bisericuţa minusculă din lemn.(Panteismul o fi păcatul meu grav,Otilia? Întreabă şi tu pe la vreun taică-popă luminat , printre care te învârţi!?)
Ultima este lucrată simplu, din bardă, cu lodbele îmbinate în coadă de rândunică; precum casele ţăranilor de la munte. Nici nu se putea altfel! Nici nu cred că în satele prin care Dumnezeu, ca un ţăran bătrân, urmat de Sân Chetru, îşi vede supuşii, ar putea poposi într-o catedrală ca aceea din Koln, sau Chartes. Cum să-şi încălzească oasele batrâne decât pe un cuptioraş, sau pe-o laviţa de lângă plită, adică într-o bisericuţă de lemn? Iartă-mi, Otilia, blasfemia, dar tu m-ai băgat în păcat!
Bisericile de lemn „numărate” prin sate de juna noastră sunt ctitorite de voievozi ( cea de la Volovăţ este a legendarului Dragoş ,de pe la 1346 şi a fost mutată la Putna , la 1468, din porunca lui Stefan cel Mare, pentru a o feri din calea turcilor, dar şi pentru a fi loc de închinăciune monahilor de la mânastirea cea mare, în construcţie! Iar cea din Rădăşeni a fost poruncită de Ştefan Tomşa, drept mulţumită sătenilor care l-au protejat la primejdie.
Altele s-au ridicat din voinţa unor ierarhi (la Soloneţ, pe la 1781-episcopul de Rădăuti, Dositeiu, dă răspundere boierului Grebecea să ridice aşezământ Domnului.
Multe dintre aceste ctitorii aparţin răzeşilor. De mare mirare este istoria misterioasă a „bisericuţelor călătoare”.Unele comunităţi, crescând şi devenind mai înstărite, îsi ridicau biserici mari, de piatră şi dădeau, „de sufletul ctitorilor” bisericile minuscule , de lemn.Le primeau mai ales satele de” liuzi” (oameni săraci, care plateau bir mânăstirilor, ca să aibă voie de a lucra pămîntul acestora din urmă).Mă simt legat de bisericuţele de lemn, cel puţin din două motive: în hat cu casa părintească se stingea un asemenea aşezământ, care a fost locul misterios al ascunzişurilor copilăriei mele. Mama s-a ascuns şi ea o vară întreagă în podul acestei biserici a cimitirului, ca să n-o aresteze pentru răzmeriţa a cării capetenie a fost în 1948. Au găbuit-o toamna şi-a ajuns la Mislea, în celulă cu soţia Mareşalului Antonescu, cum am mai scris.
Al doilea motiv este legat de bisericuţa de lemn din satul bogătanilor în mere şi bani, Rădăşeni. Aici, într-o ploioasă toamnă, în ctitoria lui Tomşa-Vodă, m-am cununat,noaptea, în mare şi respectată taină. (Ca să nu fiu exmatriculut de le facultate. Şi pentru că naşul de cununie, ofiţer şi profesor, trăia, de ani multi, acasă, ascuns într-o cameră zidită, în secret; nu putea ieşi decât noaptea din ascunzătoare.Acolo a şi murit. L-au îngropat tot noaptea, într-un loc secret din grădina bisericuţei. Am aflat de la primarul comunei şi din articolul Otiliei că această ctitorie a fost repusă în valoare cu maiestrie şi dragoste. Cu grija parohului C. Rotar!
Azi m-a pălit gândul protecţiei contra prostiilor politicii. Ştiu că nu pot deveni imun, dar, măcar duminica- olecuţă!
Aşa că, am luat la şoricărit internetul pe probleme „civile”, descoperind că o fată dragă, care moţaie de mult pe lista mea de adrese –mail, cu fereastra rotundă luminată.
Nefiind oră potrivită, am lăsat-o în pace, dar i-am răscolit ultimele articole. Că e jurnalistă la o publicaţie serioasă, de dat păcătoşii pe brazdă, LUMINA.
Nu că-s bântuit de gândurile îndreptării, dar m-a furat lectura şi , mai ales, visarea (cumplit meşteşug de dileală!)
Am călcat, cu capul plecat, şi de smerenie şi de teama pragului de sus, prin bisericuţe de lemn din Bucovina, graţie priceperii la reportaj a micuţei (ca vârstă!) mele prietene. Şi cu ce folos!
Multe dintre aceste modeste aşezări întru rugă îmi erau cunoscute, altele- nu; câteva, legate adânc de sufletul meu, încă din tinereţe.
Dacă mi-i gâtul uşor înţepenit , sunt de vină turlele de la marile catedrale ale Apusului; dacă mi-i capul uşor plecat e de la intrările sfielnice în bisericile de lemn, din voiajele cucernice ale Otiliei Bălinişteanu,( v. în „Lumina”).
Unde îl găseşti mai uşor pe Dumnezeu?
Oriunde: în tine şi în jurul tău. Şi-n Catedrala uluitoare , şi-n Bisericuţa minusculă din lemn.(Panteismul o fi păcatul meu grav,Otilia? Întreabă şi tu pe la vreun taică-popă luminat , printre care te învârţi!?)
Ultima este lucrată simplu, din bardă, cu lodbele îmbinate în coadă de rândunică; precum casele ţăranilor de la munte. Nici nu se putea altfel! Nici nu cred că în satele prin care Dumnezeu, ca un ţăran bătrân, urmat de Sân Chetru, îşi vede supuşii, ar putea poposi într-o catedrală ca aceea din Koln, sau Chartes. Cum să-şi încălzească oasele batrâne decât pe un cuptioraş, sau pe-o laviţa de lângă plită, adică într-o bisericuţă de lemn? Iartă-mi, Otilia, blasfemia, dar tu m-ai băgat în păcat!
Bisericile de lemn „numărate” prin sate de juna noastră sunt ctitorite de voievozi ( cea de la Volovăţ este a legendarului Dragoş ,de pe la 1346 şi a fost mutată la Putna , la 1468, din porunca lui Stefan cel Mare, pentru a o feri din calea turcilor, dar şi pentru a fi loc de închinăciune monahilor de la mânastirea cea mare, în construcţie! Iar cea din Rădăşeni a fost poruncită de Ştefan Tomşa, drept mulţumită sătenilor care l-au protejat la primejdie.
Altele s-au ridicat din voinţa unor ierarhi (la Soloneţ, pe la 1781-episcopul de Rădăuti, Dositeiu, dă răspundere boierului Grebecea să ridice aşezământ Domnului.
Multe dintre aceste ctitorii aparţin răzeşilor. De mare mirare este istoria misterioasă a „bisericuţelor călătoare”.Unele comunităţi, crescând şi devenind mai înstărite, îsi ridicau biserici mari, de piatră şi dădeau, „de sufletul ctitorilor” bisericile minuscule , de lemn.Le primeau mai ales satele de” liuzi” (oameni săraci, care plateau bir mânăstirilor, ca să aibă voie de a lucra pămîntul acestora din urmă).Mă simt legat de bisericuţele de lemn, cel puţin din două motive: în hat cu casa părintească se stingea un asemenea aşezământ, care a fost locul misterios al ascunzişurilor copilăriei mele. Mama s-a ascuns şi ea o vară întreagă în podul acestei biserici a cimitirului, ca să n-o aresteze pentru răzmeriţa a cării capetenie a fost în 1948. Au găbuit-o toamna şi-a ajuns la Mislea, în celulă cu soţia Mareşalului Antonescu, cum am mai scris.
Al doilea motiv este legat de bisericuţa de lemn din satul bogătanilor în mere şi bani, Rădăşeni. Aici, într-o ploioasă toamnă, în ctitoria lui Tomşa-Vodă, m-am cununat,noaptea, în mare şi respectată taină. (Ca să nu fiu exmatriculut de le facultate. Şi pentru că naşul de cununie, ofiţer şi profesor, trăia, de ani multi, acasă, ascuns într-o cameră zidită, în secret; nu putea ieşi decât noaptea din ascunzătoare.Acolo a şi murit. L-au îngropat tot noaptea, într-un loc secret din grădina bisericuţei. Am aflat de la primarul comunei şi din articolul Otiliei că această ctitorie a fost repusă în valoare cu maiestrie şi dragoste. Cu grija parohului C. Rotar!
vineri, 21 septembrie 2012
Vânzarea Ursului Oltchim
Astăzi am un chef nebun „să mă râd”( remarcaţi aroma reflexivului acestuia, ciudat, pentru că devin simultan şi „subiectul” şi „obiectul ”acţiunii; ce mai , reflex balcanic, antonpannesc!)
Deci, la obiect , descriu tragicomedia , în desfăşurare, a privatizării unui mastodont industrial, Oltchim.
Şi mă întreb, vă întreb ce-mi veni?!
Păi îmi veni o aroma antică de spectacol cu gladiatori, jucat în stil „commedia dell arte”. Paiaţele cu mutre fioroase de gladiatori, vor, cică, să îmblânzească, nu să omoare, fiara -fiarelor, înnebunită de foame, o uzină de urs. (Din motive de UE, asemenea monştri , antedeluvieni, sunt protejati!).
Paiaţa-şefă este un circar vechi în răutăţi, care bântuie nopţile retardaţilor naţiunii cu fantomele unei elodii. Spectatorii de bază sunt vreo 3000 de muncitori care, la intrarea în circ, primesc pâinea – ajutor, adică salariul mediu- drept pomană. Exact după formula romană , consacrată – panem et circenses!( Nu suntem urmaşii Romei?! )
Mai departe, dincolo de Colosseum-ul local, trag cu ochiul invidiei, să fie acolo, vreo 18 milioane de năcăjiţi.
Oficiază, în hlamida roşie ( purpură socialistă, made Ilich!), cu volute de as al volanului, premierul. Dacă va ridica degetul mare, ursul trăieste într-o ogradă privată; dacă întoarce degetul spre glie, soarta este spre fier vechi.
Numai că planul circarului, originar de pe unde s-o răsturnat căruţa cu proşti, e unul electoral: să facă gălăgie, eschive, simulari, adică tot ce place mulţimii. Fiecare cuvânt este uns într-o alifie anesteziantă – fericirea poporului, plus umilirea ciocoilor!
Dacă ar câştiga (şi aş leşina de plăcere!) ar face orice să scape de povară, victimizâdu-se cu deochiul duşmanului.
Noroc de vremea rea, care m-a strâns în casă. Pot gusta deliciul bâlciului şi victoria prostiei, urmată de bocetul mioritic general.
PS Am întrerupt scrisul, ca să gust, de visu, cumpărarea ursului. Ursarul, aidoma celor din mirajele copilăriei mele, îşi joacă prada câştigată la babaroase , în faţa casei, lovind namila costelivă cu ciomagul peste ţurloaie :” Joacă, joacă , moş Martine,
Că-ţi dau pâne şâ masline…”
Namila se leagănă, ritmic, hârâie din mădularele ruginite, mai cade în ciotul cozii, dar, împuns de vârful bâtei, se ridică şi mai face câteva piruiete jalnice.
Spectatorii rod din codrul de pâine, fără măsline.De pe- afară mulţimea respiră prin frunzele toamnei un fel de scâncet.
Cortina de ploaie bacoviană scârţie un vers schilod din poemul „Cu voi”:
„O, ţară tristă, plină de humor!”
Deci, la obiect , descriu tragicomedia , în desfăşurare, a privatizării unui mastodont industrial, Oltchim.
Şi mă întreb, vă întreb ce-mi veni?!
Păi îmi veni o aroma antică de spectacol cu gladiatori, jucat în stil „commedia dell arte”. Paiaţele cu mutre fioroase de gladiatori, vor, cică, să îmblânzească, nu să omoare, fiara -fiarelor, înnebunită de foame, o uzină de urs. (Din motive de UE, asemenea monştri , antedeluvieni, sunt protejati!).
Paiaţa-şefă este un circar vechi în răutăţi, care bântuie nopţile retardaţilor naţiunii cu fantomele unei elodii. Spectatorii de bază sunt vreo 3000 de muncitori care, la intrarea în circ, primesc pâinea – ajutor, adică salariul mediu- drept pomană. Exact după formula romană , consacrată – panem et circenses!( Nu suntem urmaşii Romei?! )
Mai departe, dincolo de Colosseum-ul local, trag cu ochiul invidiei, să fie acolo, vreo 18 milioane de năcăjiţi.
Oficiază, în hlamida roşie ( purpură socialistă, made Ilich!), cu volute de as al volanului, premierul. Dacă va ridica degetul mare, ursul trăieste într-o ogradă privată; dacă întoarce degetul spre glie, soarta este spre fier vechi.
Numai că planul circarului, originar de pe unde s-o răsturnat căruţa cu proşti, e unul electoral: să facă gălăgie, eschive, simulari, adică tot ce place mulţimii. Fiecare cuvânt este uns într-o alifie anesteziantă – fericirea poporului, plus umilirea ciocoilor!
Dacă ar câştiga (şi aş leşina de plăcere!) ar face orice să scape de povară, victimizâdu-se cu deochiul duşmanului.
Noroc de vremea rea, care m-a strâns în casă. Pot gusta deliciul bâlciului şi victoria prostiei, urmată de bocetul mioritic general.
PS Am întrerupt scrisul, ca să gust, de visu, cumpărarea ursului. Ursarul, aidoma celor din mirajele copilăriei mele, îşi joacă prada câştigată la babaroase , în faţa casei, lovind namila costelivă cu ciomagul peste ţurloaie :” Joacă, joacă , moş Martine,
Că-ţi dau pâne şâ masline…”
Namila se leagănă, ritmic, hârâie din mădularele ruginite, mai cade în ciotul cozii, dar, împuns de vârful bâtei, se ridică şi mai face câteva piruiete jalnice.
Spectatorii rod din codrul de pâine, fără măsline.De pe- afară mulţimea respiră prin frunzele toamnei un fel de scâncet.
Cortina de ploaie bacoviană scârţie un vers schilod din poemul „Cu voi”:
„O, ţară tristă, plină de humor!”
miercuri, 19 septembrie 2012
Azi, fără de-ale politicii!
Ştiu că-mi pierd puţinii cititori, care, accidental, se agaţă în păienjenişul blogului, dar renunţ astăzi la politichie, de dragul unui pribeag virtual, care mă somează să-i explic ce-o fi “zicerea”aia cu leopardul, folosită mai ieri , într-o postare.
Sar, cu grăbire, să lămuresc enigma, pentru că îmi oferă prilejul rar de a-mi etala “cioclopedismul!”
” Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul” a devenit o zicală frecventă, cu sensul, ştiut, că “ceea ce vedem, auzim, nu-i adevărul”. Deşi este asimilată folclorului, are o origine cultă, bine probată, dar ignorată . Este titlul unei piese a scriitorului pentru copii, Alecu Popovici, (1966), lucrare mult jucată şi chiar premiată, în regia lui Ion Cojar.
La fel de puţin cunoscută este şi originea zicalei “a te lupta cu morile de vânt” (a te lupta cu forţe imaginare). Ea provine din ilustrarea unei scene din romanul picaresc al lui Cervantes, “Don Quijote de la Mancha”. Eroul,un hidalgo cu imaginaţia împrăştiată (ca a noastră, a tuturor), sare să-şi apere castelana, iubita imaginară, împotriva unor monştri, morile de vânt!
Şi, ca să umplu pagina, “ a nu avea cu cineva (ceva ) nici în clin , nici în mânecă” nu se referă deloc la părţi de îmbrăcăminte , ci la forme de teren greu de măsurat: clin şi mânec ( devenit, în timp, mânecă!)
“Colac pe (peste ) pupăză” ,adică adaus inutil, necaz neaşteptat, porneşte de la ritualul de a aşeza pe colacii de pomană unele “podoabe”sub formă de păsări, făcute din resturi de aluat şi preferate de copii, care le sustrăgeau, cu plăcere.
De mâine, înapoi, la avatarurile lui Ponta!
Sar, cu grăbire, să lămuresc enigma, pentru că îmi oferă prilejul rar de a-mi etala “cioclopedismul!”
” Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul” a devenit o zicală frecventă, cu sensul, ştiut, că “ceea ce vedem, auzim, nu-i adevărul”. Deşi este asimilată folclorului, are o origine cultă, bine probată, dar ignorată . Este titlul unei piese a scriitorului pentru copii, Alecu Popovici, (1966), lucrare mult jucată şi chiar premiată, în regia lui Ion Cojar.
La fel de puţin cunoscută este şi originea zicalei “a te lupta cu morile de vânt” (a te lupta cu forţe imaginare). Ea provine din ilustrarea unei scene din romanul picaresc al lui Cervantes, “Don Quijote de la Mancha”. Eroul,un hidalgo cu imaginaţia împrăştiată (ca a noastră, a tuturor), sare să-şi apere castelana, iubita imaginară, împotriva unor monştri, morile de vânt!
Şi, ca să umplu pagina, “ a nu avea cu cineva (ceva ) nici în clin , nici în mânecă” nu se referă deloc la părţi de îmbrăcăminte , ci la forme de teren greu de măsurat: clin şi mânec ( devenit, în timp, mânecă!)
“Colac pe (peste ) pupăză” ,adică adaus inutil, necaz neaşteptat, porneşte de la ritualul de a aşeza pe colacii de pomană unele “podoabe”sub formă de păsări, făcute din resturi de aluat şi preferate de copii, care le sustrăgeau, cu plăcere.
De mâine, înapoi, la avatarurile lui Ponta!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)