Greşeală "boierească" de exprimare

O greşeală „boierească” de exprimare este tot mai frecventă la” obrazele” subţiri din politichie.
Apare la noi din conjuncţia franţuzească OR. Şi are, uneori, sens adversativ, precum DAR, ÎNSĂ, alteori, sens conclusiv ca DECI, AŞADAR.
Ex. „ Mi-a promis ceva, or, ştiu că nu se prea ţine de cuvânt.” (Aici cu sensul DAR, ÎNSĂ.)
„A decis să ajungă pe Amazon; or, pentru asta, se pregăteşte intens.” (Aici cu sensul de AŞADAR; DECI.)
Probleme:
1. Se confunda cu ORI, conj. conclusivă, care exprima altceva = SAU.
2. Se pronunţă greşit "ori”, în loc de” or”.
3. La sfârşitul textului după care stă (prop., frază) se pot pune: punct [.] , virgulă [,], punct şi virgulă [;].
4. După OR se pune totdeauna VIRGULĂ!
Un şugubăţ îmi spunea că el nu face niciodată greşeli la scris, pentru că, acolo unde nu ştie cum să scrie, caută altă formulare bine cunoscută.
Isteţ individ!
Ps Aceste rânduri au ca scop să fugărească orice curios de pe blogul meu.