BAC-ul ( I )

Mă supun „propunerii de la servicile” şi postez ( ! ) catrenul injurios la adresa conducerii ţării, scris cu un secol în urmă, de Păstorel Teodoreanu, pentru a nu fi citit, că-i otrăvitor:

Din Banat până la Iaşi
Se resimte lipsa sării,
Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi
Au ajuns la cârma ţării!
Şi acum,lăsând problemele politice de capul lor, să brodez puţin despre bac-ul care-şi crapă păstăile bine coapte, producând emoţii. Curg informaţii, acuzaţii, justificaţii (pt.rimă), lamentaţii, lăcră-/reclamaţii; de toate, ca deobicei!
Dezastruos! Dar al naibii de real.
Se caută, pătimaş, vinovaţii: primul, Funeriu, cu blestematele lui de subiecte , lăsate- măr otrăvit- izgonitorilor, tot ale lui camere de luat vederi, care înspăimântă pe cei care vâră mâna în bancă după copiuţe, exigenţele exagerate ale examinatorilor: şi cam atât!
Dar valorile naţionale adevărate nu contează? Nu trebuie să ştim odată cât ni-i de bolnavă, de ignoranţă, mintea?
Vrem”o ţară ca afară”,vrem civilizaţie, bunăstare, performanţă: dar cu nemuncă nu se poate!
Prima obligaţie a societăţii, ca întreg,impune clarificarea tezei CE VREM!?
Adică să înţelegem că inteligenţa naţională este distribuită (ca peste tot în lume) pe structura curbei lui Gauss ( n-o pot desena pe scula asta blestemată!, dar aş povesti că e ca un clopot: pe extremele de jos, cu numere mici, avem pe stânga –nu politică- tâmpiţii absoluţi, iar pe dreapta-idem!- geniile. Şi , în vârf, mulţimea, aurea mediocritas!*, noi, producatorii de rând ai hranei zilnice.)
Iată punctul de plecare: evaluarea „la sânge!” a grupurilor quasi omogene şi direcţionarea lor spre nevoile sociale.Cu condiţia sfântă, ca orice individ dintr-o grupă valoricaă să aibă acces , probat prin testare exigentă, la oricare altă grupă!
Dar la noi, ca la dracu’!
Mai întâi, să umblăm la Constituţie: după încă ignorata zicere cu nimeni nu-i mai presus de lege (vezi ocnaşii care colcăie la votarea legilor!), să scriem, întru respectarea sacră că la trebile cetăţii se va respecta promovarea numai a valorilor trebuitoare dovedite!
Or, valoare nu-i furtul= plagiatul, nici impostura, nici pila.
Cum, mama celui cu coarne ,să pui ministri şi chiar prim-ministru nişte hoţi?!
Concluzia 1. Să măsurăm continuu, în şcoală şi la examene, valoarea reală şi să orientam tineretul spre sarcini ocupaţionale corespunzătoare valorilor si capacităţilor dovedite.
Altfel ne furăm singuri căciula!
………………………………….
*Calea de mijloc aurită= folosită mai întâi de Aristotel, preluată şi de Horaţiu. La ei nu are sensul, mult răspândit astăzi, de mediocritate, nonvaloare, ci însemna o cale de mijloc, echilibrată, utilă