ZĂRONI (II)

Fac o precizare: Zăroni a devenit pentru mine, acum, un simplu pretext şi-i fac o nedreptate când pun pe seama lui atâtea idiotisme. Până la urmă, era un ţăran cinstit, gospodar, care vorbea fluent germana, dar stâlcea româna. Înaintea lui, şi chiar a lui Bulă,ar trebui pus un alt ardelean, sindicalist pe post de ministru al "şcoalelor", Liviu Pop. Ceea ce mai scriu despre Zăroni citiţi a fi pe seama lui Pop!

Ca să atragă simpatia mulţimii, la un miting de la Râmnicu-Sărat, zice:
-Dragi râmniceni-săraţi, destul s-au căcat boierii pe capetele voastre. E timpul ca să mai deschideţi, şi voi... gura!

Renunţând la ţoalele de-acasă, Zăroni se prezintă la birou cu un pantof negru şi altul maro. Groza îl vede şi-l trimite să schimbe incălţămintea. Se întoarce tot cu un pantof maro şi cu unul negru.
La mirarea stăpânului,răspunde încurcat:
-Conaşule, i-am schimbat, dar numai pe ăştia i-am mai găsit acasă!

Groza, mare gagicar,îi arată lui Zăroni o actriţă de mâna a II-a şi-l îndeamnă să-i scrie un bileţel. Scote ministrul un creion chimic, rupe un colţ de hârtie şi aşterne:
"maţ fermecat sunteţ unsoare". N-a mai văzut-o!

Purta mult timp ciorapii nespălati şi-i duhneau picioarele. Dej îi face dojană şi-i dăruieşte cinci perechi de şosete. A doua zi, la teatru e vecin de fotoliu cu Dej. Puţea a picioare murdare, de trăsnea.
Gheorghiu-Dej, intrigat, îl întreabă de ce nu şi-a schimbat şosetele.
-Mi le-am schimbat, dar am tras şosetele noi peste cele vechi, să nu se murdărească,se umflă în pene Zăroni.

Ca să potolescă bancuriştii, care la Capşa se întreceau în poante pe seama ministrului agriculturii, Groza îl obligă să se înscrie la Agronomie (pe bune!). Chemă decanul la el şi-i dădu două întrebări pentru admiterea lui Romi, iar ultimului, şi răspunsurile.
A doua zi- examen:
-Cum se cheamă ţara condusă de un rege?
-Regat!
-Dar cea condusă de un împărat?
-Împărăţie!
Plăcut impresionat de răspunsurile ministrului, decanul încearcă încă una, de la el:
-Dar cum se cheamă ţara condusă de Groza?
-Grozăvie!