Adâncimi mitice ale Crăciunului

Mă sparie şi mă încântă gândul că numai  o parte, infinitezimală, din neuronii sussemnatului îsi fac jocul la vederea mea şi a lumii; restul îsi fac rostul pe-a ascunselea.  Îşi lasă  doar urma luminiscentă pe ecranul conştienţei; aşa cum fizicienii reperează minunile subatomice,  bazaţi  pe scânteile de pe ecranele cinescoapelor
 Această buimăceală transcedentală mă apucă rar, de obicei,  legată de solstiţiu  şi de echinocţiu (echinox).
Se zice că atunci trăim alte vieţi,  ascunse; celulele primare erup energii din vulcanul subconştientului şi lasă, asupra unora, falii, pe care nu le mai pot sări, spre real. De regulă, îi numim drăgălaş, trăsniţi, lunatici şi,  la supărare, nebuni . (N-am recunoscut niciodată graniţa dintre ei şi "normali!")
Echinocţiul abia petrecut mi-a răscolit continentul necunoscut  pe care şi-au  dănţuit stră-străbunii căluşul, alte jocuri  ale necuvântătoarelor, au aprins ruguri uriaşe pe culmi, au rostogolit roţi în flăcări spre hăurile colcăind de monştri nehămesiţi.  Gândurile mi-au fost slobozite de un necunoscut care gândeşte, adesea,   prin imagini, pe blog, (precum cele despre ritualuri magice de Crăciun, la Botoşani) şi de un reportaj despre focurile care se aprind prind comunităţile rurale de sub Muntele Mic, în Ajun.
Necunoscătorii şi interesaţii leagă evenimentele care preced Crăciunul de focurile păstorilor de la Viflaim, dar o banală adâncire comparativă le mută în alte timpuri mitice.
Adică în vremea niciodată dusă a spaimei omului de întuneric. Inţelepţii, magii măsurau, tremurând, întârzierea Soarelui şi organizau ajutorarea lui cu jerbe de focuri pe creste, cu lupte contra spăimoaselor fantasme simbolice. De a II-a zi, soarele se arăta mai luminos şi sporea zilnic!  Peste asemenea practici magice, păgâne, s-au suprapus, în timp, sărbători creştine, dându-le noi adâncimi.
Aşa s-a intâmplat şi cu Crăciunul. De altfel , o supoziţie asupra  numelui sărbătorii este extrasă, etimologic, din lat. vulg. "craciones", care numea buştenii aprinşi pe dealuri, ca să ajute Soarele în lupta cu intunericul rece. Urmau bucuriile victoriei.
Dacă Iisus preia simbolul luminii izbăvitoare, atunci sărbatoarea naşterii  Lui se umple de adâncimi şi mai tulburătoare!
La mulţi ani iubitorilor de lumină, dăinuitoare dintotdeauna în Om!

PS Cât am rostuit aceste rânduri, a scăzut presiunea gazului metan, s-au răcit caloriferele. Fuga la sobele lăsate ca simple mobile prin camere, să dau foc la craciones!

Update;12,40-un zâmbet bucălat de Soare s-a căţărat pe un nor, mulţumind pentru ajutorul nostru.
Update ( Doamne, ce barbarism ma obligati sa folosesc!) 14:48- Necunoscuţi au pus mână de la mână şi mi-au aruncat în prag ditamai traista cu slănină împănată  cu toate mirodeniile aduse de cei Trei Magi la ieslea mitică;cârnăciori trecuţi prin fum oriental de narghilea,  chişcă din maţul gros,  săturat cu măruntaie şi crupe de păpuşoi,, pârjoale cât palma haiducului Coroi,  învălite în prapur mustos,şorici  rulat cu usturoi de Copălău... Gata, că nu mai rezist! Aha, sarmale de  chef dumnezeiesc, pe care codane nedormite le-au presat, puse sub genunchi.  La adresă, scria cu pată de untură: www. porcării.ro
Mai aştept, pitit la geam, să nu sparii solii care vor aduce plăcintă cu bostan şi mai ales turtă cu julfă (= juflă!).  Cine are milă de mine si nu ştie sa faca julfa, îi dau liber, pe acest blog,  la postarea "Delicatese din ajunul Crăciunului"