De mult timp mă
bântuie gândul să încerc o evaluare a Franţei timpului nostru.
Mi-a pus stavilă
obsesia că asistăm la stingerea unui model de civilizaţie în care ne-am format
ca naţiune. Pentru că aparţinem Franţei nu numai prin idealismul romantic-
militant al modelului de stat modern, nu numai prin izvoarele
de autoreprezentare, nu numai prin şcolirea franţuzească a intelighenţiei
noastre de bază, nu numai prin preluarea reformelor
de organizare, chiar copy-paste, dar
până şi prin atitudinea de uşoară
superioritate a „Micului Paris” faţă de jurul balcanic.
Dar, ceea ce îmi pare miraculos este influenţa
asupra limbii române, în compartimentul vocabularului uzual modern ( vedeţi ,
chiar la preluarea cuvântului de mai
sus, „influenţă”, din limba lui Voltaire, a încetat acţiunea milenară a legii fonetice de
diftongare a lui –e- accentuat în –ie-
şi greşim scriind/pronunţând „influIEnţă”)!
Multe au fost
presiunile unor limbi străine în formarea românei literare, dar sedimentele lor
în vocabular sunt subţiri. Româna noastră a rămas, subconştient imperială, conservatoare.(Vezi păţania influenţelor din greacă, turcă, ungurească,
germană, rusă. )
Numai cu franceza s-a
arătat permisivă până la a prelua 30% vocabularul nostru uzual din ea. Caz
unic!
Aceste gânduri, şi
câte încă(!) m-au devorat la acest 14 iulie, adică la a două sute douăzeci şi
patra aniversare a triadei LIBERTE- FRATERNITE- EGALITE care s-a înscăunat în
veşnicia Umanităţii.
Am urmărit toată
Parada Naţională de pe Champs Elysees;
măreţie de imperiu prezent dintotdeauna
în visele cruciaţilor barbari.
Da, Franţa trăieşte. Demnă,
protectoare a diversităţii, elegantă şi mereu pusă pe răsturnări de cutume. Franţa revoluţiei din gândirea
umană! VIVE LA FRANCE!
PS
După amiază, mi-am
permis să celebrez această Franţă vie, urmărind LE TOUR DE FRANCE, (ediţia 100
!); ca nişte cosmonauţi, cicliştii şi-au vărsat ultima respiraţie ca să câştige
selenarul Mont Ventoux, de 1912m.
N-are nici o
importanţă cine a ajuns primul. Toţi
au refăcut eroicul efort al oşteanului
de la Marathon ,
aducându-ne ştirea că Franţa e veşnică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu