Dragobete este expresia unui moment critic din
evolutia timpului astronomic, asa cum este perceput de om echinoctiul
de primăvară.
Acum
se confrunta sacralitatea negativă (agonia iernii, "babele", soarele
"vătămator") cu cea pozitivă- nuntirea universală.
Zeitatea care guvernează momentul (zânul), ajutată de Dragostele (zânele, ielele), Dragobete, provoacă multe
practici magice, dedicate fertilitații, prin formarea cuplurilor.
El este
expresia multimilenară, codrean-pastoral-câmpenească, a iubirii.
Cu mare
adâncime cultural și filosofică, el este , mereu, amintit ca fiu al Dochiei și
cumnat al lui Lăzărică, cel care a murit din dor de placintă.
. Numele pare că provine de la traco-daci (trago-pede=
picior de tap, trecut prin vechea slavă in dragu-biti= a fi drag).
Așa cum s-a întâmplat des, în istoria
creștinismului, peste sărbători păgâne au fost suprapuse simboluri sau sărbători creștine ; in cazul de
față « Descoperirea capului Sf. Ioan”;de
aici si numele de Sânion de Primăvară - (24 FEBRUARIE).
Dragobete
este si parte îngerească, dar si omenească, mereu zburător, dar și invizibil, (ca sa nu-l vadă nimeni, pentru
că "lumea s-a spurcat cu fărădelegi si sudalme" ).
El oficiază,
suveran, cu delicatețe si vigilență, nuntirea
; incurajeaza si sacționează pe șovăielnici, care, altcumva, ar fi scosi,
pentru un an, din firescul vietii, daca nu-si găsesc perechea.
Totul este riguros supus unui ritual care îmbină seriosul cu umorul, făcând
sărbătoarea mult așteptată si respectată
.
De la o zona la alte sunt
particularitati de sarbatorire. Dar esența e aceeași.
De dimineață,băieții si fetele,(
ieșiți la joc", adică buni de căsătorit) se aduna in fața bisericii si,
invocând ocrotirea sfinților, își aleg capii si pleaca spre pădure.
Hârjoana,veselia,cântecul le bucură sufletul.
Treptat,se formează grupuri si trec la un moment solemn; legarea frățiilor de cruce. Fac focuri pe culmi (simbol de
purificare) și se afundă în pădure
după flori si cuiburi vechi de păsări;
florile vor fi uscate ,cu invocații de
descântec (« Floare de fragă, / Floare de fragă / La toata lumea să le fiu dragă ! ») ; folosite, apoi, in apa de lăut,
adunată tot acum din zăpada curată, ascunsă prin văgăuni.
La
întoarcere, la un moment convenit in secret, fetele o rup la fugă ( zburătoritul ), iar flăcăii se răpăd să le prindă: fiecare pe cea dorită: Este momentul
logodnei ludice (a joacă, pentru un
an, ca la păsări cuibăritul).
Fata trage cu ochiul la urmăritori : dacă-i place băiatul se împiedică, se lasă prinsă și sărutată cu
foc! Dacă nu, fuge cât poate de iute, în calea altuia, de care se vrea
prinsă!
Tinerii mai sfioși, neîndemânatici,
debili sunt ținta răutatilor. Mai au loc și incăierări intre râvnitorii la
aceeași fata, dar se sting repede, in numele lui Dragobete, de către capii
aleși pentru autoritatea lor.
Si fetele « nelogodite » vor avea
necazuri. De aceea, ajunse cu grabă, acasă, fac păcate: vor munci, în draci, ca
să-l mânie pe Dragobete. Zeul se va răzbuna,curând, așteptându-le în pădure și
iubindu-le. În flori!
Așa se restabilește normalitatea in
viața satului!
După amiaza, se încing hore și, acolo,
tot satul va afla de logodnele puse la
cale.
Din
care multe vor ajunge nunți, în
toamnă.
. Arar și botezuri! (Cu cei din flori)
NOTĂ:
Muream prost, dacă nu aveam norocul să butonez A3, unde o blonda-blondelor, cu
un ochi în prompter și cu al doilea într-un ciob de minte, își dăscălea admiratorii
ca la 24 februarie,
de sf. Dragobete, ( iacătă-l pe colegul român al sf. Valentin!)…să
învețe să FACĂ DRAGOSTE ROMÂNEȘTE!
Ce să fac, oi învăța la…bătrânețe. Cu așe profesoară, poate mă procopsesc cu premiul I!
.jpg)
