Deşi se suprapun perfect pe realitatile de azi, versurile din postarea de pe 4 august apartin marelui Const. Tanase şi demonstrează, dacă mai era nevoie, că nu-i nimic nou pe aceste tărâmuri. Într-unul din spectacolele sale, satiriza fărădelegile hoardelor bolşevice, între care obsesia invadatorilor pentru ceasuri de orice fel. Ei somau pe posesorii de asemenea obiecte cu cuvintele: davai ceas!
Intr-un spectacol, Tănase a introdus următorul monolog:
Rău era cu “der, die, das”
Da-i mai rău cu “davai ceas”
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai mosie
Haraşo tovărăşie!
După mai multe reprezentaţii a fost arestat, ameninţat cu moartea şi i s-a ordonat să nu mai joace piesa.
În următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mânecile
căptusite de sus până jos cu ceasuri de mână. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariţie, desi actorul n-a rostit nici un cuvânt.
Apoi şi-a descheiat pardesiul, scoţând la iveală un ceas cu pendulă, agăţat de gât! A spus doar: “El tic, eu tac, el tic, eu tac”.
Două zile mai târziu, marele actor era mort.
Ce oameni, Doamne, ce oameni s-au jertfit pentru Tara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu