CE POLITICA FAC – Sunt nevoit să răspund unui necunoscut, care mă somează să precizez ce politică fac, cu cine votez, de regulă.
Aş putea să ignor mailul, pe principiul învăţat la grădiniţă (eu n-am urmat, încă, această Academie!) : “să nu vorbeşti cu persoane necunoscute!”
Am să zic, totuşi, ca la spovedanie : sunt un zoon politikon* în toate fibrele fiinţei. În altă viaţă, am fost atenian liber , pe timpul lui Pericle şi învăţam alfabetul democraţiei în Agora.*
Cred că am aruncat pe treptele de marmură ostrakonul*meu, întru condamnarea la moarte a lui Socrate*. De acolo mi se trage un stigmat , o scoică, desenată pe mână, la naştere. Semn de păcat!
Răspuns: Da, am moşit, după 89’ partidul FSN, l-am trădat pe Iliescu, mergând cu Roman la PD(FSN), m-a trădat Roman şi am răspuns rugăminţii lui Quintus de a reorganiza, la Botoşani, PNL. Deci, nu-s, cum par, fecioară. Mai potrivit- o boarfă bătrână.
Nu mai votez de mult. Am şi o motivaţie: rămân numai un banal observator al vieţii politice. O admir şi-o bârfesc, cu dragoste, cum o fac şi când privesc, nevolnic, un stol de femei, în care plesnesc hormonii. Asta-i!
Apropo de vot, scriind că “nu mai votez”, mi-am dat seama că, deja, nu mai exist. După teorema încă răsuflătorului preşedinte- interimar, sunt oameni vii numai aceia care au votat la referendum. Automat, am devenit un vârcolac al Băsescului.Vae victis!
Ps. Ce-ar fi să fac un banc? Cică, madam’ Andronescu a dat ordin să se modifice programa de literatură română: să se scoată toţi morţii de pe lista de lectură! (Permanentă.)
-------------------------------------------------------------------------------------
*Rogu-vă să mă lăsaţi să dezvolt câte ceva despre cuvintele cu asterisc(*). Nu azi.
LEGAL vs LEGITIM – În gura a mii şi milioane ( ! ) de părelnici aceste vocabule par un fel de antonime.
Pornim de la: "Băsescu a rămas un preşedinte legal, dar nu este legitim!"
Pentru că îmi suna cumva pleonastic, am purces la căutări prin lexicoane; de la noi şi de la alţii.
Peste tot , definiţiile sunt reductibile la: LEGAL- fondat pe lege; consfinţit prin lege;
LEGITIM – întemeiat pe lege; care se justifică prin lege; justificat legal!
Aşa că fraza de mai sus devine:" Băsescu a rămas un preşedinte LEGAL, DECI (nu dar!) este LEGITIM !
QED
Ps. Dacă îmi puteţi oferi alte argumente şi sursele lor ştiintifice, vă implor să nu mă lăsaţi în întuneric. Plătesc bine!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereIntrigat de ideea unei recompense substantiale promise in finalul postarii dumneavoastra, ma incumet si eu ca un Praslea cel Voinic sa ma ingrijesc de soarta merelor de aur. Asa ca o iau pe firul povestii si vad ca Dexul (online, altul nu am la indemana) da inca un sens cuvantului "legitim":
RăspundețiȘtergereLEGÍTIM, -Ă, legitimi, -e, adj.
1. Care este întemeiat pe lege, care se justifică prin lege.
2. Care este justificat, îndreptățit, just, echitabil.
http://www.webdex.ro/online/dictionar/legitim
Aha! Mi-a sarit in ochi cuvantul "just", un cuvant drag mie (la orice olimpiada se cere nu doar raspunsul, ci si justificarea - altfel, nu se puncteaza). Deci se cere justificarea pozitiei respectivului personaj.
Dumneavoastra ati dat o justificare corecta si logica, care tine de insasi definitia cuvantului legitim: care se justifică prin lege. Deci legal implica legitim.
Demostratia se poate opri aici, daca luam legea ca fiind axiomatica. Dar legea in sine, prin ce se justifica? Este modul in care institutiile statului asigura respectarea intereselor cetatenilor. A, deci axioma demonstratiei noastre, nu trebuie sa fie legea, ci respectarea interesului cetateanului. Deci, intrebarea "este personajul nostru legitim?" este echivalenta cu "respecta personajul nostru opinia cetateanului?"
Acum, raspunsul la aceasta intrebare il putem da numai dupa ce putem cuantifica masura in care personajul respecta opinia cetateanului. Modul in care democratia intelege sa puna un numar in locul acestei necunoscute este prin mecanismul votului. Prin urmare, ajungem la finalul povestii, unde gasim un numar - rezultatul referendumului. Acest numar reprezinta, in opinia mea, justificarea legitimitatii/nelegitimitatii personajului nostru. Dar ca orice simplificare, un numar nu poate contine in el toata esenta realitatii pe care o reprezinta. Asa ca pe langa acest numar, vin si interpretarile subiective ale fiecaruia.
Povestea se termina aici pentru mine, ca deh, eu sunt un Praslea neofit si nu e de nasul meu sa zic care interpretare e mai buna sau corecta. Dar pot sa inchei cu un banc:
In oraşul Indianapolis, un american iese dintr-un bar. Îl opreşte un rus şi îi zice:
- În numele URSS, te provoc la un concurs auto! şi îi arată Pobeda sa.
- Cu hârbu' ăla? întreabă americanul.
- Nu contează dacă îţi slujeşti Patria şi Partidul! răspunde rusul.
Se suie amândoi în maşini, pleacă şi americanul se pierde în zare.
Ce s-a scris presa locală? Nimic.
Ce s-a scris în Ziarul Pravda? Pravda a titrat cu litere mari: IMPORTANT CONCURS AUTO ÎN SUA! după care, cu litere îngroşate, subtitlul a fost: La prestigiosul concurs auto din oraşul Indianapolis, concurentul sovietic a ieşit pe locul doi, iar concurentul american a fost penultimul..