Cred că se simte întârzierea în redactarea acestei teme Şi cum să nu stau în cumpănă pe tiparul axiomatic "A fi sau a nu fi?!", când ai drumul atât de clar bordat de stralucirea semnelor cu sens unic spre Salon du Mariage TOUJOURS l'AMOUR !
Ce văd mă uluieşte şi scurm între dinţi dialogul cu umor amar al unor ţărani, dintr-o scriere a unui poet botoşănean minor:
- Ce-o fi aici, că-i straşnică lumină?
Se vede, bre, de parcă-i luna plină!
- Dar ce gândeşti că eşti în sat la noi,
Să dai în gropi, mergând pe lângă boi?!
Aici stă Vodă, bre, şi cu Cei Doi!
( Vă rog, nu căutaţi corespondenţe politice actuale , că mă nenorociţi; pierd vadra cu beutură sorocită aceluia care va rosti " Oraţia de nuntă" şi emoţionanta "Iertăciune a miresei" către mamă, la plecarea de acasă. Sugestie de efect, Patroane?!)
Năucit de lux şi de "facilităţile" exotice, mă dau deoparte, îmi înmoi, în piscină, picioarele pline de băşici de drum lung şi îngân: " Aici stă Vodă, bre şi cu Cei Doi."
Nu săriţi pe mine! nu-s vreun stângist din Garda Pretoriană, din Kiseleff, trâmbiţând " Hai la lupta cea mare!" Regele şi cei doi "coboară la loc de cinste la toate Nunţile Româneşti prin proiecţia feerică în basm. Pentru că asta rămâne nunta: un basm regesc cu ecoul cosmic al unei noi Galaxii. "Soarele şi Luna / Mi-au ţinut cununa...!"
Las zburdălniciei tinerilor bloggeri, nenuntiţi încă, îmbogăţirea programului cu tot felul de accesorii până i-or face capul călindar patronului care a propus tema. N-am nimic de adăugat. Mi se pare o nuntă la acest salon dincolo de imaginaţia mea , chiar imoral de fastuoasă. Dar care pereche ar respinge acest fast? Mai degrabă i-ar linşa pe cârtitori ca mine! Nici acasă n-aş avea pace. (Tată, un'te crezi, la oile tale?!)
Aşa că, de pe margine vă spun, în gând că şi eu aş fi vrut o nuntă AŞA şi AICI"
Dar vin şi zic: ce ar mai trebui? Ceva lipseşte. ( Cu scuze, operez numai cu datele furnizate aici, ca suport.)
Logistic, factual, totul e luxuriant. Lipseşte doar firul ( şi fiorul!) spre adâncimea existenţial -simbolică, emoţională ce leagă nunta, de nuntire. Lipsesc matricile în care se străvede devenirea clipei nunţii. Nu moare nimeni din asta. Dar murim, molecular, în banalitate de spectacol. Nu vedeţi marile şi efemerele nunţi mondene, de simplu divertisment, butaforie telegenică? Unele chiar simulări bănoase; pentru salivă de gură-cască.
Un dialog cu staful de plănuire spectaculară şi ideatică a nunţilor m-ar încânta Îmi sunt bucurie de suflet nunţile bucovinene, neotrăvite de kitsch, în care, parcă, nuntaşii aşteaptă să le bată în poartă, doi moşnegi, pletoşi şi să le zică, molcom, că sunt strainaşi de loc şi că le urează mirilor să împărăţească în sănătate, belşug şi pace peste norodul care va să se nască. Nuntaşii se vor preface că nu-i recunosc în ei pe Dumnezeu şi pe Sânchetru,: îi vor omeni după datină şi le vor mulţumi pentru urări.
Dar, până să vină moşnegii, nuntaşii tot închină pahare dulci, până îşi lasă capetele grele de gânduri pe masă; se trezec şi- de la capăt.
Şi tot aşa, trei zile şi trei nopţi, ca în poveşti. Că de acolo ni se trag toate!
PS Până îmi citeşte năzdrăvaniile, inventivul General Manager ar putea, din prietenie, să-mi expliciteze:
1. Ce însemnau pentru Herdelea ("Ion", de Rebreanu) cuvintele rostite la nunta Laurei:
"Când măriţi o fată e parcă ţi-ar arde casa!"
2. Ce semnifică prea cunoscuta zicală: " Lungeşte, Doamne, boala / Pân' s-a coace poama!"
(Dau premiu 3 butelci de vin negru, descântat toată vara în strugurii din soarele de sub streaşina casei. De beut la SuperBlog 2014, pentru care trudesc!)
duminică, 9 martie 2014
În dorul cărtii cu foile netăiate ( 85 puncte )
Sunt o copie caricaturală a lui Narcis, grecul ăla, oale-ulceluţe; de se îndrăgostise de propria-i moacă, reflectată în izvor.
Eu, mai pervers, mă admir în cele scrise pe-aici. Citesc, recitesc, deletesc furios, rescriu: până adorm cu plaivazul clipind în ochii şoricuţului.
Estimp, nimeni nu-mi bate la windows, deşi lumina pâlpâie pentru cavalerii-fluturi de noapte ai lumii virtuale. Dacă...
Cred că am plutit în vis, dar mă jur pe PS-ul meu cât o baniţă, că oarecine m-a întrebat, viclean, dacă îmi place să citesc pe eBook.
Chiar de n-o fi fost nimeni, sunt obişnuit să am răspunsuri potrivite la tot / toate; aşa că am dat grabă să uncropesc ceva pertinent. Dacă trebe?! Şi a trebuit!
Pentru o temă incitantă-foc despre a CITI / STIL / PLĂCERE (hiatus) eBOOK. Declar verde!:
* cititul mi-i de-o viaţă-drog! de la lucrări - monument in folio până la foi rupte din cărţi, în care precupeţele pun seminţe; aşa am recuperat, minune!, prin '85, un exemplar din ediţia princeps a poeziilor lui Eminescu, sub grija lui Titu Maiorescu;
* nu fac nazuri în faţa soluţiilor tehnice moderne, dovada- aici şi acum!
*dar nu-mi permit să aplaud fracul la un concert de manele(cu repect pentu iubitorii lui Salam).
Aşadar, profitând de numărul semnelor admise, (vă rog, încurcaţi-le la numărat!) să pun cele scrise mai jos, despre lectură, sub flacără ingenuă, a unui un bărbos cărturar, cum că nu este alta mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor!( Miron Costin, " De Neamul Moldovenilor")
Iau de bună invitaţia la opinii despre "cetitul" (tare îmi place!") cărţilor şi disting, dintru început, două planuri de utilizare- pentru INIMĂ;
- pentru MINTE şi ÎNVĂŢĂTURĂ.Parcă a fost, la începuturi şi o publicaţie, cu nume sugestiv: "Foaie pentru minte, inimă şi literatură"
La scop diferit se caută bine metode şi mijloace diferite pentru a obţine eficienţă maximă în timp şi efort minim. Pătrunzând sistematic în analiza acestor factori se limpezeşte alegerea cititului "clasic" sau a celui cu mijloace IT, adică ebook-ul şi nu numai. Nu sunt incompatibile, dar nici perfect corespondente.
Deoarece minunatul popor de feisbucişti (scuze pentru vulgarizare) va pleda aici, masiv, articulat şi documentat pentru plăcerea cititului pe eBook, eu ma situez de partea lecturii clasice, dar numai la cea pentru inimă.
Aş aduce , mai întâi, marturia celor vreo 240 de buchinişti de pe cei3 km de chei al Senei, care înşiră zilnic, pe celebrele cutii verzi cam 5ooooo de cărţi, mângâiate de ochii, de degetele şi de inima unui milion de oameni! Acest spatiu, pentru valoarea lui reprezentativă în lectura clasică, a fost declarat Patrimoniu mondial al UNESCO.
Mutând ceea ce trebuie mutat, îmi permit să intru cu pioşenie în alveolele constitutive ale acestui Patrimoniu, disipat peste tot în lume. Adică să descoperim pe cititorul de modă clasică, nu o rara avis, cum s-ar crede, ci lângă, printre noi, uneori chiar citind chiar el, concentrat pe un eBook! Nimic anacronic, până aici.
Dar, vă voi dezvălui treptat, câteva gesturi " mistice" ale pătrunderii clasice în carte, insistând şi pe câteva din etape:
Descoperirea cărţii ( în librărie, anticariat): e deliciul primei priviri, a voluptăţii primei atingeri pudice. Iei cartea din raft, la intâmplare sau cu oarece informare, o răsfoieşti, îi vezi sumarul, litera, cerneala, hârtia (Doamne,ce miros!),coperta, defecte, apoi citeşti câte ceva.
Nu se mai practică, azi, vânzarea misterioaselor volume cu foile netăiate. Librarul avea cârteva pentru faza de mai sus şi-ti oferea pentru acasă, un volum "virgin". l
La timpul hărăzit lecturii , în aroma cafelei, la locul şi cu lumina favorite, începea lectura, ajutată de un coup-papier, de tăiat foile (adesea o operă de artă), un semn de carte, un prespapier, creioane fin ascuţite pentru însemnari, sublinieri, după gust. Şi te cufundai in dulce şi fecundă lectură! Urma ceremonialul stampilării, întru proprietate, cu Ex librisul (capodopere de artă ,adunate în colecţii de seamă)
Dar să-i dăm şi cezarului ceea ce i se cuvine: folosirea eBook-ului. Eu, numai pentru literatura de specialita
Eu, mai pervers, mă admir în cele scrise pe-aici. Citesc, recitesc, deletesc furios, rescriu: până adorm cu plaivazul clipind în ochii şoricuţului.
Estimp, nimeni nu-mi bate la windows, deşi lumina pâlpâie pentru cavalerii-fluturi de noapte ai lumii virtuale. Dacă...
Cred că am plutit în vis, dar mă jur pe PS-ul meu cât o baniţă, că oarecine m-a întrebat, viclean, dacă îmi place să citesc pe eBook.
Chiar de n-o fi fost nimeni, sunt obişnuit să am răspunsuri potrivite la tot / toate; aşa că am dat grabă să uncropesc ceva pertinent. Dacă trebe?! Şi a trebuit!
Pentru o temă incitantă-foc despre a CITI / STIL / PLĂCERE (hiatus) eBOOK. Declar verde!:
* cititul mi-i de-o viaţă-drog! de la lucrări - monument in folio până la foi rupte din cărţi, în care precupeţele pun seminţe; aşa am recuperat, minune!, prin '85, un exemplar din ediţia princeps a poeziilor lui Eminescu, sub grija lui Titu Maiorescu;
* nu fac nazuri în faţa soluţiilor tehnice moderne, dovada- aici şi acum!
*dar nu-mi permit să aplaud fracul la un concert de manele(cu repect pentu iubitorii lui Salam).
Aşadar, profitând de numărul semnelor admise, (vă rog, încurcaţi-le la numărat!) să pun cele scrise mai jos, despre lectură, sub flacără ingenuă, a unui un bărbos cărturar, cum că nu este alta mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor!( Miron Costin, " De Neamul Moldovenilor")
Iau de bună invitaţia la opinii despre "cetitul" (tare îmi place!") cărţilor şi disting, dintru început, două planuri de utilizare- pentru INIMĂ;
- pentru MINTE şi ÎNVĂŢĂTURĂ.Parcă a fost, la începuturi şi o publicaţie, cu nume sugestiv: "Foaie pentru minte, inimă şi literatură"
La scop diferit se caută bine metode şi mijloace diferite pentru a obţine eficienţă maximă în timp şi efort minim. Pătrunzând sistematic în analiza acestor factori se limpezeşte alegerea cititului "clasic" sau a celui cu mijloace IT, adică ebook-ul şi nu numai. Nu sunt incompatibile, dar nici perfect corespondente.
Deoarece minunatul popor de feisbucişti (scuze pentru vulgarizare) va pleda aici, masiv, articulat şi documentat pentru plăcerea cititului pe eBook, eu ma situez de partea lecturii clasice, dar numai la cea pentru inimă.
Aş aduce , mai întâi, marturia celor vreo 240 de buchinişti de pe cei3 km de chei al Senei, care înşiră zilnic, pe celebrele cutii verzi cam 5ooooo de cărţi, mângâiate de ochii, de degetele şi de inima unui milion de oameni! Acest spatiu, pentru valoarea lui reprezentativă în lectura clasică, a fost declarat Patrimoniu mondial al UNESCO.
Mutând ceea ce trebuie mutat, îmi permit să intru cu pioşenie în alveolele constitutive ale acestui Patrimoniu, disipat peste tot în lume. Adică să descoperim pe cititorul de modă clasică, nu o rara avis, cum s-ar crede, ci lângă, printre noi, uneori chiar citind chiar el, concentrat pe un eBook! Nimic anacronic, până aici.
Dar, vă voi dezvălui treptat, câteva gesturi " mistice" ale pătrunderii clasice în carte, insistând şi pe câteva din etape:
Descoperirea cărţii ( în librărie, anticariat): e deliciul primei priviri, a voluptăţii primei atingeri pudice. Iei cartea din raft, la intâmplare sau cu oarece informare, o răsfoieşti, îi vezi sumarul, litera, cerneala, hârtia (Doamne,ce miros!),coperta, defecte, apoi citeşti câte ceva.
 |
| eBOOK Reader Kindle |
La timpul hărăzit lecturii , în aroma cafelei, la locul şi cu lumina favorite, începea lectura, ajutată de un coup-papier, de tăiat foile (adesea o operă de artă), un semn de carte, un prespapier, creioane fin ascuţite pentru însemnari, sublinieri, după gust. Şi te cufundai in dulce şi fecundă lectură! Urma ceremonialul stampilării, întru proprietate, cu Ex librisul (capodopere de artă ,adunate în colecţii de seamă)
 |
| Coupe-papier |
te tehnico-stiintifică, romane de aventuri, presă, acces la material didactic ilustrativ, tabele, scheme.Se procură usor, prin"Magazin online" sau prin oferte la promoţii; ador acest Kindle, care poate deveni un gadget de efect, deschizător de orice inimă, oricât de sofisticat parolată.Scapi si mai ieftin dacă prinzi şi ceva reduceri. Şi să stăm, apoi, pe plajă, şi să citim : Eu-într-o carte-CARTE!, ea, pe un ebook aidoma celui folosit chiar de "frumuseţea" din poză.(Nu trebuia să ataşez imaginea? Mai bine renunţ la lectura clasică decât să alung ceea ce văd. Poate aduce noroc la concurs.
 |
| Ce alegeţi din poză? eBook-ul sau...? |
 |
| presspapier |
SCROAFA ÎN CIREŞ ( 90 puncte )
De copil, eram "acasă" la stână. Acum, când ajung "acasă", urc o scară de marmură la un străvechi conac boieresc. De aici -răutatea prietenilor cu zicala " S-a urcat scroafa-n cireş!"
Dar îmi plac şi scroafa, şi scările urcate, şi cireşul, şi, mama lor!...şi prietenii!
Ca să intru pe făgaş,e musai să fac niscaiva adăuşaguri lămuritoare. Dus în carul cu boi la liceu, boii s-au întors, răilor, am fost pus în gazda la o bătrână.
Nu, nu la Irinuca; aceea avea capre şi era gazdaşa lui Nică din Humuleşti!
Tata ar fi trebuit să aducă lemne, pentru iarnă, dar uita. Mai că îngheţam; prindeam oleacă de suflet, frecând picioarele sloi ale babei. Care trezită din toropeală, mă fugărea după combustibil.
Găseam prin parc multe putregaiuri, doborâte de vântoase, dar trebuia să trec, seara, pe lângă o hardughie, pustie,cu bocet bacovian de cucuvele. Mă cuprindea spaima şi o tuleam cu lemnele în spate, leoarcă de năduşeală.
Am ajuns, prin ani, locatar al acelei case, ca o răzbunare a destinului. Îmi place, dar am probleme cu visele; mă trezesc leoarcă, în acorduri de viori, la baluri fastuoase, asist la drame, despre care, chiar ştiu că s-au petrecut între aceşti pereţi: cum că un prefect a câştigat frumoasa soţie a unui prieten jucător de poker, ea părăsindu-şi veselă, soţul; sau că un popă militar rus,pe la 1916, s-a aruncat de la etaj, cântând imnul ţarist...
Pe trezie, îmi dau frisoane realităţile- amestecul eclectic de mobile, potrivit ca nuca în perete, lăsându-mă cu un gust amar.La fel, păţesc cu decoratiunile interioare.
Aici pentru bun-gust, ar trebui specialişti medievalişti, a căror sămânţă a cam secat!
Să se priceapă, spui, Doctor DECO şi la VINTAGE?
Deci, să încerc ca să pricep, cu ajutorul lui: să grupez obiectele, să refac, şi/ sau să arunc din cioveiele adunate.Chiar să mai cumpăr de ici-colo ( deşi e criză, dom'le!).
În salonul central, zice maestrul să las candelabrul greu, de bronz, bine patinat; iar puţina ciobeală îi dă staif!
Nu , tabloul nu-l arunc! E un peisaj saharian, cu un şir de cămile plecate spre undeva. Rama - ciobită, semnatura- ştearsă. Kitsch?
Valoarea lui, Doctore DECO, e altundeva: vezi tăietura în diagonala pânzei? Cusută nedibaci cu aţă aurie, ca că nu atârne flenduri.
Un soldat al Armatei Roşii, încartiruit aici, a sfâşiat tabloul cu baioneta, ca să caute ceva de preţ; ascuns. Asta -valoare!
Ceainicul uriaş? e incomplet. Făcut la Tula, pe la 1870, este străjuit de stema imperială; cu şase stampile stanţate împrejur. Şi ce istorii i-or da aripi!?
Vom continua, Doctore DECO, pentru decoraţiunea pereţilor Merge mătasea cafea.cu lapte?
Să vedem cum or merge banii. Ne întâlnim la magazinul DECO, pe Str.Blănari,nr. 12, Bucureşti.
Oricum, Ion se simte liniştit, aşa că
Merci, Docteur DECO
( Mai ştiu şi)...... Thank you, Doctor DECO
PS S-a boierit Ionul şi scrie chiar pentru SuperBlog 2014!
Dar îmi plac şi scroafa, şi scările urcate, şi cireşul, şi, mama lor!...şi prietenii!
Ca să intru pe făgaş,e musai să fac niscaiva adăuşaguri lămuritoare. Dus în carul cu boi la liceu, boii s-au întors, răilor, am fost pus în gazda la o bătrână.
Nu, nu la Irinuca; aceea avea capre şi era gazdaşa lui Nică din Humuleşti!
Tata ar fi trebuit să aducă lemne, pentru iarnă, dar uita. Mai că îngheţam; prindeam oleacă de suflet, frecând picioarele sloi ale babei. Care trezită din toropeală, mă fugărea după combustibil.
Găseam prin parc multe putregaiuri, doborâte de vântoase, dar trebuia să trec, seara, pe lângă o hardughie, pustie,cu bocet bacovian de cucuvele. Mă cuprindea spaima şi o tuleam cu lemnele în spate, leoarcă de năduşeală.
Am ajuns, prin ani, locatar al acelei case, ca o răzbunare a destinului. Îmi place, dar am probleme cu visele; mă trezesc leoarcă, în acorduri de viori, la baluri fastuoase, asist la drame, despre care, chiar ştiu că s-au petrecut între aceşti pereţi: cum că un prefect a câştigat frumoasa soţie a unui prieten jucător de poker, ea părăsindu-şi veselă, soţul; sau că un popă militar rus,pe la 1916, s-a aruncat de la etaj, cântând imnul ţarist...
Pe trezie, îmi dau frisoane realităţile- amestecul eclectic de mobile, potrivit ca nuca în perete, lăsându-mă cu un gust amar.La fel, păţesc cu decoratiunile interioare.
Aici pentru bun-gust, ar trebui specialişti medievalişti, a căror sămânţă a cam secat!
Să se priceapă, spui, Doctor DECO şi la VINTAGE?
Deci, să încerc ca să pricep, cu ajutorul lui: să grupez obiectele, să refac, şi/ sau să arunc din cioveiele adunate.Chiar să mai cumpăr de ici-colo ( deşi e criză, dom'le!).
În salonul central, zice maestrul să las candelabrul greu, de bronz, bine patinat; iar puţina ciobeală îi dă staif!
Nu , tabloul nu-l arunc! E un peisaj saharian, cu un şir de cămile plecate spre undeva. Rama - ciobită, semnatura- ştearsă. Kitsch?
Valoarea lui, Doctore DECO, e altundeva: vezi tăietura în diagonala pânzei? Cusută nedibaci cu aţă aurie, ca că nu atârne flenduri.
Un soldat al Armatei Roşii, încartiruit aici, a sfâşiat tabloul cu baioneta, ca să caute ceva de preţ; ascuns. Asta -valoare!
Ceainicul uriaş? e incomplet. Făcut la Tula, pe la 1870, este străjuit de stema imperială; cu şase stampile stanţate împrejur. Şi ce istorii i-or da aripi!?
Vom continua, Doctore DECO, pentru decoraţiunea pereţilor Merge mătasea cafea.cu lapte?
Să vedem cum or merge banii. Ne întâlnim la magazinul DECO, pe Str.Blănari,nr. 12, Bucureşti.
Oricum, Ion se simte liniştit, aşa că
Merci, Docteur DECO
( Mai ştiu şi)...... Thank you, Doctor DECO
PS S-a boierit Ionul şi scrie chiar pentru SuperBlog 2014!
sâmbătă, 8 martie 2014
Cu juma' de gură despre Ziua Femeii
Recunosc, mi-s un Cănuţă-om sucit, adică, pus de-a încontra la tot ce-i normal.
Juma' din viaţă am urât comunistoida pocitanie "8 Martie", apoi dintr-odată, mi-o venit mintea la cap şi mi s-au luminat dedesubturile psihosociogenuale (ce cuvânt performant, bravo, Ioane!) deci, dedesubturile... care au înrădăcinat şi legitimat"Ziua Femeii". Şi nu-s puţine!
Sătulă de atâta viaţă conspirativa, femeia a vrut puterea "la vedere"! Ocultatea puterii femeii, prin istorie, este probată de sintagma"nasul Cleopatrei": Blaise Pascal preia mitul celei mai frumoase femei dintotdeauna şi afirmatia antică , după care femeile cu nasul lung sunt mai atrăgătoare şi zice:
" Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, faţa lumii ar fi fost alta!" (in realitate, nasul reginei nu avea acest atribut).Cleopatra e mit.
Dar adevărul ei e veşnic. Adaugăm pe Estera, salvatoarea evreilor, venerată în veselia Purimului, pe Maria, Fecioara,din sobra celebrare a Bună-Vestirii.
Cu simţul unei supraintuiţii, o terorist-comunistă, Clara Zetkin preia cu viclenie, simbolistica femeii implicate în luarea deciziilor despre soarta Lumii şi propune 8 martie drept zi consacrată sexului "slab"; numai asta ştiam, fiindu-ne ascunse iţele care ţeseau mătasea secretă pentru stăpânirea Nimfei. Acum Femeia dă iama prin zilele anului şi pregăteşte plasa pescuirii lor pentru "Ziua Femeii". Pe toate, dacă se poate!
Parcă a fost hotărâtă şi o zi a bărbatului.
Nu ştiu care e, dar voi afla scrutând, zilnic, lungul străzii. Dacă văd femei multe, cu braţe de flori iar în calendarul lor măsluit, nu scrie, în culori de rouă că-i ziua lor, va anunţ, dragi lei-paralei, ca a fost! ziua voastră.
Dar, rău necesar, cum crâcnesc misoginii, femeia dă culoarea şi permanenţa vieţii. SAREA şi BUCATELE din povestea zilnică.
Să ne trăiască!
Ps O vizitatoare mă felicită pentru 8 Martie, nu cu aluzie maliţioasă, ci cu adevărul că "de bunăstarea bărbaţilor, depinde sărbătoarea /-orile femeilor!
Juma' din viaţă am urât comunistoida pocitanie "8 Martie", apoi dintr-odată, mi-o venit mintea la cap şi mi s-au luminat dedesubturile psihosociogenuale (ce cuvânt performant, bravo, Ioane!) deci, dedesubturile... care au înrădăcinat şi legitimat"Ziua Femeii". Şi nu-s puţine!
Sătulă de atâta viaţă conspirativa, femeia a vrut puterea "la vedere"! Ocultatea puterii femeii, prin istorie, este probată de sintagma"nasul Cleopatrei": Blaise Pascal preia mitul celei mai frumoase femei dintotdeauna şi afirmatia antică , după care femeile cu nasul lung sunt mai atrăgătoare şi zice:
 |
| R.Arthur, Moartea Cleopatrei |
 |
| Michelangelo-Cleopatra |
Dar adevărul ei e veşnic. Adaugăm pe Estera, salvatoarea evreilor, venerată în veselia Purimului, pe Maria, Fecioara,din sobra celebrare a Bună-Vestirii.
Cu simţul unei supraintuiţii, o terorist-comunistă, Clara Zetkin preia cu viclenie, simbolistica femeii implicate în luarea deciziilor despre soarta Lumii şi propune 8 martie drept zi consacrată sexului "slab"; numai asta ştiam, fiindu-ne ascunse iţele care ţeseau mătasea secretă pentru stăpânirea Nimfei. Acum Femeia dă iama prin zilele anului şi pregăteşte plasa pescuirii lor pentru "Ziua Femeii". Pe toate, dacă se poate!
Parcă a fost hotărâtă şi o zi a bărbatului.
Nu ştiu care e, dar voi afla scrutând, zilnic, lungul străzii. Dacă văd femei multe, cu braţe de flori iar în calendarul lor măsluit, nu scrie, în culori de rouă că-i ziua lor, va anunţ, dragi lei-paralei, ca a fost! ziua voastră.
Dar, rău necesar, cum crâcnesc misoginii, femeia dă culoarea şi permanenţa vieţii. SAREA şi BUCATELE din povestea zilnică.
Să ne trăiască!
Ps O vizitatoare mă felicită pentru 8 Martie, nu cu aluzie maliţioasă, ci cu adevărul că "de bunăstarea bărbaţilor, depinde sărbătoarea /-orile femeilor!
vineri, 7 martie 2014
Farmec şi miraj din tinereţea lui Faust ( 97 puncte )
Mulţumesc Domnului că mi-a adus o temă mai pe suflet, care să mă scoată din truda, de Sisif, cu un caşcaval care se încăpăţâna să nu intre în clipul regizat de mine.
Acum, altă făină se macină la moara inspiraţiei: tot parfumuri cu şoaptă de primăvară, printre foşnete de mătăsuri şi surâsuri tainice! Şi toate - ascunse sub vrajă de Farmec.
Mai multe or să fie ancorele cu care mă agăţ în dezvoltatre subiectului. Prima este cerinţa de a povesti o situaţie în care ţipam după un odorant eficace. Mai ieri!
Am trăit eforturi, enervări, exasperări, încât m-au trecut toate sudorile.
Apa, antiperspirantele uzuale, efect-ioc! Prima dovadă a fost reacţia javrei noastre, care s-a ascuns cu nasul sub o pernă: ai mei s-au alarmat, căutând uşa. Puţeam precum efluviile violente ridicate la un concert din piaţă, unde spectatorii şi-ar fi turnat câte o găleată de colonie ieftină în cap, ca să ecraneze miasmele emise în înghesuială.
Norocul meu că reţinusem ceva despre antiperspirantele de la "farmec", din colecţia Gerovital H3 prof.dr. Ana Aslan:
-deodorantul antiperspirant Gerovital H3 Splendide;
- deodorantul antiperspirant Gerovital H3 Natural;
- deodorantul antiperspirant Gerovital H3 Sensitive
- deodorantul antiperspirant gerovital H3 Fresh.
Le umflu pe toate, o zbughesc acasă şi ţuşti! in cada cu spumă! Apoi mă învelesc cu farmecul delicat, proaspăt, balsamic din produsele cumpărate.
Şi devin eroul zilei: Javra îmi sare pe genunchi, etc -în braţe. Cu nasurile înfipte în epiderma mea liniştită. Dar mi-au subtilizat rapid şi averea de la "Farmec"!
Abia acum, am răgazul pentru documentare asupra factorilor care m-au ridicat în vecinătatea catharsisului.
Aşa mi s-a înfipt în memorie a treia ancoră sugerată la introducere: imaginea unei femei impunător-maiestuoase păşind visătoare printre creuzete, retorte şi alambice, cu reflexe din "Doctor Faust".
Era Ana Aslan, căutătoarea magiei tinereţii fără bătrâneţe. Mi-am reamintit despre ecourile de speranţă în moleculele procainei, despre şirul de monştri sacri ai lumii, incolonaţi sub teroarea frigului din oase spre noua Meka a tinereţii nemăsurate. Îi recunoaşteţi?
Sir Winston Churchill, Picasso, Chaplin, Indira Gandhi, Salvador Dali, Onassis, Marlene Dietrich, Kennedy...Şi toţi vin cu speranţă la elixirul Anei Aslan,: Gerovital!
Un mare brand al României, GEROVITALUL, stă , azi, la temelia produselor FARMEC, atestate simbolic de semnătura Anei Aslan, acest Faust travestit al magiei întineririi din România.
Prin SuperBlog 2014-De 8 Martie: Sănătate şi, mai ales, TINEREŢEA prelungă, intuită de
Ana Aslan, TUTUROR FEMEILOR antrenate in acest concurs!(Organizatori,sponsori, jurii,concurente-)La mulţi ani!
Acum, altă făină se macină la moara inspiraţiei: tot parfumuri cu şoaptă de primăvară, printre foşnete de mătăsuri şi surâsuri tainice! Şi toate - ascunse sub vrajă de Farmec.
Mai multe or să fie ancorele cu care mă agăţ în dezvoltatre subiectului. Prima este cerinţa de a povesti o situaţie în care ţipam după un odorant eficace. Mai ieri!
Am trăit eforturi, enervări, exasperări, încât m-au trecut toate sudorile.
Apa, antiperspirantele uzuale, efect-ioc! Prima dovadă a fost reacţia javrei noastre, care s-a ascuns cu nasul sub o pernă: ai mei s-au alarmat, căutând uşa. Puţeam precum efluviile violente ridicate la un concert din piaţă, unde spectatorii şi-ar fi turnat câte o găleată de colonie ieftină în cap, ca să ecraneze miasmele emise în înghesuială.
Norocul meu că reţinusem ceva despre antiperspirantele de la "farmec", din colecţia Gerovital H3 prof.dr. Ana Aslan:
-deodorantul antiperspirant Gerovital H3 Splendide;
- deodorantul antiperspirant Gerovital H3 Natural;
- deodorantul antiperspirant Gerovital H3 Sensitive
- deodorantul antiperspirant gerovital H3 Fresh.
Le umflu pe toate, o zbughesc acasă şi ţuşti! in cada cu spumă! Apoi mă învelesc cu farmecul delicat, proaspăt, balsamic din produsele cumpărate.
Şi devin eroul zilei: Javra îmi sare pe genunchi, etc -în braţe. Cu nasurile înfipte în epiderma mea liniştită. Dar mi-au subtilizat rapid şi averea de la "Farmec"!
Abia acum, am răgazul pentru documentare asupra factorilor care m-au ridicat în vecinătatea catharsisului.
Aşa mi s-a înfipt în memorie a treia ancoră sugerată la introducere: imaginea unei femei impunător-maiestuoase păşind visătoare printre creuzete, retorte şi alambice, cu reflexe din "Doctor Faust".
Era Ana Aslan, căutătoarea magiei tinereţii fără bătrâneţe. Mi-am reamintit despre ecourile de speranţă în moleculele procainei, despre şirul de monştri sacri ai lumii, incolonaţi sub teroarea frigului din oase spre noua Meka a tinereţii nemăsurate. Îi recunoaşteţi?
Sir Winston Churchill, Picasso, Chaplin, Indira Gandhi, Salvador Dali, Onassis, Marlene Dietrich, Kennedy...Şi toţi vin cu speranţă la elixirul Anei Aslan,: Gerovital!
Un mare brand al României, GEROVITALUL, stă , azi, la temelia produselor FARMEC, atestate simbolic de semnătura Anei Aslan, acest Faust travestit al magiei întineririi din România.
Prin SuperBlog 2014-De 8 Martie: Sănătate şi, mai ales, TINEREŢEA prelungă, intuită de
Ana Aslan, TUTUROR FEMEILOR antrenate in acest concurs!(Organizatori,sponsori, jurii,concurente-)La mulţi ani!
joi, 6 martie 2014
Iar am ajuns la... o brânză ( 75 puncte )
I: PREAMBUL lămuritor
Românul este, prin veac, un fan brânzar nativ. Aduc două argumente din etnogeneză:
--"Brânza"- e unul din prea puţinele cuvinte dacice probate documentar!
--În dispute seculare, cărturarii dinspre Soare-Apune au demonstrat, spre ciuda călăreţilor din puste, că românii s-au puit excesiv, datorită poftei de brânză, adevărată pastilcă albastră, avant la lettre.
O fi...n-o fi...Eu zic să luam de bune cele auzite aici.
Din această bază logică, curg alte două realităţi contingente:
-Lipsa brânzei din ultimele decenii a provocat scăderea sporului populaţiei la un nivel periculos;
-"Delaco", precum voinicul din poveste, a purces a remedia această gravă problemă demografică a României prin recrearea dependenţei noastre de "drogul " brânzei; cu produse de înaltă performanţă, de la caşcaval Delaco, la miez de lapte, Delaco De Senviş şi la alte delicatesuri!
În ce mă priveşte. m-am născut din brânză; al şaselea dintre cele zece odrasle care au suprapopulat cocioaba părintească. Că stâna ne era "casa cea mare".
Întâile calificări de muncă le am în paza gâştelor- pân' la primele izmănuţe şi strungar la târlă- până la studenţie. Viaţă nu glumă!
Acest preambul explică afinitatea mea pentru brânză şi dezamăgirea că nu voi face nici o brânză cu partea tehnică cerută de subiect.
Am vrut să trişez, chemând specialişti să mă iniţieze în coloană sonoră, montaj; dar văzând PC-ul meu, contemporan cu abacurile ruseşti, mi-au declarat că din el pot scoate doar pui, dacă pun de- o cloşcă pe ouă.
Entuziasmul de a le plăti să-mi facă lucrarea pe suprasculele lor mi-a fost temperat de costul de câteva ori peste premii posibile şi de conştiinţa care mi-a zis, de la obraz, că fur.
Mai era o cale. Să caut un colaborator şi să concurăm în tandem, Pregătisem şi anunţul:
"Provincial, caut şomer capitalist, specializat în montaj, mixaj şi alte "-aje"...Brânza pe din două si protecţie antifraudă!" Am renunţat; că nu permite regulamentul!
Şi am lăsat baltă şi alte soluţii, cu gândul că am să uncropesc un scenariu aiurit, cu care să înmoi inima juriului; că oameni sunt şi ei! Doar nu s-or fi născut în placentă de computer.(Erată: plăcintă; musai cu vreo brânză de la Co).
II. SCENARIU
1.Titlu: "Albă-ca-Zăpada, Piticii şi...brânza"
2. Gen: aventuri mute, în tehnică "Herbert Wells"
3.Accesorii : clip adecvat, adică mut, pus la îndemână de fanbranza, programul pentru efecte tehnice care, îmi comunică să-l las în pace, că nu are treabă cu al meu WindowsXP, romanul "Omul invizibil", pentru copierea reţetei de invizibilitate.Şi, dacă îmi vine, copy-paste, după vreun blog înscris la concurs, fără să declar sursa! Imagini cărate cu google.
4.Precizări de utilizare: pentru cazuri speciale, autorul vă poate susţine clipul cum propria vox.
5.Muzică ilustrativă din Pastorala mea "Piticii lui Şapteoi, aria "Ia-ţi, mireasă, ziua bună!"şi manuela "Of, via-a-a-ţa mea-a-!", by Uţă&Salami.
6.Personaje: (Vi le prezint într-o fază de de sublimare, înainte de a deveni total invizibile în clip. )..... Alba-ca-zapada-de- brânză,
Piticii; Mâna autorului;Duhul descântecului.
SECV. I a)Nucleu narativ: Mama vitregă, înnebunită că nu-i vine de hac Frumoasei, îl angajeaza pe oierul Ghiţă, spion estic, sub acoperire de unde"fără fir", s-o omoare cu laserul din antena de lângă stâna lui.
Imagine circulară: poiană însorită.După copaci, piticii supraveghează prin lunete jurul. In centru, Alba... se joacă alături de animăluţe. (Imag. idilică, dreapta.) Pace.
Piti 1, şeful: -Alarmăăă-! (ăăăăăă- ecou!)
b)Nucleu narativ: În poiana golită instant,se sparge o minge de foc, exact unde stătuse fata. Se aud şusoteli,scâncete. Dar piticii au scuturi americane, care-i fac invizibili; aduse de al şaptelea, şi el, agent CIA, sub acoperire, dar şi Făt-Frumos sub blestem!
Piti 7: -Atenţie la mine! A doua lovitură va fi cu laser ghidat după deodorantul Albei. (Gerovital H3 ; pe larg, la proba a II-a).
Toţi : -Ce-i de făcut?
P.-Un loc perfect ecranat e frigiderul"Arctic"- de Găeşti! Eu voi încerca să reîntorc unda, cu oglinda prinţesei, spre mâna lui Ghiţă.
SECV. aII-a Interiorul fridigerului. (Negru profund!)
Vocea fetei: -Mi- i foame!
Deschide uşiţa o mână, a mea, care pune pe tavă o felie zdravănă de caşcaval.
V.F. Numai atât?
Mâna introduce o roată întreagă cu sigla Delaco!
SECV. aIII-a c) Nucleu narativ:Nu se mai aude nici un glas în frigider, dar se observă un tremur, 3*/Richter, nu Delavrancea. Piticii înţeleg că dragii lor i-i frig şi, cu vrăji numai de ei ştiute, fac din caşcaval un Soare, cu raze din celelalte de-ale gurii care merg numai cu Delaco! Fata se încălzeşte.
SECV. a-IV-a Prefinal: d) nucleu narativ: Proiectilul este intors de Ăla Mic şi-l lasă pe Ghiţă de ruşine, cu izmenele- zdrenţe.
Pe uşa deschisă a adăpostului, soarele- caşcaval se umflă (autocombustie sugerată) şi se lichefiază, glasând ecranul cu o pastă lăptoasă.
FINAL apoteotic: pe ecranul caşcaval-mat, din literele siglei, se aprind roşiile , ciupercile ca jerbe de artificii; din care se fac zeci de sori - CAŞCAVAL DELACO, săturând Universul! (Se aud aplauze !!)
Zarul a fost aruncat spre Spring Super-Blog 2014.
Românul este, prin veac, un fan brânzar nativ. Aduc două argumente din etnogeneză:
--"Brânza"- e unul din prea puţinele cuvinte dacice probate documentar!
--În dispute seculare, cărturarii dinspre Soare-Apune au demonstrat, spre ciuda călăreţilor din puste, că românii s-au puit excesiv, datorită poftei de brânză, adevărată pastilcă albastră, avant la lettre.
O fi...n-o fi...Eu zic să luam de bune cele auzite aici.
Din această bază logică, curg alte două realităţi contingente:
-Lipsa brânzei din ultimele decenii a provocat scăderea sporului populaţiei la un nivel periculos;
-"Delaco", precum voinicul din poveste, a purces a remedia această gravă problemă demografică a României prin recrearea dependenţei noastre de "drogul " brânzei; cu produse de înaltă performanţă, de la caşcaval Delaco, la miez de lapte, Delaco De Senviş şi la alte delicatesuri!
În ce mă priveşte. m-am născut din brânză; al şaselea dintre cele zece odrasle care au suprapopulat cocioaba părintească. Că stâna ne era "casa cea mare".
Întâile calificări de muncă le am în paza gâştelor- pân' la primele izmănuţe şi strungar la târlă- până la studenţie. Viaţă nu glumă!
Acest preambul explică afinitatea mea pentru brânză şi dezamăgirea că nu voi face nici o brânză cu partea tehnică cerută de subiect.
Am vrut să trişez, chemând specialişti să mă iniţieze în coloană sonoră, montaj; dar văzând PC-ul meu, contemporan cu abacurile ruseşti, mi-au declarat că din el pot scoate doar pui, dacă pun de- o cloşcă pe ouă.
Entuziasmul de a le plăti să-mi facă lucrarea pe suprasculele lor mi-a fost temperat de costul de câteva ori peste premii posibile şi de conştiinţa care mi-a zis, de la obraz, că fur.
Mai era o cale. Să caut un colaborator şi să concurăm în tandem, Pregătisem şi anunţul:
"Provincial, caut şomer capitalist, specializat în montaj, mixaj şi alte "-aje"...Brânza pe din două si protecţie antifraudă!" Am renunţat; că nu permite regulamentul!
Şi am lăsat baltă şi alte soluţii, cu gândul că am să uncropesc un scenariu aiurit, cu care să înmoi inima juriului; că oameni sunt şi ei! Doar nu s-or fi născut în placentă de computer.(Erată: plăcintă; musai cu vreo brânză de la Co).
II. SCENARIU
1.Titlu: "Albă-ca-Zăpada, Piticii şi...brânza"
2. Gen: aventuri mute, în tehnică "Herbert Wells"
3.Accesorii : clip adecvat, adică mut, pus la îndemână de fanbranza, programul pentru efecte tehnice care, îmi comunică să-l las în pace, că nu are treabă cu al meu WindowsXP, romanul "Omul invizibil", pentru copierea reţetei de invizibilitate.Şi, dacă îmi vine, copy-paste, după vreun blog înscris la concurs, fără să declar sursa! Imagini cărate cu google.
4.Precizări de utilizare: pentru cazuri speciale, autorul vă poate susţine clipul cum propria vox.
5.Muzică ilustrativă din Pastorala mea "Piticii lui Şapteoi, aria "Ia-ţi, mireasă, ziua bună!"şi manuela "Of, via-a-a-ţa mea-a-!", by Uţă&Salami.
6.Personaje: (Vi le prezint într-o fază de de sublimare, înainte de a deveni total invizibile în clip. )..... Alba-ca-zapada-de- brânză,
Piticii; Mâna autorului;Duhul descântecului.
 |
| ( Soarele avea sigla Delaco, care nu se vede, din cauza strălucirii lui.) |
Imagine circulară: poiană însorită.După copaci, piticii supraveghează prin lunete jurul. In centru, Alba... se joacă alături de animăluţe. (Imag. idilică, dreapta.) Pace.
Piti 1, şeful: -Alarmăăă-! (ăăăăăă- ecou!)
b)Nucleu narativ: În poiana golită instant,se sparge o minge de foc, exact unde stătuse fata. Se aud şusoteli,scâncete. Dar piticii au scuturi americane, care-i fac invizibili; aduse de al şaptelea, şi el, agent CIA, sub acoperire, dar şi Făt-Frumos sub blestem!
Piti 7: -Atenţie la mine! A doua lovitură va fi cu laser ghidat după deodorantul Albei. (Gerovital H3 ; pe larg, la proba a II-a).
Toţi : -Ce-i de făcut?
P.-Un loc perfect ecranat e frigiderul"Arctic"- de Găeşti! Eu voi încerca să reîntorc unda, cu oglinda prinţesei, spre mâna lui Ghiţă.
Vocea fetei: -Mi- i foame!
Deschide uşiţa o mână, a mea, care pune pe tavă o felie zdravănă de caşcaval.
V.F. Numai atât?
Mâna introduce o roată întreagă cu sigla Delaco!
SECV. aIII-a c) Nucleu narativ:Nu se mai aude nici un glas în frigider, dar se observă un tremur, 3*/Richter, nu Delavrancea. Piticii înţeleg că dragii lor i-i frig şi, cu vrăji numai de ei ştiute, fac din caşcaval un Soare, cu raze din celelalte de-ale gurii care merg numai cu Delaco! Fata se încălzeşte.
SECV. a-IV-a Prefinal: d) nucleu narativ: Proiectilul este intors de Ăla Mic şi-l lasă pe Ghiţă de ruşine, cu izmenele- zdrenţe.
Pe uşa deschisă a adăpostului, soarele- caşcaval se umflă (autocombustie sugerată) şi se lichefiază, glasând ecranul cu o pastă lăptoasă.
FINAL apoteotic: pe ecranul caşcaval-mat, din literele siglei, se aprind roşiile , ciupercile ca jerbe de artificii; din care se fac zeci de sori - CAŞCAVAL DELACO, săturând Universul! (Se aud aplauze !!)
 |
| Şapte-cel mic, in imagine, este fiul Albei & Făt-frumos, rămas la şcoala piticească |
Zarul a fost aruncat spre Spring Super-Blog 2014.
luni, 3 martie 2014
Antrenament de...martie
În locul fortifiantelor urzici sau a muncilor de Sisif pentru umflarea pectoralilor autoconsumaţi precum labele ursului la hibernare, mă înscriu la un concurs-Spring SuperBlog 2014. Dacă nu mai auziţi de mine, mă găsiţi sufocat de probe si de parfumeturile adorabilelor concurente. Similar cazului Gărgăriţoiului, relatat de Topârceanu.
Gargarita"...cere sfatul
Unei molii tinere;
Că i-a dispărut bărbatul,
În costum de ginere!
L-au găsit sub trei grăunţe-
Mort de inaniţie.
Şi-acum pleacă să anunţe
Cazul la
poliţie!"
Descoperiţi in linkul de mai sus pe vinovatul aventurii mele! Mai jos-eu!
Gargarita"...cere sfatul
Unei molii tinere;
Că i-a dispărut bărbatul,
În costum de ginere!
L-au găsit sub trei grăunţe-
Mort de inaniţie.
Şi-acum pleacă să anunţe
Cazul la
poliţie!"
Descoperiţi in linkul de mai sus pe vinovatul aventurii mele! Mai jos-eu!
| Gărgariţa (corect =buburuza!) prinsă din zbor, pe undeva,. |
duminică, 2 martie 2014
ALEGEREA
"BABEI"
( rememorare a unei postări din "Copilăria de aur" a blogisticii mele; cu îndemnul să vă alegeţi o "zi" cu o babă frumoasă-foc şi norocoasă, LA MULŢI ANI!
Am pus tot ce-am scris despre luna martie sub semnul unor tulburatoare practici magice. Asta dovedeste ca, pe masura ce a intrat tot mai adanc in natura, omul a trait tot mai dramatic spaimele fortelor ei si incapacitatea de a le supune, sau evita. Structura primitiva a perceptiilor si reprezentarilor, pe care le acumula despre « jurul » sau, l-au obligat sa caute forme de aparare, imbunare, sau de folosire a acestor forte necunoscute. A recurs, mai intai, la antropomorfizarea lor.(Atribuirea de forme si trasaturi umane, de nume create ad hoc, pentru a le face mai prietenoase.)
A urmat alegerea de chipuri (idoli, talismane) si de ceremonialuri ,de ofrande toate supuse unor practici respectate cu sfintenie, prin veacuri.
La venirea primaverii, de exemplu, se dezvolta obiceiuri precum :
- zilele « babei » ;
- alegerea (pusul) « babei » ;
- moartea Dochiei ;
- focuri purificatoare ;
- afumarea pentru alungarea « relelor » din gospodarie ;
- baterea pamantului cu ciomege, pentru eliberarea caldurii ascunse de iarna ;
- pomeni cu alimente ritualice ;
- alegerea unei « babe « pentru sondarea destinului ;
- protectia de rau prin martisoare,snurul anului agricol.
“Babele” sunt zilele din intervalul 1-9 martie. La inceput, erau alese 12 zile care sa prezinte corespondente cu lunile anului. Trebuie sa mai observam ca zilele de 1-12, din calendarul actual, gregorian trebuie translate in calendarul iulian (stil vechi ), deci la limita cu echinoctiul de primavara .
Alegerea sau »pusul babelor » se bazeaza pe vesnica speranta a omului ca va putea, candva, sa gaseasca mijloace de a sonda si primi semnale despre viitorul sau, sorocit de destin ( augurii din practica romana ).
Dupa datina, fiecare isi alege o zi ( « baba lui ») din intervalul 1-9 martie si asteapta sa vada cum va fi vremea, atunci.
-Daca « baba » sa se arata fara soare, friguroasa, cu ploaie sau ninsoare, atunci :
posesorul zilei, daca-i necasatorit, se va alege cu o pereche hâda, calica , cu betesug, zgârcita.Deci , s-o ia la fuga din calea ei ! Sanatatea ii va lasa de dorit, norocul –pe sponci, banii-lipsa, primejdii la tot pasul ; seceta, foamete.
- Daca se intâmpla o zi calda ,cu soare si bâzâit de albine, norocosul se va bucura de pereche (daca n-o are !) rupta din soare de frumoasa, bogata, va avea noroc la bani, sanatatea va dudui, camara se va burdusi cu roade, ce mai !
Dar, pentru, ca cel mai adesea , ziua se intampla cam pestrita - meteo, se trece la interpretarea segmentelor de zi, chiar pe ore, punând bunele si relele la locul lor, cât mai convenabil. In zilele alese nu se prea lucrează, iar de Dochia aleasă, deloc !
In Bucovina, pe urmele babei care-şi leapădă cojoacele, sunt trimise surorile ei , mai tinere, dezmierdate cu diminutive de la numele zilelor saptamanii :Lunica, Marţica, Miercurina, Joiţa, Vineriţa, Sâmbiţa, Domnica. Ele exprima speranta că ,la batranete , se vor dovedii mai generoase decât Dochia. (Adică, potrivite pentru încălzirea oaselor moşilor, sleite, de babele nesătule)
Dupa zilele “babelor”(in Transilvania numite “vântoase”), se restabileste speranta, urmand zilele “moşilor”,calme, calduţe. Moşii mai sunt numiti Sâmţi, sau Sfinţi si au ca simbol sfintisorii cu miere si nuca; dar, mai ales, cele 40 de pahare ce trebuie băute , cu stoicism, daca vrei s-o duci bine tot anul. Si cine nu ar vrea ?!
Eu...
Am pus tot ce-am scris despre luna martie sub semnul unor tulburatoare practici magice. Asta dovedeste ca, pe masura ce a intrat tot mai adanc in natura, omul a trait tot mai dramatic spaimele fortelor ei si incapacitatea de a le supune, sau evita. Structura primitiva a perceptiilor si reprezentarilor, pe care le acumula despre « jurul » sau, l-au obligat sa caute forme de aparare, imbunare, sau de folosire a acestor forte necunoscute. A recurs, mai intai, la antropomorfizarea lor.(Atribuirea de forme si trasaturi umane, de nume create ad hoc, pentru a le face mai prietenoase.)
A urmat alegerea de chipuri (idoli, talismane) si de ceremonialuri ,de ofrande toate supuse unor practici respectate cu sfintenie, prin veacuri.
La venirea primaverii, de exemplu, se dezvolta obiceiuri precum :
- zilele « babei » ;
- alegerea (pusul) « babei » ;
- moartea Dochiei ;
- focuri purificatoare ;
- afumarea pentru alungarea « relelor » din gospodarie ;
- baterea pamantului cu ciomege, pentru eliberarea caldurii ascunse de iarna ;
- pomeni cu alimente ritualice ;
- alegerea unei « babe « pentru sondarea destinului ;
- protectia de rau prin martisoare,snurul anului agricol.
“Babele” sunt zilele din intervalul 1-9 martie. La inceput, erau alese 12 zile care sa prezinte corespondente cu lunile anului. Trebuie sa mai observam ca zilele de 1-12, din calendarul actual, gregorian trebuie translate in calendarul iulian (stil vechi ), deci la limita cu echinoctiul de primavara .
Alegerea sau »pusul babelor » se bazeaza pe vesnica speranta a omului ca va putea, candva, sa gaseasca mijloace de a sonda si primi semnale despre viitorul sau, sorocit de destin ( augurii din practica romana ).
Dupa datina, fiecare isi alege o zi ( « baba lui ») din intervalul 1-9 martie si asteapta sa vada cum va fi vremea, atunci.
-Daca « baba » sa se arata fara soare, friguroasa, cu ploaie sau ninsoare, atunci :
posesorul zilei, daca-i necasatorit, se va alege cu o pereche hâda, calica , cu betesug, zgârcita.Deci , s-o ia la fuga din calea ei ! Sanatatea ii va lasa de dorit, norocul –pe sponci, banii-lipsa, primejdii la tot pasul ; seceta, foamete.
- Daca se intâmpla o zi calda ,cu soare si bâzâit de albine, norocosul se va bucura de pereche (daca n-o are !) rupta din soare de frumoasa, bogata, va avea noroc la bani, sanatatea va dudui, camara se va burdusi cu roade, ce mai !
Dar, pentru, ca cel mai adesea , ziua se intampla cam pestrita - meteo, se trece la interpretarea segmentelor de zi, chiar pe ore, punând bunele si relele la locul lor, cât mai convenabil. In zilele alese nu se prea lucrează, iar de Dochia aleasă, deloc !
In Bucovina, pe urmele babei care-şi leapădă cojoacele, sunt trimise surorile ei , mai tinere, dezmierdate cu diminutive de la numele zilelor saptamanii :Lunica, Marţica, Miercurina, Joiţa, Vineriţa, Sâmbiţa, Domnica. Ele exprima speranta că ,la batranete , se vor dovedii mai generoase decât Dochia. (Adică, potrivite pentru încălzirea oaselor moşilor, sleite, de babele nesătule)
Dupa zilele “babelor”(in Transilvania numite “vântoase”), se restabileste speranta, urmand zilele “moşilor”,calme, calduţe. Moşii mai sunt numiti Sâmţi, sau Sfinţi si au ca simbol sfintisorii cu miere si nuca; dar, mai ales, cele 40 de pahare ce trebuie băute , cu stoicism, daca vrei s-o duci bine tot anul. Si cine nu ar vrea ?!
Eu...
sâmbătă, 1 martie 2014
Trădare să fie, dar s-o ştim şi noi!
Am avut dreptate cu iminenţa dezastrului! De mortuis nil nisi bene. Adică, "despre morţi numai de bine!"
O lampă, însă, îmi filează semne de întrebare: de ce pesedişti respectabili, cum ar fi prietenul meu, deputatul, se plânge, ingenuu, că nu identifică nici un motiv major pentru care peneliştii s-au rupt?!
Ei, aş! Te ştiu prea deştept şi nu uit bătăile la şah, primite, şi , mai ales, nu uit râsul tău pe sub mustaţă, cică, de încurajare.
De aceea, ia s-o luăm ca la şah, bădiţă; ştii să judeci cu 5-6 mutări înaintea mea, să vezi dacă le-oi zice bine.
Alianţa a pus de un guvern în care să încapă toţi neisprăviţii, claie peste grămadă. Cu filotimie, aţi acceptat chiar PARITATEA cu liberalii, şi zăhărelul PREŞEDENŢIEI maimarelui lor.
Or, nimeni nici cu gândul nu gândea (!) în PSD că un aşa partid ar lăsa o aşa pleaşcă pe mâna imberbului liberal.
Fizionomist cum eşti, ai citit privirile lacome ale răspopitului Ilie, care s-au transformat, treptat, în tactici persuasive de prefigurare a candidaturii lui VictorPonta.
( Ce dar mai onorant ar putea face un socru ginerelui său, pentru a-i abate gândul de la cursele de rupt gâtul?!)
Persuasiunea a evoluat cu pas mecanic, încurajată de încontreala liderilor, aidoma adolescenţilor care se dau mari în faţa codanelor care ţâţâie admirativ.
Cred că nenorocul nostru naţional vine de la duzina de televiziuni, cu fătuţe semişcolarizate, care aleargă cu ciomagul microfoanelor unde mişcă oareşicine, cu Ţăţăi acre de menopauză, cu sindicaliştii poliţişti, aşteptând ordin pentru "Ieşi afară/ Javra...! Cu Ciuvici, cu Chirieaci, Bădini, setaţi robotic în păreri. Pentru spor la recolte, umblă cu paparudele, din casă-n casă, "Maestrul", un fel de Nostradamus de Găgeşti.
Acolo, la teveuri, se dă la teasc şi se pritoceşte politica română - bună rău!
Speculându-se trezirea târzie la liberalism a lui Crin şi o cât de câtă creştere în simpatie, pesediştii au hotărât: "Destul!, să trâmbiţăm noua majoritate, numită USD( nume derutant pentru electori; usd=usl!?)
Şi au trecut la planul "B":--adunarea câinilor parlamentari de pripas,
--ademenirea fugarilor, excluşilor,flămânzilor;
--atragerea partidului-antenă spre casa nouă;
--trimiteri de peţitori la naţionalităţi şi UDMR;
--atragerea miniştrilor liberali, prin promisiuni de ungeri îndelungate;
Planul "C"-Scoaterea din minţi:
Liberalii strâng hăţul ca să li se simtă muşchii.
-Retrag miniştrii, pe motiv că vor chiar să guverneze! În realitate, unii păreau prea pontişti
(finanţe, economie. In plus, simţeau musca d.n.a. de pe nasul lui Chiţoiu), iar cel de la interne era tufă!
-Pentru impresie vin cu zmeul zmeilor, Neamţul, pe care îl voiau şi viceprim (ochii şi urechile lui Crin şi sula-n coastele lui Ponta.
Generalii strategi pesedişti sunt, însă, geniali: acceptă, câine-câineşte, pe Klaus, la interne, dar îi pun grade de viceprim la finanţe, şi numai cu o concesie de neacceptat pentru liberali: un grad de viceprim şi pentru "ăla mic"de la partidul antenă; mare ruşine, jignere mortală pentru sângele Brătenilor. Şi GATA! Ai inţeles , al meu prieten deputat?!
Tăriceanu, ochi de grec, prinde glas mieros, se vântură ca moftangiul...
Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădător!
UPDATE
Mi-a adus"Peştişorul de aur"" cea mai adâncă zicere politică din acest an!
M. BELA: "nu trebuie să lăsăm ca această echipă Ponta să se chinuiască, în continuare, fără noi!" Mare-i, Doamne, mila TA!
O lampă, însă, îmi filează semne de întrebare: de ce pesedişti respectabili, cum ar fi prietenul meu, deputatul, se plânge, ingenuu, că nu identifică nici un motiv major pentru care peneliştii s-au rupt?!
Ei, aş! Te ştiu prea deştept şi nu uit bătăile la şah, primite, şi , mai ales, nu uit râsul tău pe sub mustaţă, cică, de încurajare.
De aceea, ia s-o luăm ca la şah, bădiţă; ştii să judeci cu 5-6 mutări înaintea mea, să vezi dacă le-oi zice bine.
Alianţa a pus de un guvern în care să încapă toţi neisprăviţii, claie peste grămadă. Cu filotimie, aţi acceptat chiar PARITATEA cu liberalii, şi zăhărelul PREŞEDENŢIEI maimarelui lor.
Or, nimeni nici cu gândul nu gândea (!) în PSD că un aşa partid ar lăsa o aşa pleaşcă pe mâna imberbului liberal.
Fizionomist cum eşti, ai citit privirile lacome ale răspopitului Ilie, care s-au transformat, treptat, în tactici persuasive de prefigurare a candidaturii lui VictorPonta.
( Ce dar mai onorant ar putea face un socru ginerelui său, pentru a-i abate gândul de la cursele de rupt gâtul?!)
Persuasiunea a evoluat cu pas mecanic, încurajată de încontreala liderilor, aidoma adolescenţilor care se dau mari în faţa codanelor care ţâţâie admirativ.
Cred că nenorocul nostru naţional vine de la duzina de televiziuni, cu fătuţe semişcolarizate, care aleargă cu ciomagul microfoanelor unde mişcă oareşicine, cu Ţăţăi acre de menopauză, cu sindicaliştii poliţişti, aşteptând ordin pentru "Ieşi afară/ Javra...! Cu Ciuvici, cu Chirieaci, Bădini, setaţi robotic în păreri. Pentru spor la recolte, umblă cu paparudele, din casă-n casă, "Maestrul", un fel de Nostradamus de Găgeşti.
Acolo, la teveuri, se dă la teasc şi se pritoceşte politica română - bună rău!
Speculându-se trezirea târzie la liberalism a lui Crin şi o cât de câtă creştere în simpatie, pesediştii au hotărât: "Destul!, să trâmbiţăm noua majoritate, numită USD( nume derutant pentru electori; usd=usl!?)
Şi au trecut la planul "B":--adunarea câinilor parlamentari de pripas,
--ademenirea fugarilor, excluşilor,flămânzilor;
--atragerea partidului-antenă spre casa nouă;
--trimiteri de peţitori la naţionalităţi şi UDMR;
--atragerea miniştrilor liberali, prin promisiuni de ungeri îndelungate;
Planul "C"-Scoaterea din minţi:
Liberalii strâng hăţul ca să li se simtă muşchii.
-Retrag miniştrii, pe motiv că vor chiar să guverneze! În realitate, unii păreau prea pontişti
(finanţe, economie. In plus, simţeau musca d.n.a. de pe nasul lui Chiţoiu), iar cel de la interne era tufă!
-Pentru impresie vin cu zmeul zmeilor, Neamţul, pe care îl voiau şi viceprim (ochii şi urechile lui Crin şi sula-n coastele lui Ponta.
Generalii strategi pesedişti sunt, însă, geniali: acceptă, câine-câineşte, pe Klaus, la interne, dar îi pun grade de viceprim la finanţe, şi numai cu o concesie de neacceptat pentru liberali: un grad de viceprim şi pentru "ăla mic"de la partidul antenă; mare ruşine, jignere mortală pentru sângele Brătenilor. Şi GATA! Ai inţeles , al meu prieten deputat?!
Tăriceanu, ochi de grec, prinde glas mieros, se vântură ca moftangiul...
Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădător!
UPDATE
Mi-a adus"Peştişorul de aur"" cea mai adâncă zicere politică din acest an!
M. BELA: "nu trebuie să lăsăm ca această echipă Ponta să se chinuiască, în continuare, fără noi!" Mare-i, Doamne, mila TA!
miercuri, 26 februarie 2014
Alea Jacta Est!
 |
| Caesar trece Rubiconul |
După ce liniştise pe
gali, Caesar, pe valul admiraţiei populare, facu un gest neaşteptat-îşi întoarce
legiunile spre Roma, unde Pompeiu uneltea să rămână stăpânul Romei ( după
moartea celui de al III-lea triumvir, Crassus).
După un scurt popas
de odihnă, generalul, le vorbeşte cu înflăcarare luptătorilor despre eroismul
faptelor lor în luptă, comparativ cu trădările şi corupţia din Oraşul Etern (
şi la ei, cu vreo 2050 de ani in urmă!). Dă ordin să se treacă peste râul Rubicon,
graniţa dintre Italia şi Galia şi rosteşte celebrele „Alea Jacta Est!”— adică „Zarul
a fost aruncat!”*
Nu că aş găsi
corespondenţe cu personaje actuale de la
noi, ci reţin doar propoziţia, care anunţă o cale fără întoarcere, potrivită
trecerii în nefiinţă a USL.
Adevărate-s vorbele
că:”nimic nu-i mai vremelnic decât ceea ce pare veşnic!”
Ce o să spună istoria despre aceste vremi,
n-am cum să aflu, dar pot să încerc nişte explicaţii proaspete, pe care le tot
tescuiesc în minte.
Prevederea din
programul politic al Alianţei era croit după calapodul lui Lenin de întovărăşire
a proletariatului cu partide mic-burgheze( numite”tovarăşi de drum”), care erau
suprimate, când nu mai erau utile! Lecţie
bine însuşită de ideologul-şef al PSD şi aplicată ieri.
În clar, PSD nu putea concepe,ca partid mare ce este, să lase o felie aşa mare de putere, precum preşedinţia , în mâna altui tovarăş de drum. Mai ales că nu s-a schimbat Constituţia şi la alegerile din 2016, toanele unui şef de stat, pe cinci ani, pot dinamita premierul.
Iar pionul principal care va să devină rege prin avansuri pe tabla de şah este Ponta.
Motivaţii : --premierul
unei ţări se epuizează prin contactul cu marile şi micile necazuri ale
unei ţări şi România nu prea pluteşte pe
ape calme. Protestele, zurbele, mânia văd în premier pe Moţocul zilnic al cărui
cap să-l zmulgă. În schimb, românul vede la Cotroceni pe salvator,
pe răzbunătorul celui împilat (veşnicul Cuza, care sărută lui Ion Roată tocmai obrazul
scuipat de boier = baron, azi. Rolul tătucului bun şi drept a fost jucat, cu succes de Băsescu, o vreme!)
Ponta are sfetnici pragmatici, unşi cu toate
alifiile Iadului: răspopitul său socru, scopit de alicele vânătorului Bombo,
Hrebenciuc –guzganul rozaliu, generalul Izmană, Felix, şi…şi…
Toţi, unanim îi spun că numai acum are şansa să devină şef de
stat – visul de aur al oricărui om politic.
În decembrie, 2012 părea usor de realizat
planul şi mai târziu, dar anul întâi de guvernare a demonstrat că şansele par nesigure în 2019.
Ce-i în mână nu-i minciună, aşa că să nu dai
vrabia de azi pe cioara de mâine! Chiar mai ieri, Crin îl asigura, deja, că nu-l
desemnează pe Ponta premier în ’016! Aşa ceva nu se riscă!
Deci, de ce să mai lungească şi să nu
ajungă la demnitatea supremă , încă de tânăr; apoi, să-şi toace creiţarii
adunaţi cu ciurul în isprăvi de raliuri, cu pensia prematură de şef de stat?!
PS
Chiar acum aflu despre gestul veşnicului fluture, expremierul Tăriceanu, de a înnoda USL cu zdrenţele
de ieri. Temerară încercare, dar, presupun, şi fratricidă.
Nu ştiu încă
amănunte. Oare n-o vrea el o lovitură de detronare în PNL, urmată de susţinerea pentru Ponta la cârma statului, contra funcţiei
de premier?!
Închei , lacom să dau
iama prin subînţelesurile ştirilor, că poate prind vreun fir.
UPDATE/27 II
Oho! Ce frumos peisaj politic! Fantele Tăriceanu are poftă de caftan domnesc! I-a dat năvală în creier sângele fanariot. În consecinţă, a dat fuguţa la vizirul pesedist, să-i pupe vârful imineilor, doar-doar îi dă îngăduinţă să pună de un nou partid liberal, cu care, prin transplant, să scoata din moartea clinică useleul. Şi să-l bată măr pe trădătorul Crin.
De-acu, trai-neneacă, cu circul!
UPDATE/27 II
Oho! Ce frumos peisaj politic! Fantele Tăriceanu are poftă de caftan domnesc! I-a dat năvală în creier sângele fanariot. În consecinţă, a dat fuguţa la vizirul pesedist, să-i pupe vârful imineilor, doar-doar îi dă îngăduinţă să pună de un nou partid liberal, cu care, prin transplant, să scoata din moartea clinică useleul. Şi să-l bată măr pe trădătorul Crin.
De-acu, trai-neneacă, cu circul!
vineri, 21 februarie 2014
"Încercătorii" şi Marele Berbec Naţional
 |
| La vot |
Aşa vedeam, acu vreo săptămâmă, valul întâmplărilor cu iz premoniţional, pentru votul Berbecului din Cotroceni.
Numai că fulgerul faptelor a măturat toată logica demersului meu: useleul e, deja, în moarte clinică; se înghesuie chirurgii partidelor să-i zmulgă organele vitale pe care să le transplanteze in alte "u...-uri". "Scapă cine poate!" (a zis Ponta la zaiafetul de la pesede).
Or fi explicaţii pentru decesul iminent? O să vedem în ep. III.
Deocamdată:
Iliescu se miră: "Cei doi lideri, aşa cârlani cum îi apreciam eu că sunt, au colaborat foarte bine...Ce s-a întâmplat, nu ştiu!"
Ponta dixit: "Usede va avea un candidat propriu"; si, trimiţându-l în colţ pe Crin, zice că acesta "va candida din opoziţie".
Apele limpezindu-se, au rămas în maluri, două mormane de mizerii, inventarul căsniciei. Şi mahalaua!
Cârlanii lui Ilici au corniţele spiralate, sunt făţoşi, obraznici, gata să se dea la mama Mioara Naţională, "în călduri" până în decembrie.
Dar tare mă tem să nu păţească ruşinea "încercătorilor".
Cum, nu ştiţi ce sunt "încercătorii"?! Păi abia vă aştept la o lecţie, că mi-s cioban calificat de la vârsta gradiniţei, care nu SE exista, pe la noi prin sat. Îi ţinea locul stâna!
Dar ştiu că ştiţi că şi oile fac sex. Din păcate pentru ele numai o dată pe an, toamna, în rut.
Pentru acest moment, ciobanii aleg deoparte berbecii cei mai de soi, mai vrednici, mândria stânii şi îi hrănesc domneşte, să prindă vlagă: tot cu morcovi, mere, zăhărel, tărâţe, boabe cu descântec din plante numai de ei ştiute. (Luaţi aminte,viagra autohtonă!) In turme rămâneau numai 2-3 cârlani, nededulciţi, încă, la mioriţe, care simţeau de la o poştă oile fierbinţi, dându-le târcoale Dar, sărăcuţii de ei, aveam noi mare grijă şi le legam pe burtă un fel de şorţ, acoperindu-le "bărbăţiile" (ştiu că-s la bărbaţi, dar am preluat imaginea, pentru că nu ştiu cuvântul potrivit la cârlani).
Noi, ucenicii de ciobani (la păzit turma, ce gândeaţi?!), primeam sarcini grele , adică, să marcăm cu var blana oilor năcăjite de încercători. Şi ce petrecere cu râsete umplea imaşul, la adresa oilor care stăteau ca proastele, pentru ca să fie trecute, a doua zi, în alte cete, la plăcerea adevăraţilor masculi. Selecţie, oameni buni, nu glumă ! ( Oare omenirea modernă n-ar putea lua metoda?! Dacă da, am sfeclit-o!)
Revenind la cârlanii noştri politici las pentru postarea de mâine să vedem de ce se umflă ei în cârlionţi, şi dacă nu cumva, or risca să devină încercători.
Să ne imaginăm cine ar putea deveni MARELE BERBEC NAŢIONAL.
Imagini din stânile Facebook-ului
Numai că fulgerul faptelor a măturat toată logica demersului meu: useleul e, deja, în moarte clinică; se înghesuie chirurgii partidelor să-i zmulgă organele vitale pe care să le transplanteze in alte "u...-uri". "Scapă cine poate!" (a zis Ponta la zaiafetul de la pesede).
Or fi explicaţii pentru decesul iminent? O să vedem în ep. III.
Deocamdată:
Iliescu se miră: "Cei doi lideri, aşa cârlani cum îi apreciam eu că sunt, au colaborat foarte bine...Ce s-a întâmplat, nu ştiu!"
Ponta dixit: "Usede va avea un candidat propriu"; si, trimiţându-l în colţ pe Crin, zice că acesta "va candida din opoziţie".
Apele limpezindu-se, au rămas în maluri, două mormane de mizerii, inventarul căsniciei. Şi mahalaua!
 |
| Incercatorii |
Cârlanii lui Ilici au corniţele spiralate, sunt făţoşi, obraznici, gata să se dea la mama Mioara Naţională, "în călduri" până în decembrie.
Dar tare mă tem să nu păţească ruşinea "încercătorilor".
Cum, nu ştiţi ce sunt "încercătorii"?! Păi abia vă aştept la o lecţie, că mi-s cioban calificat de la vârsta gradiniţei, care nu SE exista, pe la noi prin sat. Îi ţinea locul stâna!
Dar ştiu că ştiţi că şi oile fac sex. Din păcate pentru ele numai o dată pe an, toamna, în rut.
Pentru acest moment, ciobanii aleg deoparte berbecii cei mai de soi, mai vrednici, mândria stânii şi îi hrănesc domneşte, să prindă vlagă: tot cu morcovi, mere, zăhărel, tărâţe, boabe cu descântec din plante numai de ei ştiute. (Luaţi aminte,viagra autohtonă!) In turme rămâneau numai 2-3 cârlani, nededulciţi, încă, la mioriţe, care simţeau de la o poştă oile fierbinţi, dându-le târcoale Dar, sărăcuţii de ei, aveam noi mare grijă şi le legam pe burtă un fel de şorţ, acoperindu-le "bărbăţiile" (ştiu că-s la bărbaţi, dar am preluat imaginea, pentru că nu ştiu cuvântul potrivit la cârlani).
Noi, ucenicii de ciobani (la păzit turma, ce gândeaţi?!), primeam sarcini grele , adică, să marcăm cu var blana oilor năcăjite de încercători. Şi ce petrecere cu râsete umplea imaşul, la adresa oilor care stăteau ca proastele, pentru ca să fie trecute, a doua zi, în alte cete, la plăcerea adevăraţilor masculi. Selecţie, oameni buni, nu glumă ! ( Oare omenirea modernă n-ar putea lua metoda?! Dacă da, am sfeclit-o!)
Revenind la cârlanii noştri politici las pentru postarea de mâine să vedem de ce se umflă ei în cârlionţi, şi dacă nu cumva, or risca să devină încercători.
Să ne imaginăm cine ar putea deveni MARELE BERBEC NAŢIONAL.
 |
| Misteriosul presedinte |
Cine ne va fi PREŞEDINTE ( I )
Rândurile de mai jos erau efectul unei supradoze de fiere care
mi-a împăienjenit gândirea când am purces la dezvoltarea unei teme
incitante-cine va fi înscăunat la
Cotroceni ?! Asta, după ce propusesem un candidat ideal, în persoana acad. Al. ZUB
----------------------------------------------------------------------------------------
Ca să abordez o aşa năstruşnică temă, era
musai să intru în jungla politicii de Dâmboviţa.
Or, asta presupune riscuri pentru un nevolnic ca mine; mă atacă,
mai întâi, miasmele sufocante in care politicienii anaerobi colcăie, asemenea
celebrilor pirhana, devoratori în câteva secunde de ditamai bivolul ( la noi-
bugetul!).
Apoi şerpii uriaşi care spânzură printre liane gata să te
sugrume şi să te prefacă în băloase voturi, pentru o jumătate de viaţă.
Dar cele mai groaznice creaturi sunt un fel de maimuţe, scăpate
din / de puşcărie; au învăţat cântece de sirene cu care tulbură mintea
alegătorilor, de se iau după fantasme, cum se iau înnebuniţii de sete,
rătăciţii nisipurilor, spre Fata Morgana.
Din loc in loc, îţi ies în cale zombii alunecoşi; în anii cu
alegeri te momesc cu panglici colorate şi te cetluiesc, te vâră în turme, cu
votul lipit de degetul arătător spre alesul lor.
Gata! Mi se pare că dau în delirul lui Dante, pe când
imagina scene din "Infernul"! (Sau, poate că el îmi şi clămpăne
pe taste.)
Depăşind peisajul suprarealist în care mi-am vomat surplusul de
fiere, să ne aşezăm la masa de şah şi să mişcăm piesele politice după
chemări premoniţionale. Ştiu bine că nu poţi fi profet în ţara ta. Ei, şi?!
1. Stabilim miza--puterea.
2. Strategie unică: atac la Băsescu prin valorificarea
nădufului poporan faţă de măsurile lui dure spre ieşirea din criză.
Tactici: - " fă-te frate cu dracul , până ce treci
puntea"; dezvoltată genial de Lenin sub sintagma "tovarăşii de
drum";
- duel mascat între cei
doi capi antibăsişti,Cain şi Abel;
-"jocul în
orb"- se dau ordine; dar baronii şi baroneţii nu le execută întocmai, se
încaieră şi pun la fiert grâul pentru coliva useleului;
-"toba şi
zurba": teveurile îşi amplasează trompetiştii în avanposturi şi îşi cresc
decibelii ţipăturilor, iar zilierii din pieţe îşi pun vestă anticiomag...
............................................................................................................
luni, 17 februarie 2014
Demisii în politică
Ştiu că, prin această postare, voi pierde câteva zeci de vizitatori care se strâng în ghem de arici, la teme politice. Urmăriţi sumarul temelor mele, declarate statistic, populare: una conţine cuvântul"viol" şi este ciuruită zilnic de zeci de clickuri, încât mi-i ruşine că-mi aparţine. Altele fură ochii cu nudul Afroditei sau cu declaraţia că"mi-s prost".
Dar cele mai multe vizite le primesc postările de bancuri, deşi sunt banale copy-paste.
De aceea vreau să vă fac o confidenţă: eram complexat de puţinătatea cititorilor şi am recurs la un şiretlic de marketing, prin care să le fur atenţia şi să-i prind în păiejenişul blogului. Şi mi-a mers!
De acum, mi-i iau la refec prin teme insipide: politice, de corectitudine a exprimării. evocări...
Cum constat că se răresc"admiratorii", o iau de la capăt cu şiretlicul, să adun prospătură.
Şi să vezi rating!
Că v-am prevenit, să dau cep la o bute gata să crape sub presiune: promisiunile din viaţa politică.
Azi despre demisie!
Ca să scap de acuzaţia de parti- pris, o să iau câte un exemplu din curcubeul partinic:
1. Băsescu: demisia anunţată şi dedesubturile ei.
Strâns cu uşa parlamentului, la prima suspendare, preşedintele prinde curaj când îi vine în ajutor C.C.R., Aceasta conclude că şeful statului nu încalcă constituţia dacă se declară "jucator " în viaţa politică şi avizează negativ intenţia parlamentarilor.
De aceea TB joacă la intimidare, anunţându-şi intenţia: " Dacă Parlamentul va vota suspendarea mea, în max. 5 MINUTE, voi demisiona din funcţie!" Şi poartă până astăzi cocoaşa nerespectării promisinii făcute.
Să răscolim puţin dedesubturile faptului: -intenţia anunţată chiar era reală. Preşedintele era pe valul simpatiei populare. Alegătorii simţeau şi aprobau lupta contra corupţiei din clasa politică, a promisiunilor nerespectate, şi simţeau în şeful statului un reformist dorit. Demisionând, Băsescu provoca alegeri anticipate, câştiga un nou mandat şi mână liberă de acţiune. Calcul simplu şi, aparent, eficient!
Numai că...
Sub coordonarea lui Hrebenciuc, se contracarează inteligent planul preşedintelui prin soluţia modificării legii depunerilor de candidaturi, care să precizeze că un preşedinte care demisionează nu poate să candideze la ocuparea postului a cărui vacantare a provocat-o. Băsescu e prompt informat. Adio, demisie! A rămas cu cocoaşa mincinosului, dar şi cu fotoliul prezidenţial. Şi merita!
2. Antonescu şi demisia neîmplinită
2012, iulie.Valul de simpatie pro Băsescu se sfarmă în molecule de zidul revoltei faţa de austeritatea impusă. Voiculescu pune tunurile pe preşedinte şi-i calculează dispariţia - în 60 de zile! În culmea extazului, se fac ferfeniţă legi, cutume, C.C.R. iar seful Senatului, Antonescu, îşi pregăteşte, triumfal, lovitura de graţie printr-o tiradă retorică, în plenul celor două camere reunite pentru suspendare: " Dacă nu veţi fi demis la Referendum, EU, Crin Antonescu, mă retrag definitiv din viaţa politică!" Băsescu îi întinde o coală A4 să aibă pe ce să-şi scrie demisia.
Băsescu rămâne preşedinte, Antonescu - cu cocoaşa minciunii. Lipsă de calcul !
3. Şi Ponta are cocoaşa minciunii cu demisia
Prins cu mâna în cărţile altora, il dottore Ponta se sperie şi apucă să promită că, dacă se dovedeşte teza de doctorat a fi copy-paste,el demisionează şi renunţă la doctorat. Spaimă infantilă, rapid domolită prin intervenţia prestidigitatorilor maeştri, care operează eficient, schimbă comisii şi miniştri, anulează regulamente, dau teza la curăţat. Obţin operă originală, virgină!
Ponta rămâne şi dottore şi premier dar cu ditamai gogoaşe umplute de minciunele în desagă.
Vorba lui Negruzzi, în"Istoria unei placinte"!! (Vai, ce actuală!)
"Cu iaurt, cu gugoşele,
Te făcuşi Vornic, mişele!"
Aici, la Ponta găsim, din plin şi calcul şi viclenie,venite de la bărboşi profesori ilegalişti.
Dar ce mai contează: Diploma- diplomă. Foncţia-în funcţie!
De aceea TB joacă la intimidare, anunţându-şi intenţia: " Dacă Parlamentul va vota suspendarea mea, în max. 5 MINUTE, voi demisiona din funcţie!" Şi poartă până astăzi cocoaşa nerespectării promisinii făcute.
Să răscolim puţin dedesubturile faptului: -intenţia anunţată chiar era reală. Preşedintele era pe valul simpatiei populare. Alegătorii simţeau şi aprobau lupta contra corupţiei din clasa politică, a promisiunilor nerespectate, şi simţeau în şeful statului un reformist dorit. Demisionând, Băsescu provoca alegeri anticipate, câştiga un nou mandat şi mână liberă de acţiune. Calcul simplu şi, aparent, eficient!
Numai că...
Sub coordonarea lui Hrebenciuc, se contracarează inteligent planul preşedintelui prin soluţia modificării legii depunerilor de candidaturi, care să precizeze că un preşedinte care demisionează nu poate să candideze la ocuparea postului a cărui vacantare a provocat-o. Băsescu e prompt informat. Adio, demisie! A rămas cu cocoaşa mincinosului, dar şi cu fotoliul prezidenţial. Şi merita!
2. Antonescu şi demisia neîmplinită
2012, iulie.Valul de simpatie pro Băsescu se sfarmă în molecule de zidul revoltei faţa de austeritatea impusă. Voiculescu pune tunurile pe preşedinte şi-i calculează dispariţia - în 60 de zile! În culmea extazului, se fac ferfeniţă legi, cutume, C.C.R. iar seful Senatului, Antonescu, îşi pregăteşte, triumfal, lovitura de graţie printr-o tiradă retorică, în plenul celor două camere reunite pentru suspendare: " Dacă nu veţi fi demis la Referendum, EU, Crin Antonescu, mă retrag definitiv din viaţa politică!" Băsescu îi întinde o coală A4 să aibă pe ce să-şi scrie demisia.
Băsescu rămâne preşedinte, Antonescu - cu cocoaşa minciunii. Lipsă de calcul !
3. Şi Ponta are cocoaşa minciunii cu demisia
Prins cu mâna în cărţile altora, il dottore Ponta se sperie şi apucă să promită că, dacă se dovedeşte teza de doctorat a fi copy-paste,el demisionează şi renunţă la doctorat. Spaimă infantilă, rapid domolită prin intervenţia prestidigitatorilor maeştri, care operează eficient, schimbă comisii şi miniştri, anulează regulamente, dau teza la curăţat. Obţin operă originală, virgină!
Ponta rămâne şi dottore şi premier dar cu ditamai gogoaşe umplute de minciunele în desagă.
Vorba lui Negruzzi, în"Istoria unei placinte"!! (Vai, ce actuală!)
"Cu iaurt, cu gugoşele,
Te făcuşi Vornic, mişele!"
Aici, la Ponta găsim, din plin şi calcul şi viclenie,venite de la bărboşi profesori ilegalişti.
Dar ce mai contează: Diploma- diplomă. Foncţia-în funcţie!
vineri, 14 februarie 2014
Afrodita - Oama noastră dintotdeauna
Şi ce nu face tot omul pentru oama lui! Şi ce nu născoceşte Oama, ca să nu uite omul că trebuie să facă!
Dragostea se juruieşte pentru eternitate. Şi Oama are nevoie de certitudini zilnice; de aceea se născocesc certuri pentru poezia împăcărilor, legende care, prin tragismul întâmplărilor, avertizează cuplurile că au de dat lupte grele,sfinţi protectori şi, mai ales, se cultivă prinosul jertfelor: orice străluceşte, emană parfum, foşneşte ca zborul mătasei, bucură cerul gurii, precum ambrozia Olimpului. Adică totul!
Atunci Oama se întrupează din spuma valurilor, priveşte eternă şi eterică totdeodată şi face semnul îngenuncherii în nisipul timpului a celui orbit de minunea facerii ei.
Pe de lături, cârcotaşii, mânjesc cu chinoroz chipul Oamei: ba că şi-ar fi tras sevele dintr-o coastă bărbătescă, ba ca are nestatornicia valului, ba că mimează fragilitatea lui David, în faţa lui Goliat, ba că devine sadică în suferinţele pricinuite.
Se ajunge cu răutatea calomniei până la asemnarea oamelor cu băştinaşii Americilor, care, pentru cioburi colorate de mărgele şi oglinzi şi-au vândut până şi statornicia nisipului de sub picioare.
Bârfe! Bârfe! Toate- bârfe!
Oama îşi priveşte, suverană, şi azi, mulţimea în adoraţie. Arde pe altar jetfele aduse, jertfe din care se vor obţine energiile necesare accelerării bătăilor de inimi, întru susţinerea eternităţii iubirii!
14 feb.'14
duminică, 9 februarie 2014
A râde mânzeşte
Trebuia să postez o idee năstruşnică: un concurs cu tema CINE VA FI NOUL PREŞEDINTE AL ROMÂNIEI ? Dar înainte de a-l lansa, se cuvenea să alcătuiesc un regulament, cu premii, juriu.
Or, n-am făcut-o, din lene duminicală: zăpadă feerică, +6*C, mângâierea zborului câtorva albine temerare, care au inflorit omătul cu galbenul preaplinului lor intestin ( mai exact- pungă rectală!).Om sunt şi eu, cu păcate de tabieturi.
Dar, mai ales, m-am oprit pentru că am primit un email despre prostia neelectorală a altora. Şi am hotărât să mai meditez la a noastră, electorală. Aşa că, să râdem de alţii, până să râdem "mânzeşte" de noi! ( Trag, "copy-paste", năzdrăvăniile.)
In America se acorda in fiecare an premiile " Darwin ", atribuite cazurilor de prostie extrema, care duc la deznodaminte caraghioase sau chiar fatale pentru initiator.
Zilele acestea au fost acordate 10 premii, din care unele din pacate post mortem, dupa cum urmeaza:
Locul 1 - castigator absolut
Premiul a fost decernat lui James Elliot, care, urmarind un jaf petrecut in Long Beach din California, SUA, a incercat sa someze autorii cu un foc de avertisment, dar arma n-a declansat.
Foarte contrariat, James Elliot a intors arma spre el, pentru ca privind pe teava, sa constate o eventuala defectiune in interior. Intrucat arma a declansat, premiul a fost acordat post mortem.
Locul 7
Un tip din Arkansas a dorit sa fure o cutie cu bere dintr-o vitrina. Pentru aceasta, a dizlocat o bordura din caldaram si a aruncat-o in vitrina. Vitrina era insa din plexiglas, nu s-a spart, iar bordura a ricosat, venind ca un bumerang in capul celui care o aruncase. Si el a fost distins tot post mortem.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)