TOYOTA, MON AMOUR

 2 .  Învățătură (v.Precuvântare) :„ Negustorul deștept sparge târgul cu marfă colorată”

 Nu săriți pe mine, că nu-i ce credeți, adică vicleană scărpinare pe spate, a acelora care împart pâine calicilor; că atunci foloseam cremă de lătinie -„ captatio benevolentiae”, pentru piele subțire!

Structura mea sentimentală e clădită pe șansonete. Probabil că , în alte vieți,  oi fi fost / voi fi un șmecher gamin de Sena, care  învața totdeodată și amorul sălbatic,  și împlântarea șișului între omoplați.

Așa că tot ce mă face bucuros, adică îmi curge pe suflet, se sprijină pe PARIS, MON AMOUR!, cu libertatea de a împrumuta hainele Parisului și altor entități. Acum – TOYOTA!

Și, ca să vă dau gata cu sinceritatea mea, nici nu vreau gândacul acela, zglobiu,  AYGO, după care suspinați  și vă lasă gura –apă.

În locul Parisului am cocoțat Toyota din cu totul alte motive.

Mă  sudez de tot ce-mi place, definitiv;  parcă aș fi picătura aceea lipicioasă ce se cheamă „Picătura”!

Atunci când credincioasa mea mașină, Dacia, abia mai claxona de reumatisme, am dat-o! 

 De atunci am rupt din toate dicționarele limbii române cuvântul „rabla” pe care îl scriseseră cu cretă,  nemernicii , când au lățit-o cu tancul!  Autocid curat!, că genocid nu merge.

Am rămas per pedis (iar lătinie?!) vreun an, până când, coup de foudre, mi-a intrat in garaj Yaris,  pe care n-o mai dau niciodată la scrisul criminal cu cretă!

Dacă, prin Europa, se întâlnește cu suratele ei de la Toyota, claxonează cu bucurie, ca între surate. 

 Mă gândisem  cândva să țin în jurul meu, cu iubire,  și toate soțiile, și toate mașinile, dar am renunțat, pentru că n-am mai ajuns prim-ministru ca alții!

Dar să văd  de ce ar merita să mă apropii de Aygo, sora mai mică a lui Yaris?

Dintr-o mie din motive dintre care aș șterne aici câteva; pe restul vi le las să le pritociți și singuri!

Mă încântă  posibilitățile de personalizare. Faci ce-ți place din ea / el, ( că nu-i pot identifica  genul).  Și pe față, și pe spate, și înăuntru și afară. Imaginație să tot ai!

Vrei grilă mov? Este, la comanda butonului!  Îi brodezi partea inferioară cu stikere, îți conectezi smartphonul, conectezi camera retrovizoare, ca să nu calci vreun nenorocit de boschetar; dacă ți-i lene să gândești tu la personalizare, AYGO îți oferă, de-a gata, pachete potrivite pentru interior-exterior.  Și încă multe altele. Tot să trăiești!

 Dar fii atent, tinere cititor, la câteva condiții sine qua non.( Nu mai traduc ; ai făcut latină prin liceu!) Primești Aigo dacă:- ai luat, sau juri să iei, bacu, adică ai 18 sau oricâți ani peste;

                                                      -ai, ori aștepți să ai , părinți plecați prin ofshore-uri; că la loto nu câștigi cât îi veacul!

                                                     - știi să numeri până la 200 km/h; că după asta nu mai numeri nimic!

Cu riscul decapitării, la notare, refuz să-mi tocesc imaginația cu năzdrăvăniile care s-or petrece în mașinile-cadou ale tinerimii române sau prin jurul lor. Prefer să le aflu din can-canuri, de la poliție, din ferparele pe stâlpi.

Adio, Ducipale al lui Alexandru, Murgule al lui Alimoș, Zburătorule al  lui VI & ELA!

Haiducii Vlăsiei se teleportează cu AYGO!

(Iar eu la SuperBlog, pentru Raport!)

VÂNĂTORII DE BULEVARD

             În loc de „ Precuvântare!

Trăiesc într-o veche prăvălie de târg negustoresc medieval. Până azi eram șomer, dar m-o năimit SuperBog , pe tain mic, să le fiu pisar (nu pișar, răilor!). Adică, să le scriu tot felul de liste de mărfuri noi, ca să afle omenirea și să le târguiască.

Așa mi-am adus aminte că am  într-o ocniță a casei o bucoavnă, o terfeloagă de carte, scrisă în chirilică, adică de Kiril; că Metodiu era dus la Colonia, după sulemeneli pentru cuconet!

Având slujbă nouă, ca să nu par și țăran, și prost stăpânului, am luat-o la învățat pe de rost; ca Trăsnea- gramatica: „mi- ți- li-,   nivili!

Cartea se cheamă „ Învățăturile lui Nea Goe, negustor, către  fiii săi -dileri de prospături” și cuprinde sfaturi înțelepte, un fel de porunci, precum cele din scripturi. Mai lipsesc din pagini că le-or fi folosit tejghetarii pentru diverse necesități. Cum am găsit o lipoveancă, în piață, care punea semințe în cornete rupte din ediția-princeps a poeziilor lui Eminescu. Pe bune!

 Ca să nu mă mai lungesc, mi-au rămas destule învățături, câte să străjuiască fiecare pagină a viitoarei mele opere blogistice, închinate modernului Mecena, SuperBlog. Acest preambul va preceda fiecare postare. Nu face parte din materialul supus prețăluirii  juraților, ci un gând bun către vechii negustori - acum oale și ulcele! Deci „ hors concours”!

                                                                             *

                                                                          *     *

       Vânători de bulevard

I.Învățătură: „Nu duce lingura plină, la gură, pe  după cap!”

Ați observat că toți oamenii put? În diverse feluri și măsuri, din  motive  multe știute sau necunoscute nouă. Comparați aromele fragede ale pielii unui sugar, când îl mângâiem cu buzele topite de drag, cu ale iubitei înfiorate de așteptare, cu izul acru al țăranului frânt de arșiță și de osteneală, sau duhoarea bețivului adormit pe banca din parc! De la Cer-la Pământ!

Cum scăpăm de meteahna celor rele?!

Păi, spălatul a devenit un adevărat ceremonial quasireligios fundamental ; urmat-completat de diverse paleative; nu substitute ale apei și săpunului! Unii ( mai ales unele) toarnă cu găleata  „colonie”, încât latră câinii de la un kilometru și se usucă delicatele mele flori de dezgust.

Bărbații sunt mai puțari - derivat de la a puți ( ar fi mers „ puțoși”, dar teamă mi-a fost că stăpânul meu pudibond mă dă afară!); probabil,  le-a intrat în piele mirosul fiarelor de pe când le hăituiau, prin istorie!

Azi, fiarele sunt protejate, câte mai sunt, iar vajnicii urmași ai ancestralilor pătimași de sângele junglei, au ieșit la drumul mare ( La bulivar, birjar! La bulivar!) să vâneze căprioare, pe care le frăgezesc, din plin, în sucul lor, prin baruri, înainte de consum.

Dar…apare un dar! Căprioarele de oraș se lasă prinse, numai dacă sunt amețite bine cu miroazne sofisticate care le răscolesc paralizant simțurile, de cad precum muștele. Cele „de țară” se prin în laț cu descântecul „ hai, fă!” (Interzisă aluzia!)

Ce, tu, vraje erotice, ce serenade, ce ohuri și ahuri, sau poezele, sau recitarea  legii E= mc2, cu care îmi cădeau în brațe cu leșin  căprițele pe vremea mea?!

 O, tempora, o, mores!

La timpuri noi- parfumele, deodorante noi. Măiastrele alchimiste de la„Farmec” sunt doldora de informații; știu totul despre  feromonii de împerechere din lumea de dincolo de om (că omul, săracul, e la bulevard). Și , sub guvernarea suverană a Legii Gerovitalului au creat o  eficientă armă de vânătoare, GEROVITAL H3 MEN, cu multiple căi de alungare a miasmelor antisociale, specializată for men.

Jur că au-o creat femeile de la această astrală fabrică de frumusețuri. Și-au alungat colegii de laborator, au tăifăsuit în prelungi și oculte  conclavuri, sătule de izurile exalate pe stradă.

Probabil că au jupuit câțiva „vânători ”voluntari, le-au răsucit în fel și chip pieile, constatând că sunt groase, mai ales la obraz, cu porii ca pâlnia  să elimine mai ușor beutura, și rău- rău mirositoare. Și au decis: vaccinare cu H3 MEN!

Ca să-i atragă mai ușor la folosire pe fricoșii( de injecții ) bărbati, au băgat în medicament și ceva arome sofisticate, cu efecte rapide; și au mai turnat ceva cu care să  răscolească bolnavul nostru orgoliu: mitul  cuceritorului absolut. Cât de ironice au fost când ne-au trimis la vânătoare în stradă, înarmați cu H3 MEN, un fel de Kalașnikov odorizant!

Care are sigur, efect bun la cucerirea vulpițelor. Constatat ,recent, pe pielea mea mult mai groasă: ieșit în stradă, după un scurt ceremonial de parfumare a la H3 MEN, îmi „ cade” în față o splendidă cunoștință:

- Vai, ce frumos mirosiți! Și s-a lipit de mine, să simtă bine parfumul. Atunci am regretat că n-a participat la crearea acestui odorizant și un bărbat. El ar fi introdus sigur în rețetă și puțintică pastilă albastră!

 Dar să nu sperăm că vom vedea, la trecerea noastră, cum femeile încremenesc hieratic precum Afrodita la ieșirea pe scoică; să fim mândri, însă,  că nu trec pe trotuarul de alături, cu batista la nas!

Mă obligați să vă evoc o scenă de cucerire, cu preludiul ei igienico-odorizant. Am una din alt veac, din alt mileniu.

Pe atunci, m-a purtat dorul spre satul cel mai bogat din țară, Rădășeni. Având  o restanță, îmi umplui traista de cursuri, sperând ca, printre îmbrățișări, să înghit un curs de arheologie. Am coborât, prăfuit, dintr-un autobuz schilod, trăsnind a benzină. In bucuria reîntâlnirii cu iubita, am uitat și  de apă, și  de săpun, și de parfumuri Ne-am repezit în adâncul unui codru de livadă, unde, în târziu ne-a trezit luna plină. Atunci am sărit într-un iaz de pe- aproape, acoperiți de  argintul lunii, făcând haz de graba noastră. Și tot atunci am pus de-o nuntă și de primul nostru copil năzdravan.

PS.  Oi fi respectat oare prima învățătură de sub titlu?

                                         

IAR?

Iar? Da, există o periodicitate implacabilă a dorului de evadare din singurătatea paginii virtuale, puse să  colinde eterul și să se întoarcă, bumerang; atunci, ieși ca șarpele la drum.

Cauți, adică, mulțimea, să-ți arăți mușchii, să zmulgi coroana de mascul -alfa, de la atotputernicul zilei.

Să-ți fulgureze fericirea clipei când învinșii vor îngenunchia întru jurământ veninos de credință.

O, Doamne, de ce, în furia facilă- atavică, uităm zisele psalmistului că toate sunt zădărnicii?! 

Nu vă speriați de adâncimea cugetării sus-scrise. E pretextul, greu de crezut, prin care caut o explicație la decizia mea de a mă prinde slugă la stăpânul SuperBlog pentru vreo două luni.

Adică, voi primi imaginea unor produse (bune-rău!), cărora voi fi obligat să le dedic ode advertoriale, încât să crească mulțimea cumpărătorilor.

Pe înțelesul „ țăranilor” mei, va trebui s-o întorc din condei , cu asemenea iscusință, încât să dea bănuții într-un fel de transă a șopingăritului ( ce noroc am că nu au idee ce înseamnă cuvântul asta la modă! ).

Mai știu și ce risc: să-mi reactualizeze porecla data prin adolescență- Ion Mincinosul-, când le povesteam că văzusem la circ femeia pitică cu barbă până la genunchi, sau femeia de la brâu-pește.

Toți s-au topit de râs; numai tizul meu, Ion-Prostul Satului, m-a întrebat cu veșnica lui candoare:„Si cum ...(pentru cenzură- faci dragoste!) cu ele?”

Ce câstig?

Păi,  pătrund în inima unei meserii nebune, reînvăț să mă supun stăpânului, că nu știu ce ne mai așteaptă, mă perfecționez să spoiesc adevărul. 

Și mă eliberez de patima convulsiilor politice sufocante.

 Nu-i destul?

 Trai, neneacă, pe banii negustorilor!

Dixit! Sunt slugă la SuperBlog pentru sesiunea de toamnă!

 

Laudă idealiștilor din școli

 Notă:
Stiu că-s mincinos. Deși cele două motive ale plecării mele,  de mâine- în zori, sunt reale mai este unul, bine refulat, care se vrea afară. Începe scoala.
 Pe lângă dorul organic al catedrei, al disputelor care ne mâncau pauzele, până ce ne scotea profesorul căruia îi venea rândul, după orar, mă mistiue păcatul că am creat niște idealiști, care, acum se lovesc de o realitate dură, blestemându-mă pentru himera pe care le-am arătat-o,  Meca Emirului din  poezia lui Macedonski. Nu se cad scuze. Poate idealismul este singurul suport, care mai face dăscălimea să  intre încă în școală.
De aceea, plec, laș, să nu le văd privirea și florile ofilite pe care le duc spre casă. Și  las în urmă niște cuvinte pe care le-am așternut altcândva.
            14 septembrie

OMAGIU PENTRU DOMNU' TRANDAFIR

S-ar cuveni să mă fi vindecat de nostalgii profesionale, dar nu pot scăpa de emoţia primei zile de şcoală. Aşa că, azi, stau molcom pe prispa casei şi arăt, imaginar, drumul spre şcoală copiilor si părinţilor, cu sufletele vâlvoi, de bucurie, cu florile (captatio benevolentiae!) purtate semeţ sau stângaci. Aştept, apoi, amiaza—ca să-mi răsfăţ ochii cu aceleaşi flori, acum în braţele neîncăpătoare ale dascălilor. Şi le zic acestora,în gând, ( receptioneaza empatic!): SĂ FIŢI SĂNĂTOŞI, CALMI ŞI PROFUNZI ÎN TOT CE VEŢI ZIDI ÎN ACEŞTI COPII, PLĂTIND SPERANŢA ŞI ÎNCREDEREA CU CARE AŢI FOST ÎNVESTIŢI. NU RECUNOSTINŢA IMEDIATĂ , PENTRU TOPIREA ZILNICĂ ÎN EI, VĂ VA ASTEPTA, CI PROIECŢIA, ÎN TIMP,A SUPRAPUNERII IMAGINII VOASTRE CU ACEEA A DASCALULUI LUI SADOVEANU. DOMNU’ TRANDAFIR. SUCCES!
 PS Transmiteti aceste urari si colegilor care nu le vor fi citit pe acest spaţiu.

Dau urșii iama la prune!

Mă simt trădător de neam și țară:
 părăsesc peste câteva zile, culcușul cald din cetatea mea de antedeluvian, chemat pe coasta Rarăului de o nevoie și de un spectacol.
 Nevoia:
 mi se împuținează pe ceas-pe minut poamele din cei câțiva pruni, pe care i-am lăsat plini-ochi, acu zece zile;
risc să rămân fără elexirul meu de viață lungă, de 60 de grade, cu +!
Spectacol:
urșii vin zi și noapte, scutură și înfulecă prune, apoi, cu mormăit, mai mult a ison, decât a cântare, stau cu burta în sus, mișcă alternativ  labele într-un fel de dans lasciv; nepăsători de cei trecăreți pe cărarea de aproape.

Spun martorii că se comportă aiurea față de datul lor firesc.
 Au și o ipoteză: mănâncă lacomi prunele din iarbă, intrate în fermentație, după care scutură pomii pentru vizita următoare.

Măi să fie!
 Dacă-i așa, rămân spectator, până înfulecă și ultima prună. Cu riscul de a scutura, eu,  apoi,  creițarii din  buzunarele sparte, să-i dau pe beutura zeilor de pe Rarău.

Când or rămâne crengile golașe, fluier, țip, sparii lighioanele, băgându-le în spaimă, până la gura ghizuniilor. 
Acolo am să aplic legea perjerilor mei din Rădășeni, după ce fugăresc ciorile hoațe până la apa Moldovei:,sărăciți de prune,zic: „ Să fie  de sufletul celor morți cu gâtul ars de horincă!”
Așa că las casă, masă, internet;
 mă așteaptă treabă mare!

 Aveți grijă de Țară , s-o țăruiți bine, că-i a voastră;
 tratați-i pe dregătorii încă bezmetici, cu ceva bromură, dacă intră în transă patriotică sau în sevraj de la prunele stocite pe dealuri.

De nu vă faceți datoria, ader la secta urșilor de pe Ra-rău!

Pui fericit de România

Îmi propusesem o zi de profunde cugetări pe tema României normale.  Sclipeau ideile precum meteoriții, în ploaie, anunțati prin august, dar capturati de teroriștii din est, care voiau să-i relanseze în Ukraina,  în loc de rachete de la pravoslavnicul  lor țar.
 Găsisem și o introducere: Copernic a demonstrat că Pământul se învârte în jurul Soarelui, iar noi sperăm  că și țările UE se vor învârti în jurul României, cu mâna întinsă a pomană din cele 376 de mld euro din punga  Comisarului Power.
Procleta de foame m-a aruncat, însă, fără milă, peste gard, în prăvălia vecinului, după pâine.
 Și dusu-s-au în uitare toate înțelepciunile puse la cale!
În schimb, m-au învăluit miroazne de cele bine comestibile, adeverind spusele lui Marx (sau poate Engels, Lenin, Stalin!) că gândirea trece prin stomac.
Eram gata să cer pâinea, când o mogâldeață cârlionțată mă luă de mână, fixându-mă pivot pentru piruietele ei șotielnice; până ce primi observația autoritară a mamei. 
Atunci mă trase conspirativ spre vraful de mărfuri alese pentru sacoșă, analizându-le cu presupuneri despre ce bucate or să iasă din ele.
Totul era banal cu excepția deliciului pițigoiului care nu mă slăbea din sechestru. Până când...
Păi, până când luă o tăviță cu un pui răstignit în ea, învelit în giulgiu de celofan. Dolofan-gălbui. Puiul!
Stați, nu fac reclamă firmei Agricola! Fetița, țopăind, citește eticheta cu glas sacadat, ușor silabic:  PUI- IUL  FE-RI-CIT!
-Mama, de ce-i puiul FERICIT?!... Hai, mama, de ce?
Am rămas tablou; mama- cu mâna întinsă după marfă, căuta salvarea.
-Hai, mami... că mi-ai zis să te întreb ce nu știu...
- Iaca asta nu știu nici eu, dar știe nenea! Și mă privi vulpește.
 Căutam, doream un cotlon, unde să mă tupilez...măcar niște nisip, să bag capul precum struții. Numai că mâna fetiței deveni imperativă în strânsoare și ochii îi radiau mirare pură.
-Cred... cred..., bâlbâiam eu, și de-odată hotârât, cred  e fericit...pentru că o să-l mănânci TU!

Mi-am desprins mâna din strânsoare, am ochit ușa; fără pâine și fără foame pe tot restul zilei. 

Notă: Un altul în locul meu ar fi brodat, pentru morala întâmplării analogii  cu poporul, cu fericirea lui, cu foame și vinovați, cu moarte metaforică,  masochism...sadism.
Numai că eu nu știu de ce era fericit puiul din caserolă și mă simt stupid, inutil.


Ca să nu fiți " fericiți " precum puiul, iacătă-l, pentru ocolire!

Cum apreciem Statul român

Ceea ce întreprind în această suită de articole este inspirat de moda unor entități de evaluare a ratingului economic al unor state. Eu nu pricep prea mult ce o fi cu AAA, AAB, AAA-, AAB+, dar văd oameni bucurosi, sau nervoși, ori speriați, când își găsesc țara păstorită de ei în anumite ipostaze ale clasificărilor.
Or, eu aș fi bucuros când aș putea crede că România mea este normală (AAA ?!); aș strânge din dinți și mi-aș sufleca mânicile când aș afla că e puțin bolnavă ( nu prin părțile esențiale! ).
Aș urla, ca un lup în capcană, care- si roade piciorul, dintre zimții mortali numai să fie liber, dacă țara- patrie o ia razna. (Adică devine bezmetică.)
Ca să evaluezi, ai nevoie de termeni monosemantici, esențiali și de precizarea dimensiunii ariei supuse aprecierii.
Aș invoca, drept argument, un fapt, se pare, real din viața uriașei personalități care a fost  Blaise Pascal. 
Cică, dezgustat de lipsa ținutei academice din disputele savanților vremii, de încâlcirea ideilor și a demonstrațiilor lor, a hotărât să se retragă la o mânăstire, refuzând orice dialog-dispută, pe temele dragi epocii. 
 Numai că, simțindu-i-se lipsa, mințile luminate au tot insistat să le acorde bucuria unor confruntări de opinii. A acceptat, cu greu, dar și cu satisfactie, punând o condiție: să i se trimită dinainte sensul exact al temenilor folosiți în dezbaterea solicitată.
Doamne, unde am ajunge, dacă am adopta o asemenea tehnică la dialogul despre mersul normal al statului, în dezbaterea crâncenă dintre diriguitorii lui!
Încerc și eu să precizez, cum mă pricep, câteva semnificații ale atributelor care definesc statul român, populația lui (nu poporul!): normal, bolnav, rătăcit, bezmetic. ( și altele pe care le voi sublinia în context.
Adevărata bucurie aș trăi-o, dacă prin efect de feedback aș primi ajutor de completare, respingere, extindere, alăturare la cele scrise despre starea actuală a statului român ( nu-i zic țară, patrie și s-ar cuveni, nici România!).

Două dosare politice în două Românii?

România, unică, indestructibilă, perenă. Cu două fețe, ca o moneda; in două orânduiri consecutive și-a imprimat: pe avers -o  imagine calpă, tembelă, terorizantă sublim, cu epoca ei de aur, iar pe revers- speranțe democratice roz-bonbon. Post-decembriste.
Numai că, in ultimii ani, se prăvale intr-o inconștienta imbecilă, semn indubitabil al stării de bezmeticire. Am semnalat sindromul in postarea de mai jos (6 sept. '014 ), și astăzi incerc să dibuiesc niscai simptome probatoare.
 Se vântura de zor, in procese, pleava și neghina din camarila politică: furturi uriașe ("panamale", cum li se spunea demult! ); din averea țării, cu lupii paznici.
 Toți, dar absolut toți impricinații băgați la zdup, țipă, in spasmele incătușării, că li s-au făcut dosare politice!
Dosare politice! Măi, să fie,/ Cucoane cu pălărie?!
Duhnește țara a jaf, hoții  fac răzmerițe și zurbale, numite, mai nou- "plimbări"( cu ciomege) pe la ușile palatelor. Alaiuri de bocitoare merg dupa baronii arestați, lălăind solidar bocete și amenințări, promisiuni de amnistii și compensații puscărioților.Când vor ajunge la putere.
Scene din bolgiile Infernului dantesc!
Se redescopăr  in celule, talente literare si savanți care le dictează unor deținuți mai școliți ca ei, scribi moderni, pagini nemuritoare. Aducătoare de reduceri la pedepse!
 Si când sunt eliberați, ce spectacole se dau sub zidurile sinistre! Cațavenci sforăitori amenință poporul nerecunoscator; și jură că vor extirpa nedreptatea și vor clădi imense pușcării pentru asupritori.
Dosare penale politice? Condamnări politice? Eliberări din pușcării pentru vinovății politice?
Doamne, îmi vine greu, dar o să pun in oglinzi paralele ieșirea din inchisoare a mamei mele, după trei ani  putreziți  la Mislea, intr-o celula cu regim secret, impărțită cu Maria Antonescu, soția Mareșalului.(Aversul monedei România!)
 Țăranca din Moldova nu a fost condamnata pentru mită, șantaj, abuz in exercitarea unor demnități publice, ci pentru "uneltire impotriva statului si  a orânduirii populare noi"
 Așa scrie in Hotărârea Tribunalulu Militar, Iasi.
In cealaltă oglind- ieșirea de la Rahova  a unui orgolios si doct prim-ministru. Zice-se tot condamnat politic! (Reversul monedei după o jumătate de secol!)
A. Prima oglindă
Intr-un martie lânced-cețos, spre seară, vine la poarta internatului meu, din târg,  Nea Gică, fratele mamei. Speriat rău! Să-mi spună că șeful de post l-a somat să vină cu căruța la gară,  sa-și ia sora , că scăpase de pușcărie. Și să mă anunțe ca nu cumva să vin pe-acasă in următoarele două zile că mă inșfacă!
 A doua zi, spre seară eram ascuns- lipit de un stâlp,să îmi văd mama, de care nu mai știam nimic de peste trei ani. Din vagonul de poșta coboară sprijinită de subsuori de doi "ceferiști". Estimp, mecanicul a dat drumul la un jet prelung de aburi, care a estompat zona peronului ( camuflaj?!).
Când s-a luminat, era deja preluată de milițianul satului, care o indrepta spre căruță: mică, slabă-os, incovoiatâ de mijoc, strangea la piept o bocceluță neagra. Unchiul a luat-o in brațe, ca pe un fulg și a așezat-o în fânul din coșul căruței; a urcat cu șeful pe banchetă și , la pas, au luat drumul barierei târgului. ( Fac pauze mari la scris, inghit noduri care urca ritmic de undeva, din plex, după o eternitate de amintiri!)
Pe scurt, două zile a stat la miliție, cât a durat aducerea noului buletin Pe fiecare pagina avea o stampilă in tuș roșu, cu doua litere masive-DO, "domiciliu oprit", adică forțat! 
La Mislea, nu și-a scris opera vieții ei; nici n-a văzut neam de hârtie, de creion. Ținea răbojul săptămânilor pe o lespede ascunsă, zgâriată cu un capat de cui; și-a  topit ochii in râurile de arnici, cusute cu mătase pe ii; pentru care nu primea reduceri de zile, ci un colț de pâine pe care il imparțea cu distinsa ei "colegă"de celulă!
Proces politic, dosar politic, eliberare din închisoare politică. Urmări politice!
B. Oglinda de pe revers
Un prim-ministru a furat in draci, a adunat averi de nabab; foia țara de miraculoase "Mătușa Tamara" și de vapoare cu chinezării trimise de ambasade la citadela antiatomic, construită in buric de capitală.  Oleaca de pușcarie, cu confort de pensiune, opera vieții sale de borfaă pusa in literă de cărți juridice. Eliberare cu urale. ( O fi fost și fanfara ?! Oricum, corul de lideri politici a intonat lângă portile sumbre imnul triumfal din "Aida". Afoni !)
Tot melanjul acesta a fost ornat cu semnul DOSAR POLITIC; deținut politic,sancțiune politică! Eliberare din inchisoare politică! Urmări politice!

Țara bâzâie a neliniște, precum o colonie de albine intrată in dezastrul bezmetic.
Vae victis!

Romania bezmetica

Am facut de multe ori analogii intre societatea umana si sistemul organizarii sociale  la albine; cu bilanturi negative (consistente!) pentru prima.
Dar si cu corespondente notabile.
 Se cuvine observatia ca interesul omulului pentru organizarea acestor insecte, albinele, nu oamenii, a fost mereu provocat de descoperirea prefigurarii perfectiunii in"legile" care le guverneaza viata.
Mai exact, in limbaj cibernetic, colonia de albine, actioneaza in baza unui soft genetic pe care , inca, mintea omului nu l-ar putea imagina si pune in opera.
Totusi, nu lipsesc nici "virusii" care le deturneaza ,uneori, echilibrul perfect; o asemenea defectiune sociala se numeste, in limbajul stuparilor, " colonia bezmetica".
Din  nefericire, este similara situatiei din societatea actuala romaneasca.
In clar, cateva precizari: factorul-cheie care regleaza colonia este regina; ea interactioneaza simultan cu "totul", colonia de 10.000-50.000 de indivizi si cu fiecare in parte, printr-un limbaj sofisticat, feromonic. 
In orice clipa, colonia stie ca totul merge struna,ca sunt dereglari ai remedii rapide.
 O simpla substanta ( feromon de coeziune) emisa de suverana, provoaca strategii si actiunii uluitoare ale poporului de "muste".
In lipsa "mirosului de matca"(nume dat de albinari, feromonului buclucas) se creeaza panica in stup si spaima de moarte. Se cauta, cu orice pret, iesirea din impas prin aflarea, si/sau  inlocuirea matcii; noua regina restabileste linistea,munca si prosperitatea.
Numai ca uneori, nu se gasaste o descendenta regala pentru incoronare (adica un ou fecundat, care, eclozionand  ar da o larva- speranta!).
In disperare, se recurge la o solutie extrema si totdeauna fatala: provocarea unor lucratoare, prin hranirea cu produsul destinat reginei- laptisorul de matca, sa oua.
 Numai ca aceste oua nu sunt si nu pot fi fecundate si, in consecinta, nu vor produce decat trantori, adica masculi. Or, regina dorita, nu se poate obtine , cum spuneam, decat din oua fecundate care genereaza femele.
Stupul isi imputineaza zilnic lucratoarele, in favoarea populatiei de trantori, care nu-si mai au rostul in situatia data; culesul inceteaza si colonia moare. De regula,  stuparul descopera drama coloniei (sunt semne clare!),  intervine dand o matca noua sau oua fecundate, din care familia orfana isi va dezvolta noua regina si treburile intra in normal.
Daca se intarzie, totul devine inutil, familia devine "bezmetica" si este exterminata! 
Gasim similaritati intre un stup bezmetic si o tara in aceeasi stare?
De necrezut, dar fenomenul se poate descoperi, tras la indigo!
 Din cand in cand, avem indicii ca si tarisoara noastra se afla in situatii-limita, din care iese, jumulita-rau. Si isi  reincepe anevoie urcusul pe drumul Golgotei, pandita de o noua aventura a bezmeticirii! 
Si iar, si iar!

Cred ca merita sa intram in amanunte, poate evitam dezastrul!

Nota: Exigentul "Lotus" a descoperit o criminala greseala de punctuatie: virgula intre sb. si p. ("...colonia de albine /, / actioneaza...")! O las in text ca pe un gest masochist punitiv!

Criza de litere romanesti

Avantul meu de a popula paginile blogului si cu altceva decat cu anoste bancuri s-a dus pe vanturile care au spulberat si grandioasa defilare de la 23 augustul acestui an, al pritocirii noului Presedinte de Romania.

 Am dat gres!

De vina nu-i numai uleioasa mea lene moldava, ci si murmurul bocit din rugile pusnicilor din Rarau care se urca, si ei si rugile, spre Domnul, pe aripile din negura noptii.

Dar vina- vinilor sta in burduhosul meu PC. A mancat graunte otravite de furii eterului care au aflat ca ma voi dezlantui in comentarii politice. Isi platesc soldele de la mai - marii neamului, pacalind ageamii ca mine, care nu raman cu alte cai de comunicare decat miorlaitul de urs al buciumului. Numai ca oierii, cand aud,  se intorc prin somn, pe toharcile dintre oi, crapa un ochi spre crucea cerului, nu vad Gainusa; si rad de nebunul care buciuma.

Si nu inteleg de ce nebunul amesteca modulatii  menite, despre razmerita cu tradari boieresti si zvon de puhoaie muscalesti la hotar. Si cu suspin de voda  a mazilire si ciocoime noua lingand farame de prescura din poalele lui Daniil; (nu sihastrul lui Stefan!).

 Am aruncat si buciuma, si fluiera si tilinca de leustean a mesterului Lacatusu ca netrebnice la vreme de internet!

 Si, din zori, am purces la stana vecina, sa iau cu chirie laptopul Baciului: litra de tarie/zi si doua ceasuri de  dat la strunga mulgatoarele, ma costa! Mi-l da ieftin; ii crisca si lui masaua ca i-o fugit strungarul la capsuni si fete in Spania.

Accept bucuros plata, ca sa astern ganduri criminale. Cand colo word-ul piticului-PS n-a auzit de semnele diacritice de pe unele slove romanesti. Vai mie!, vai tie!

Tuica am dat-o, laptaresele se cer manate, politicalele se cer pieptanate!

Asa ca, rogu,  abonati-va! La fiece postare accesata dau bonus o cana de lapte proaspat de oaie si o canita de afinata.

Ps1- Nu pot citi cele scrise; zgarie rau lumina ochilor!
    2- Laptopul nu i-i de folosinta Baciului, pana nu incepe , in toamna, marlitul oilor, ca sa aiba, la fix, fatarile mieilor de primavara.

Bancuri de la vecina cu bortă în gard

De dimineaţă, vecină-mea din fundul grădinii (chiar!), în loc de răspuns la salut, îmi aruncă vorbă că mi-o trimis ceva. I-am răspuns cu mulţumiri pentru bunătăţile la care-mi saliva, deja, gândul.

Dar mă decapitează cu tăiş de cuvinte: "Bancuri bune, nu prostii de crescut burta!"

"Hmm! Prostiile mele de crescut burta nu mai prind la burta ei!", gândesc eu cu mâna la gură, să nu-mi audă gândurile; că se pricepe rău! 

Splendidă muiere. Ne spunem noutăţi printr-o gaură din scândura gardului, din care a sărit nodul-noduros. Şi-am convenit să scriem fiecare pe partea lui, cu carioca, câte un cuvânt. Eu am scris ce mi-a venit. Pe-al ei nu-l ştiu, dar cred că o bate Dumnezeu pentru păcat!

Citesc bancurile trimise tocmai prin satelit şi strâmb din nas : proaste! Poate aveau alt gust, spuse la borta gardului. Citiţi şi judecaţi. Şi mă compătimiţi pentru ce îndur de la vecină!

De 8 martie vine un inginer cu un buchet imens de trandafiri la director:

- Dom' director, sa traiti, la multi ani, pentru dv. cel mai mare buchet de 8 martie!!!
- Baa, tampitule! Ai innebunit? Pai de 8 martie se dau flori la femei si ... ce, am fata de femeie?
- Nu, dom' director, ... da' sunteti totusi cea mai mare curva din institutie!


- Parinte, ieri noapte am facut sex cu 7 femei.
- Si nu regreti ca ai pacatuit?
- Nici vorba, eu nu sunt credincios.
- Si atunci de ce ai venit la mine?
- Pai, trebuia sa ma laud si eu cuiva, nu?


Intr-un oras din Transilvania, pe o straduta dosnica, un ungur zace intr-o balta de sange, ciuruit de 40 de gloante, plus doua cutzite'nfipte'n spate si un tarnacop in gat. Dupa identificarea actelor defunctului si dupa ce studiaza atent si indelung cadavrul, criminalistul [roman] trage concluzia:
- O asemenea sinucidere cumplita nu mi-a mai fost dat sa vad pana acuma!


Un canibal si fiul lui vad un avion.Fiul zice:
- Tata, ala se mananca?
- Nu tot, fiule, numai miezul!
Doi electricieni erau pe un stâlp de înaltã tensiune. Unul din ei zice cãtre o bãbutã care trecea p-acolo:
- Ne dati, vã rog frumos, sârma aia rosie?
Bãbuta ridicã sârma si le-o dã. La care electricianul îi spune celuilalt:
- Vezi, bã, ti-am zis cã aia rosie e nulul!


O blonda mergea pe strada cu bluza descheiata, lasand sa i se vada un san.
Un politist o opreste si o intreaba:
- Doamna, stiti ca va pot da amenda pentru expunere indecenta?
- De ce, domnule politist? intreaba blonda.
- Pentru ca aveti bluza descheiata si vi se vede sanul ...
- O, Doamne! exclama blonda, mi-am uitat copilul in autobuz!


Care este diferenta dintre o femeie si un barbat?
- Femeia are nevoie de un singur barbat care sa îi îndeplineasca toate dorintele.
- Barbatul are nevoie de toate femeile sa îi îndeplineasca singura dorinta ...


Blonda, catre instructorul de inot:
- Chiar e adevarat ca, daca-mi scoateti degetul dintre picioare, ma scufund?


- Cum se scapa de boala vacii nebune???
- Prin divort!!!


La piscina, supraveghetorul urla disperat la un baietel:
- Nu mai face pipi in piscina!!!
Baietelul, foarte mirat si rusinat, raspunde:
- Da' toata lumea face ...
Supraveghetorul urla si mai tare:
- Da, dar nu de pe trambulina!!!


Un tanar se intoarce acasa foarte trist, dupa ce plecase sa ceara mana prietenei sale. Vazandu-l asa, tatal sau il intreaba:
- Ce s-a intamplat? Te-a refuzat?
- Da ... Mi-a tras si o palma !
- Cum asa?! Nu i-ai spus cum te-am invatat eu? "Draga mea, timpul se opreste in loc pentru mine cand privesc in ochii tai!"
- Vai! Asta era! Am gresit formula ... I-am spus: "Ai o fatza de-mi sta ceasul!"


Un arab cu o mitraliera si ceva grenade era alergat de un tanc israelian. Arabul se opreste o clipa, trage cu o mitraliera in tanc, tancul nu pateste nimic, arabul alearga, tancul dupa el. Se mai opreste o data arabul, trage cartusele din mitraliera, tancul nimic, arabul arunca mitraliera, continua sa alerge, tancul dupa el. Se mai opreste arabul, arunca o grenada , tancul nu are nimic, arabul alearga, tancul dupa el ... Arabul arunca ultima grenada , tancul dupa el. Arabul nu mai are munitie, se lasa in genunchi si asteapta. Tancul opreste linga arab, se deschide turela si evreul intreaba:
- Auzi, arabule, cumperi niste munitie?


 O femeie a apelat la un chirurg plastic sa-i reduca dimensiunile buzelor vaginale deoarece sunt prea mari si falfaitoare. De rusine, a insistat ca operatia sa fie tinuta secreta, medicul fiind de acord.  Dupa operatie, trezindu-se din anestezie, a gasit 3 trandafiri asezati cu grija pe noptiera.
  Indignata, si-a sunat imediat medicul:
  - Parca v-am rugat sa nu spuneti nimanui despre operatia mea!
  Medicul i-a spus ca a indeplinit intocmai dorinta ei de confidentialitate si ca primul trandafir e de la el:
  - M-a intristat gandul ca treceti prin asta de una singura...
  - Si al doilea trandafir?
  - Al doilea trandafir e de la asistenta mea. Din simpatie, pentru ca si ea suferit aceasta procedura cu ceva timp in urma.
  - Dar al treilea trandafir?
  Al treilea e de la un domn de la sectia de arsi de deasupra. A vrut sa va multumeasca pentru noile lui urechi.

Haz la necazul Varanului

Un mesaj completează duhul Varanului cu câteva pseudoproverbe.

* Ochii care nu se văd / sunt la închisoare.

* Când Dumnezeu îţi dă / DNA îţi ia.

* Toate drumurile duc la Rahova!

* Cine fură azi un ou / mâine are A3.

* Unde -i unul, nu-i putere; / unde-s doi, e şi M. Badea cu muşchii.

* Tinerii cu tinerii / bătrânii cu A3.

* Fie pâinea cât de rea / Tot în ceai înmoi cu ea.

* Hoţul neprins...lăsaţi, că l-au prins.

 Slăbuţe! Adăugaţi voi- mai... de soi!

Râs cu plâns--Balegă de mânz!

Vorbele de duh ţâşnesc din ţeasta unora şi se preling peste noi,  amărâţii, să ne mai aline ofurile.Ne bucurăm de ele, le invidiem autorii îi ignorăm, sau,  nu arar, le prezentăm că ar fi ale noastre. Eu declar, umil, că nu produc nici un banc; aşa că râd de ale altora şi de alţii.

 Căldurile din ultimele zile sunt explicate de canicologi (vai, Doamne, ce cuvânt- monstru!), repet -sunt explicate prin dezechilibrul produs în natura patriei de băgarea la răcoare a varanului. A rămas pentru noi doar canicula şi satisfacţia plimbării libere la Cotroceni! 

Ca pedeapsă pentru mişelnica bucurie a prostimii, Dumnezeu  a trimis peste noi ţânţari, căpuşe iar de azi-încolo-recesiune. Copilotul ne-a avertizat, la Botosani, să nu mai gonim pe şuşaua inaugurată de el cu 130/h, ci doar cu 100 şi numai cu căruţa. Precum economia!

In compensaţie, Marele Prea Sfântul a dat, de măngâiere o ploaie de bancuri, din care am  strâns şi eu câteva.Restul l-au strâns, la ordin , sepepiştii.

***Încarcerat vineri, 8 august, Felix a  trăit primul lui Black-Friday cu răcoare.

* Comentând marşul de duminică la Cotroceni, predicatorul aprecia: "Au fost oameni de toate culorile. România reală!"

* Mulţimea a venit să aplaude: şpagatul lui M. Badea, buzele tocite ale lui Gâdea, chelia lui Ursu, testiculele lui Dan(-a) Grecu.  Dar lipsind zâmbetul lui Iliescu,a rămas deziluzionată.

* Ţară, ţară, nu vrem nemţi / Vrem s-alegem repetenti! 

* Voiculescu a  făcut la gimnastică primul salt mortal de nota 10, la subsol. De la mai mare a ajuns la mititica!

* Varanul este internat la Rahova cu Ebola, virus luat de la macacii din cuşca A3.

* Dom' Profesor a fost răsplătit  cu o catedră de specialitate la Facultatea de inginerii financiare de la Rahova.

* Zi şi noapte Rahova se cutremură de răcnete: " Antena 3 e aici!", " Antena 3 e cu noi!!"

* Predicatorul-şef cere o audienţă la Vatican, ca să obţină, în vecinătatea OTV,  un spaţiu de emisie pentru A3.

* Base a promis că pe mulţi îi va dezbrăca în public, până la alegeri. I-a scăpat, însă, Voiculescu, lăsat de justiţie în curu' gol!

* Ştiaţi că Felix- Motanul  a fost condamnat tocmai de Ziua Internaţională  a Pisicilor?

* Pentru prima dată în istoria bucureşteană, la marşul lui Badea, plimbăreţii au avut mai multe ciomege decât jandarmii.

* A3 şi -a dorit un marş pentru Voiculescu. Justiţia s-a conformat dorinţei: "Marş la Rahova, Varane!"

* Ce strigau invitaţii lui Gâdea la Cotroceni:"Vrem ulei şi zahar!", "Vrem pensii mai mari!", "Salvaţi Roşia Montana!", "Să vină minerii!"

* Pe filmele de la marş,  mulţi  şi-au descoperit bătrânii rătăciti,  dispăruţi de acasă de multe zile.

* La poliţie, M. Badea a declarat: "Eu n-am pornit nicio  revoluţie. Eu...Eu plimbam Ursu pe- acolo!"
* Distinsa Doamnă Isaura, de la pensionul avocatului- miliţian, general, a trimis o scrisorică, semnată cu deş'tu-n gură: " FRI FELICS mâncaţioaş".

PS: A3 s-a profilat pe afaceri imobiliare pure: strânge case,terenuri, bărci, adică donaţii  făcute de români, din milă, nenorociţilor. Astfel, se reconstituie,încet, domeniile varanului.

Post confiscat!

Am ieşit doar câteva zile din iureşul informativ al patriei mele, chemat de miroznele fânului de pe moşia de sub Rarău; mai exact- otava de la coasa a doua. Şi ce otavă şi ce arome!
N-am acolo, intenţionat,  nici o sursă de ştiri. Văd un tren, două pe zi.  Şi mă  bucură semnalul - salut al mecanicului de locomotivă; scurt-un bip!, ca să nu sperie berzele care ciugulesc lighioane de prin brazde. Îi  răspund cu amiciţie şi râdem amândoi de îndârjirea cu care javra mea, antiurs, Molda, aleargă cu limba scoasă să prindă coada trenului. Molda- pentru că zilnic intră în şuvoaiele
râului, precum strămoaşa sa, căţeaua lui Dragoş, cea care, în legendă l-a ajutat pe Voievodul -întemeietor să răpună Zimbrul, ca să-i pună capul fioros în stema! A murit viteaza, ca primă jertfă din puhoiul pe care se va fi statornicit pământul noii ţări!
Dau să ies din dorul romantic al începuturilor. Un drăcuşor zâmbârliu mă împinge în păcat şi scrie cu codârloiul un  bocetul paseist: ce am fost şi ce-am ajuns! Nişte răi şi nişte fameni! 
Iar eu adaug, fără legătură,  ca Molda mea nu atacă bouri, ci sare în volbură, să prindă nişte peştişori care scot la ea limbi obraznice când le tulbură cu umbra de pe mal soarele, în adânc.

Judecaţi şi dv: volutele lirico-istorice erau inutile. 
Trebuia să zic doar că nu ştiam de varanul băgat în  ghizunie,  când, azi, măturând posturile tv. de ştiri, citesc pe ecran, la A3,  Post confiscat! M-a derutat corul bocitoarelor ca din "Antigona" lui Sofocle.
 Ce-o fi, frate, ce--o fi?! iau la zgâriat cu şoricelul presa şi dau de capul istoriilor: i s-or confiscat 
patriotului de la pas'opt şi ceva bunuri, pentru recuperarea celor furate. Şi?
 Păi, intra aici blocul de unde emit A3 şi surorile ei întru educaţie naţională.
Aha! de aici jalea! Numai că era un truc de manipulare, marcă depusă, pentru că nu are nici în clin, nici în mânecă cu A3, care nu figura între bunurile supuse confiscării.
E drept că A3 stă, CU CHIRIE, în acel imobil, cu contract clar. Or, în această situatie, prin lege, contractul de închiriere rămâne în vigoare, preluat de noul proprietar, statul român, până la epuizarea timpului prevăzut.
Cât de tâmpit aş fi fost, să ies în stradă pentru salvarea postului meu preferat, Antena 3, şi să  cad în rahatul bocetului faţă de internarea varanului în  răcoarea parcului  zoo!

Toata floarea cea vestita  a intregului  "Apus"  (Imag..HotNews)

Poate or ieşi "militarii" din escadronul cu cai albi ai col. de/ in istorie, Dogaru, care au măturat guvernul MRI; iar acum au ultima soldă de primit, la poarta Infernului din Rahova.

Macacus redivivus!

                                                                                                                           

Ce m-a distras "cu ispita-i de la trebi?!" Erau trebi vitale, de politichie pură: profilul noului preşedinte, profilul fiecăruia dintre candidaţi şi congruenţa lor cu prototipul ideal; şi ce voiesc eu,  şi ce vrea poporul .
Numai că o droaie de răufăcători au săpat în mucegiul unei pagini de pe acest blog (10.II.2013), la gândacul de bălegar!
Curios, am căutat legături.
 Cineva mi- explicat  că un fel de macac închis între pereţii  unui telestudio de maxim rating a evadat; s-a travestit în gândacul din imagine,  să caute bălegar pentru o nouă clovnerie- mâzgâlirea  cu scârnă a chipului unui proaspăt dispărut, cu care s-a aflat în dispute despre bicepşi. Omul a murit mai ieri, chemat să-i facă bucurii lui Dumnezeu, cu minunile de cascadorii, exersate pe emoţiile noastre prin filme;... macacul, scăpat de pericolul urechelii, promise de maestru, a trecut la insulte!
 S-a privit în oglinda unui televizor, s-a speriat de ce muşchi are  şi a început să împartă, prin aer,  lovituri nimicitoare către o o poză de la căpătâiul mortului.
Czobi  îi zâmbea cu răceala Eternităţii, fapt ce-l înfurie şi  mai şi pe muşchiulosul gândac.

Şi s-a apucat să facă ceea ce face de-un deceniu aproape, pe bani  grei: gogoloaşe de bălegar verbal, scuipate printre stropi de salivă către eterul de unde ne compătimesc micimea cei duşi!

NB Treceam cu vederea faptul expus, dacă o cititoare nu mi-ar fi imputat că în februarie '013  am fost prea sever cu macacul, că bate ades câmpii, dar e un om foarte deştept.
I-am răspuns ca omenirea a avut mii de genii, care, în somnul moralităţii lor, au devenit monştri!

Dar aici e vorba de ceva mai simplu: de un saltimbanc golan, cu mare întârziere în maturizare! Atât!

Odă simplisimei flori (sau femeii urâte!)

  Păpădie, ecumenică floare,
după a ta aurie ardoare
--pe nescrisele file--
anul îşi hotărăşte fericitele zile.
 De un pean* te învredniceşti,
tu, neluată în seamă, floare de rând.
Sămânţă să faci pe pământ
 e tot ce doreşti. Alt gând nu porţi.
Dar înfloreşti şi asfinţeşti
 alcătuind o aureolă de sfânt!
------------------------------------
*(imn de glorificare a unei zeităţi)
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Prea puţine m-au uluit, copleşit  în viaţă mai adânc decât acestă odă închinată de Lucian Blaga celei mai umile flori din copilăria mea de ţărănuş din podişul Moldovei-păpădia!
 De păpădie mi se leagă amintiri, mirozne, gusturi, sonorităţi de vocabule, criterii estetice de evaluare a lumii...ce mai! tot Eul meu primar! 
Aşa că mă topesc în murmurul silabelor cu omagiul poetului din Lancrăm, ca să întăresc axioma că nu există floare URÂTĂ!
Şi adaug, cu aceeaşi înţelepciune: NICI FEMEIE URÂTĂ!
 Am atăcat această temă , pornind de la lametările aşternute pe un blog, unde proprietara ţipa disperată că e urâta pământului, că nici dichisurile nici altceva nu reuşesc să-i schimbe starea.
Citind şi comentariile, am descoperit "corul bocitoarelor "  şi mai disperate, care îşi asumau ele titlul de urâta-urâtelor, ca să o consoleze pe  prima, dar aşteptând la rându-le  pe următoarele, care să le scoată de la coadă. Nu mai ştiu cum s-a terminat jălania; poate încă mai continuă ...
Îmi zâmbesc în barbă albă de înţelept şi nu le spun adevărul: că toate, dar toate, nu-s urâte, ci, asemenea ecumenicei flori,  din ele "anul îşi hotărăşte fericitele zile"! 
Nu le spun pentru se alintă şi ne vor zilele şi... nopţile. 
 În studenţie,  o femeie mi s-a părut chiar urâtă: poetesa Nina Cassian. Dar i-am ascultat versurile, dialogurile. M-a captivat cu farmecul frumuseţii ei , ţâşnind precum fluturele din crisalidă.
Aşa am înţeles de ce au adorat-o poetul Ion Barbu, sau Marin Preda.
Convingerea veche, despre frumuseţea acestei femei "urâte"mi-a fost consolidată de o recentă ştire, care onorează toate femeile lumii: specialiştii în poezie de la Southbank Center din Londra au selectat din operele scrise în ultimii 50 de ani de poeţii din 30 de ţări, au selectat, zic, cele mai frumoase 50 de  poeme de dragoste.
Pentru anul 1969 a fost aleasă creaţia Ninei Cassian--"Donna Miraculata", dragostea mea imposibilă:

"De când m-ai părăsit, mă fac tot mai frumoasă
ca hoitul luminând în întuneric.
 Nu mi se mai observă fragila mea carcasă,
nici ochiul devenit mai fix şi sferic,
nici zdreanţa mâinilor pe obiecte,
nici mersul inutil, desfigurat de jind,
--ci doar cruzimea ta pe tâmplele-mi perfecte,
ca nimbul putregaiului sclipind."
           ( În engleză, "Lady of  Miracles")

Nu, nu există femei urâte, ci numai simplisime flori!

 PS  Selecţia amintită mai cuprinde o creaţie românească- "Câinele galben", de mai tânăra poetesă - Doina Ioanid.
Scriitorul James Runcie remarca greutatea alegerii "buchetului", dintre atâtea minunate poeme de dragoste, scrise în lume, în jumătate de secol.
Creaţiile au fost citite pe 20 iulie, de către 50 de poeţi şi actori la Festivalul Dragostei şi la Festivalul Internaţional al Poeziei, de la Londra. 
La  noi--nici un semn, că doar nu foloseşte la alegeri!
    

SPUMA perlelor!

Să cred, să nu... Sursa mea, Divan, se jură  că aceste perle  ar fi extrase din stridiile " pescuite" de mândra generaţie care s-a luptat cu Bacu mai acu o lună. 
Dacă e pe drept,  ele ar explica de ce Domnul Ponta a dat Ordonanţa să se  înscrie la facultate şi fără acest examen! Aşa s-ar eradica perlele din apele şcolii naţionale. Votez pentru asta; nici eu n-am dat bacu şi  ce om mare a ieşit din mine! (Parcă aş fi dat ceva ce se chema maturitate, unde am scris în teză despre unu - Mitrea Cocor, din Sadoveanu. Ehei, ce mândre vremuri!)


I. Ştefan Augustin Doi Naşi a scris "Mistreţul cu Dinţii de argint". La sfârşit, el moare, dar Porcu' scapă numai cu răni de baltag.

II. Baltagul e un fel de topor cu care babele îşi caută bărbaţii.

III. Tudor Arghezi îşi ia ştampilă din râul Argeş. Deaceea este un poiet agvatic. In schimb, Ion Dunăreanu este poiet fluvial.

IV. În Luceafărul Poetul arată cât de proastă e femeia care refuză un supergagiu nemuritor şi rece, pentru un ospătar muritor şi cald, dar mişto.

V.  După titlu, poezia "Zdreanţă" pare să fie despre o curvă. Dar este mai sigur despre un Câinele care punea botul la ouă!

VI. O ştiu pe Nichita, dar nu ştiam că o cheamă şi Stănescu...Probabil că între două cafteli mai scria şi poezii.

VII. Eminescu doar un Poet fost, nu ştiu ce meserie avea.

VIII. Dacă Arghezi scria o poezie,Ion Barbu (Barbulian, de matematică) scria alta, ca să nu-i confunde lumea.

IX. Poeţii nici ei nu ştiu ce scriu, de aceea suntem întrebaţi mereu " Ce a vrut să zică autorul?"

X.  Poezia patriotică este că ne pasă că ne arătăm dragostea de ţară şi ura de duşmani. Ca în maneaua patriotică Duşmanii mei...!

Ps.Nu vă plângeţi! Se, dă după alegeri, o Ordonanţă prin care la terminare se va oferi ca bonus- Bacu, pentru răbdarea cu care ai venit la liceu! O pregăteşte Mam'Mare, Andronescu. De asta n-a fost lăsată la Bruxelles! 

Perlele şi ...politica

 Ca addenda , câteva perle" de la bac. "Culegătorul" , fost şef peste şcoli şi încă şef pe la un partid, explică perlele prin politicile şcolare ale actualei puteri. Comentatorii, profesori cu alte opinii,  le pun in cârcă fostei  puteri, reprezentate de "fost".  Şi unii şi alţii au dreptate şi ironia sinistră vine din realitatea politizarii partizane a învământului şi din indolenţa crasă a "loazelor"!

1. Mircea cel Bătrân anexează Delta Dunării

2. Iancu (de Hunedoara, n.n.) dorește să cucerească Transilvania pentru o cunoștință a sa

3. Din punct de vedere alimentar, ostașii români au rămas fără apă

4. Tendințe sigismunde 

5. Țarul Rusiei, Petru I Mușat

6. În sec. XIV-XVIII, Imperiul Otoman se oferă pe plan internațional

7. Mihai Viteazul și-a cumpărat funcția de sultan 

8. Mircea cel Bătrân și-a încheiat domnia în 1418 dar mai târziu s-a remarcat în luptele cu turcii

9. Vlad Țepeș organizează atacul de noapte și ar fi avut loc un mare asasinat dacă Mahomed al II- lea nu schimba cortul său cu un soldat.

10. Succesiunea era ereditar-electivă, adică domnul se alegea din fiii fostului domn și nu de la tatăl la fiul actualului domn 

NOTĂ: 
S-a supărat ligheanul meu de PS şi- a făcut vraişte prin literele puse la îndemâna mea. Altă Perlă!

Câte ceva despre nunţi

Sambata, 12 iulie ' o14

Aceste scrise le dedic unei fete isteţe, frumoase şi năbădăioase care este astăzi mireasă. Cea mai cea!... că aşa sunt toate fetele când le vine rândul!
Astăzi, Împăraţi şi Împărătese vor coborî în caleştile lor aurite, din poveşti, să nuntească.
 Şi-mi imaginez  nunta eternă,  la care să bată- n poartă şi doi moşnegi pletoşi, care să le zică nuntaşilor că-s străinaşi,  rătăciţi pe-acolo.
Şi să le ureze mirilor să împărăţească  în pace, sănătate şi belşug peste norodul de prunci care se vor zămisli.
De departe, şi eu întăresc pentru miri cele spuse meşteşugit de  Sfinşii Părinţi, că mai bine
nu se poate!
 Toţi se vor preface că nu i-au recunoscut pe Dumnezeu şi pe Sânchetru; şi primesc cu veselie  binecuvântările; apoi, îi aşează  în capul mesei  şi tot închinând pahare dulci, îşi vor lăsa, pe rând, capetele grele de "gânduri" pe masă.
Şi tot aşa, trei zile şi trei nopţi, ca-n poveşti, că de acolo ni se trag toate!

Nota:
E potrivit să dau câteva  şi câteva explicaţii la două întrebări despre nunţi,  puse unui nepriceput, într-o postare aproape advertorială ( "Să iertaţi boieri ca nunta...) din 9 III, ' 914.

1. Ce însemnau pentru Herdelea ("Ion", de Rebreanu) cuvintele rostite la nunta Laurei:
   "Când măriţi o fată e parcă ţi-ar arde casa!"
2. Ce semnifică prea cunoscuta zicală: " Lungeşte, Doamne,  boala / Pân' s-a coace poama!

1. 
Bietul învăţător adună banuţi, se împrumută de peste tot ca să-i facă Laurei zestrea cuvenită. Plăcerea reuşitei este umbrită de constatarea că  a rămas aproape fără nimic, ca şi cum i-ar fi fost casa mistuită de flăcari. De aici asimilarea nunţii cu incendiul.

 2.
Focul iubirii năpădeşte tineretul mai ales vara şi se cer, grabnic, nunţile. Dar parinţilor le este imposibil să le satisfacă dorinţa: muncile câmpului sunt  vitale.. Si incă una: vinul ori s-a gatit, ori s-a borşit . Aşa ca se roagă  Domnului să mai domolească boala dragostei odraslelor, pâna vor face vinul nou. 
În toamnă se va da liber la nunţi! Dar se mai întâmplă ca "boala" să dubleze nunta cu o cumătrie.  Că toate vin de la Dumnezeu!

Rod bogat de "perle"

De pe un site local (Stiri.Bt.ro) transfer acest material, cu extrase-perle de la examenul recent de evaluare a cunoştinţelor; fără nici un comentariu. Doar ca să ne admirăm în oglindă! (Nu stiu cine a trudit să le adune şi de pe unde!
                                           ***
Poezia "Rânduri pentru Anul Nou", de Ion Minulescu, dar şi redarea unei întâmplări petrecute în timpul întâlnirii cu un scriitor contemporan, au dat mari bătăi de cap elevilor de clasa a VIII-a, la examenul pentru Evaluarea Naţională. 
Nici elevii de la Botoşani nu au făcut excepţie...!
                                            ***
"În primul rând, în poezie poetul vorbeşte el singur având o imaginaţie foarte bogată şi plină de idei. [...]  Întâmplarea se întâmplă la el în odaie. În al doilea rând, autorul vorbeşte  cu imaginaţia sa, foarte educat şi civilizat, având un fir narativ în casă. În concluzie, putem afirma că poezia citată este una de bună prietenie cu el însuşi."

"În versul "Te rog să nu-mi faci casa de ocară" putem înţelege că Anul Nou este o zi în care toată lumea petrece, bea, mănâncă, iar în casă se face multă dezordine."

"L-am întrebat pe profesor dacă şi noi suntem contemporani cu noi."

"Ajunsesem la timp cu 5 minute mai devreme."

"Titlul este o chee pentru a deşcifra poezia."

"Autorul se crede deştept şi i-o şi spune Anului Nou: Noroc că eu te-aştept deştept."

"Scriitorul contemporan pe care l-a chemat doamna dirigintă a fost Mihai Eminescu. El n-ea zis că a avut o iubită foarte frumoasă, dar nu a avut-o foarte mult timp. N-ea mai zis că a mai scris o carte recent pe care o va publica curând."

"Astăzi este luni ora 9 eu am plecat la şcoală. Ne vom întâlni cu un scriitor nu ştiu cum se numeşte. El ne va prezenta nişte cărţi de care eram interesat. El se numeşte Mihai Eminescu."

"Poezia "Rânduri pentru Anul Nou" este poezia titlului şi este semnificaţia. Poezia "Rânduri pentru Anul Nou" este autorul Ion Minulescu. "Rânduri pentru Anul Nou" este o poezie scrisă de Ion Minulescu. Ion Minulescu a scris poezia "Rânduri pentru Anul Nou" este o semnificaţie a titlului poeziei. Semnificaţia poeziei scrisă de Ion Minulescu  care a fost autor poeziei. Poezia a fost scrisă de Ion Minulescu."

"Ei colegii s-au întâlnit la şcoală să organizeze să meargă la pădure cu domn diriginte că am luat examene. Ei colegii au venit acasă de la pădure şi s-au distrat. Şi ei colegii s-au dus cu domn diriginte în excursie şi au venit acasă şi au discutat despre excursie.  Ei colegii erau fericiţi că au luat examene. Ei colegii erau acasă şi vorbeau la telefon." (N.red.: Cerinţa - o povestire despre întâlnirea cu un scriitor contemporan.)

"După ce am leşinat am continoat să-l aşteptăm pe acel scriitor care devenea tot mai important pentru noi."

"Acum patru ani eram debia în clasa a IV-a."

"Ajunşi la locuinţa scriitoarei am observat că avea unele obiecte de scris. Ea adoră lectura fictivă."

"Am salutat respectos şi am început să-i pun întrebări. Autorul mi-a povestit lucruri din timpul războilului pe care credeam că nu există."

"Astăzi vom face cunoştinţă cu Neghita Stănescu. El este un poet eminescian."

"În al doilea rând modul de descriere este dialogul presărată şi descrierea prezintă dorinţele copilului pentru anul viitor. Coborând opiniile de mai sus putem spune că semnificaţia poeziei este cea de primire călduroasă şi totodată de cerere pentru Anul Nou."

"Prin titlu înţelegeţi şi voi foarte bine la ce se referă versurile care vor urma."

"Am ţinut un discurs pasionat despre valorile feminine în societatea contemporană după care m-am aşezat jos ca şi cum n-aş fi spus nimic."

"Într-un film deal lui a jucat chiar el ca drept de şef al armatei."

"Mihai Eminescu scriitorul contemporan cu care neam întâlnit nea loat şi nea arătat unde sunt îngrupaţi părinţii lui."

"Opinia mea despre poezie este bună, n-am ce zice, n-am ce zice nici despre poezia asta şi de numele poetului."

"În opinia mea despre toată întâmplarea asta, cred că este foarte frumoasă poezia. De poezia asta am mai auzit de ea şi eram mult mai mare."

"La concurs a participat cine a vrut dar eu neavând timp, nu am participat, printre participanţi numărându-mă şi eu."

"După ce am stat cu el de vorbă ne-a arătat o carte pe care a scris-o el şi pe care a citit-o tot el."