Ţara mea e condusă de hoţi!

Pentru realismul analizei, pentru lipsa mea de curaj in a spune deschis ce cred despre realitatea politică a României, îmi iau îndrăzneala de a copia o parte din articolul 

BREASLA CARE CONDUCE DIN UMBRĂ ROMÂNIA, de Vlad Mixich (v.Hot news.ro, 1-II, 2014)

Asadar, iata lista. Pe ea sunt patru ministri, patru parlamentari si patru primari. Toti condamnati definitiv in ultimii ani pentru luare sau dare de mita si pentru trafic de influenta. Pe lista nu sunt trecuti cei aflati inca in procesul judecarii (destui) sau cei condamnati cu suspendare. Personal, am convingerea ca acesta este doar varful iceberg-ului. Dar e clar ca nu mai vorbim doar despre niste accidente, despre niste cazuri izolate. 

Adrian Nastase, fost prim-ministru – patru ani de puscarie;

Relu Fenechiu, fost ministru al Transporturilor – cinci ani de puscarie;
Decebal Traian Remes, fost ministru al Finantelor si al Agriculturii – trei ani de puscarie;
Ioan Avram Muresan, fost ministru al Agriculturii – trei ani de puscarie;

Gigi Becali, fost europarlamentar – trei ani de puscarie;
Catalin Voicu, fost parlamentar – sapte ani de puscarie;
Dan Pasat, fost parlamentar – trei ani de puscarie;
Vasile Duta, fost parlamentar – cinci ani de puscarie;

Antonie Solomon, fost primar al Craiovei – trei ani de puscarie;
Mircia Gutau, fost primar Ramnicu-Valcea – trei ani si jumatate de puscarie;
Nicolae Mischie, fostul sef al judetului Gorj – patru ani de puscarie;
Cristian Anghel, fost primar in Baia-Mare – doi ani si jumatate de puscarie.

E limpede: tara mea este condusa de breasla hotilor. Unii mai priceputi, altii mai brutali, cativa foarte inteligenti, majoritatea agresivi ca şuţii care te buzunaresc in haita in autobuz. Sunt infiltrati in cele mai inalte functii din stat, conduc judete si orase cu sute de mii de locuitori si institutii care administreaza banii adunati din taxele noastre.

Tara mea este condusa de breasla hotilor. Nu mai am nevoie de raporturile Comisiei Europene sa-mi spuna asta. Nu mai trebuie sa ma uit la televizor pentru a afla asta. Pe lista de mai sus sunt oameni din toate partidele si din toate regiunile tarii. Chiar daca au gulere albe si masini scumpe trase la scara, tot hoti sunt.

Sambata 1 februarie, un nou Cod Penal, mai bland, a intrat in vigoare. Printre efectele acestei noi legi se numara si faptul ca un criminal care a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare pentru violarea si uciderea unei fetite pe care ulterior a aruncat-o la gunoi, a fost eliberat ieri din puscarie dupa executarea a doar 8 ani din pedeapsa.

Multi dintre cei aflati pe lista de mai sus au fost sau vor fi eliberati dupa executarea unei parti reduse din pedeapsa. Legea e indulgenta cu hotiile lor, desi ei nu sunt iertatori cu banii nostri. 

Dragi profesori romani, in tara voastra legile sunt facute de breasla hotilor. Dragi IT-isti romani, in tara voastra meseria de hot este cea mai bine platita. Dragi medici romani, in tara voastra pacatele breslei hotilor sunt cel mai grabnic iertate. 

Tu, cel care citesti acum, breasla hotilor este cea mai puternica breasla din tara ta. 

Stiu ca cele de mai sus nu sunt informatii noi, dar voi lua lista si o voi lipi in dreapta oglinzii din baie. Pentru ca vreau sa o vad in fiecare dimineata dupa ce ma trezesc. Si in fiecare seara inainte de a merge la culcare. 

Pentru ca NU vreau sa ma obisnuiesc cu faptul ca traiesc intr-o tara condusa de breasla hotilor

Nota mea: Şi la Bot'şăni- aidoma.
  -Simionovici-fost prefect: puşcăriaş pentru fraudă şi mită cu buletine de vot.
 -Gireada- fost primar la Ipoteşti, senator cu singura diplomă de studii-puşcăria.
- Conţac- preşedinte CJBT-cu multă facultate la puşcărie, pentru abuz in serviciu etc!
-

Profil de preşedinte pentru România

Astăzi am avut două momente frumoase: unul legat de evocarea unui model fabulos pentru studenţii şaizecişti (şi pentru intelectualii ascuns-sceptici faţa de conceptul "om nou". Celălalt, provocat de o reuşita jurnalistică.
  "Eroul" demersului jurnalistic este , nu încă, octogenarul Academician-istoric Al. Zub; autoarea- Florentina Toniţa.
Îmi recunosc surprinderea de a descoperi, prin ea, un om de cultură, bine definit şi "înfipt" în realităţile culturale ale târgului nostru.
Nu ştiu prea multe despre Fl. Toniţa, despre aria preocupărilor, necălcând aceleaşi cărări. Dar sunt sigur că pot paria pe cota ei  înaltă  la bursa liderilor culturali ( nu funcţionari! ) botoşăneni.
 Joc aceasă carte doar  pe baza câtorva materiale, dintre care, la vârf valoric stă " UN OM, O POVESTE!" ( Ştiri.Bt.,1.II. 2014)
Meşteşugul de a aborda tema este bine exersat.
Îndrăzneaţă, loveşte ex abrupto: "Anul 2014...ar trebui să poarte numele lui!(n.n. Adică al lui Al. ZUB!) ( Este)/ a fost o adevărată instituţie!"
 Apoi, parcă speriată de îndrăzneală, linişteşte apele, selectându-i personajului câteva repere valorice moral-definitorii  comportamentale: "discreţie, rezervă, măsură, echilibru!"

 Mai departe, vă las textul  la voia şi plăcerea lecturii, că eu am o altă cale; ia urmăriţi ce-mi trece prin minte!
 Cum va arăta ţara asta vântuită de zăpezi acum, şi de  vântoase electorale la primăvară şi la toamnă?!
 Ce ar fi ca  România să aibă noroc de un Preşedine, OM al anului 2014, academician, istoric, care , ca student, înlemnea profesorii prin răspunsurile la examene? Care la o conferinţă despre Unire şi Cuza  aducea în delir marea aula a Universităţii, ticsită de ce avea mai elevat oraşul?! 
Preşedintele României ar fi  un om şcolit universitar, cu diplomă de excelenţă , şcolit politic la înaltele academii ad-hoc, din închisorile comuniste, unde marii savanţi ai ţării îşi zăngăneau cătuşele ca profesori ai "lotului Ştefan cel Mare", arestat pentru că intonase "Deşteaptă-te, Române!" în clopotniţa Putnei la săbătoarea de suflet românesc a împlinirii unei jumătăţi de mileniu de la ridicarea în tron a Sfântului Voievod.
Preşedintele României ar avea distincţii academice, doctorate de la marile universităţi ale lumii şi o bibliotecă plină  numai cu cărţile scrise de el. Dar, mai ales, ar dovedi DICREŢIE, REZERVĂ, MĂSURĂ ŞI ECHILIBRU! 
 Cred că înţelegeţi de ce mi-a făcut bucurie acest articol, despre Acad dr. docent Al Zub, născut la V. Câmpului ,  într-o familie de gospodari care au rânduit, în misiunea lor, o droaie de copii, cu buna şcoala a ţăranului înţelept; şi, de aici, unul chemat spre înalta inţelepciune a academiilor din lume şi dintre ziduri mucede de inchisoare, unde se stingeau vieţile marilor bărbaţi ai ţării şi scânteiau noi şi tinere conştiinţe.
- Ai vrea, Popor Român un aşa Preşedinte?
 MAI VA!
 Renunţ la relatarea, discuţiilor prelungi purtate cu Acad. ZUB.
Cele mai multe pe scările Mânăstirii Gorovei, la poalele căreia se desena coperişul casei lui părinteşti  şi coamele pomilor. Printre ramurile cărora, se furişa, parcă, umbra unui copil care surâdea Înaltullui.
  Îl îmbrăţisez pe  Al. Zub, cum îmbrăţişau privirile noastre dunga codrilor Bucovinei spre Putna şi Drumul domnesc Mihăilean către zarea Cernăuţilor.
Şi îi mulţumesc  jurnalistei Florentina Toniţa, că mi-a dat pretextul şi zâmbetul nostalgic al ăstor rânduri.

Ce ger, ce revelioane!

Ger mare, dar nu într-atât, încât să cadă  bocnă guguştiucii din pomii împodobiţi cu zăpada clădită pe ramurile arcuite.
 Cad, în schimb, cârduri de porumbici de pe la teveuri, pornite, în misiuni umanitare, pe la bătrânetul din Bărăgan. Se vede de la o poştă că execută "proceduri" mult mai clare decât acelea de la picarea avionelor: se caţără pe troiene ochite pe criterii telegenice, filmate de dedesubt, fără urmă de gros-plan, încât le crezi pe Everest. Expun textuleţe dramatice, cu glas afectat, în ritm supersonic, după care îşi fac bucile sanie spre pragul în care se miră bucuroşi sinistraţii.
 Uneori tre' să tragă duble, triple până ce obţin efectul apocaliptic.
 Că primesc răspunsuri năucitoare de pe la câte o bătrânică- furnicuţă care crede că i-a venit greierul guvernamental să-i ceară: "Apăi, sunt, mamă, pregătită pentru iarnă grea. Am strâns  la timp ce trebe, mălai, făină, cartofi, de-ale porcului de la Crăciun, de-ale oilor din vară, lemnuţe, cuptor calduţ. O să treacă ea!" Dublă, triplă! Plângi, mamaie!
Cei mai mulţi intervievaţi s-au prins intuitiv :"-Murim, foame, frig, nu vine primarul, nu vine prefectul, să ne taie lemne, cărări! -Dar copiii? -Peste drum, dar li-i şi lor greu!"
Şi râd pe sub mustăţi, şotioşi cărabănind pachetele cu ajutoare, cu remember pentru vot! 
Sunt în sate şi bolnavi şi calici şi bătuţi de Dumnezeu. Nu la ei m-am referit!

Noi, bătânii din urbe, am încheiat aseară zaiafeturile de răs- răs-revelion.
De mâine o dăm pe nunţi: argintii, aurii, dupa caz. Multe să fie!
( Ce păcat, că nici un consilier dintre cei şapte ai prezidentului meu, n-a fost luat de premier la voiajul din China! Afla că azi e Anul Nou, al Calului-de -Lemn. Aducător de voturi!)
În loc de alte comentarii invidioase, ataşez patru poze, câte două pentru fiecare din ultimele două minunate petrecărenii, nu petrecanii, de care se tem  penzionarii.
Din 30 ian.- prezenţi cca 800 de cheflii cu drept de vot şi in 31 ian. - 600 !

Reproduc cuvintele adânci ale prezidentului la incheiere:"Activitatea n-a fost făcută din ţigănăneală, ci aşa-gospodăreşte, aşa cum îi stă bine unui român şi unui moldovean ( or fi doi, diferiţi? -mirarea mea!)" In rest, Aferim, jupâne!

Ghiciţi cine-i bosumflatul?

Dialog cu surdul

Am doua fete-cucuiete! Niciuna , spre norocul lor, nu-mi seamănă la minte. Una - dăscăliţă, mă alimentează cu poante şi întâmplări de la geniile pe care le cultivă ( v. ALEX  şi premiul Nobel-29 sept. -'013,etc ) . A doua - " urechiţă"de meserie îmi face capul călindari du nostimade despre pacienţi (v. Nasstrâmbăul, 3 ian., '011 )
Le-am citat aici, cu ciudă, pentru că mă scot din sărite şi pentru că ştiu că nu-mi citesc blogul!
 Păi,  să vedeţi: una constată că mi se toceşte auzul. Şi, în loc să-l repare, după meşteşugul profesiei, protestează: " Da' ce vrei, tată, să te fac tânăr?!"
 A II-a îi ţine hangul, înghiţindu-şi râsul: " Lasă, tată, abia nu mai auzi toate prostiile din jurul tău!" Zic în gând ceva cu mă-sa, iar cu năduf răstit: " Aşa-i dacă iei copiii la baie, îţi mănâncă săpunul!!"
Toate aste le-am scris, ca să amân concluzia că-s tare de o ureche şi  să vă aduc în faţă vinovaţii... 
Dar adevărata mea boală e cheful de vorbăraie; până la leşin!
 Or, cum să încheg dialog cu timpanul meu din piele de toval*? Teoria comunicării stabileşte ca a doua condiţie a realizarii,  mesajul E să ajungă nemodificat la R !
Altfel, se dă peste cap dialogul: 
-Bună ziua, lele Floare!
- Merg la badea cu mâncare.
- Lele Floare, da' eşti surdă ?!
- Mămăligă şi cu urdă.
 Aşa aş  ajunge să dialoghez, feri, Doamne!
Conştient de ridicolul siuaţiei, recurg la dialogul scris, încă accesibil, având avantajul acestui blog. Numai că , deşi tot scriu şi scriu şi iar scriu,  nu am nici un interlocutor.  De aici angoasa care mă pulverizează în depresie curată.
O să ziceţi ca nu deschide nimeni uşa blogului!? Aş! Se învârte contorul mai dihai decât cel de la gaz: Azi, până la afişarea postării, = 52 de musafiri; ieri = 77; pe luna trecută =1156 de rătăciţi! Şi nici măcar un singur "bună-ziua?". Mă tem să nu aibă  rândurile mele efecte  narcotice.  Că am mâncat multă cânepă la viaţă, sub formă de julfă ( juflă ), lapte de buhai şi alte bunătăţi halucinogene.
 Să dau vina pe conţinut?  Postarea " Cum era pedepsit violul în codul... " a fost "violată"  de 98 de ori în ultimele 2 zile  şi fără...urme!
 Sunt decis să descopăr făptaşii, să-i cetluiesc în obezi** şi să obţin daune morale pentru boicotarea dialogului cu surzii.  Sancţiune: să vorbească necontenit trei zile la un stâlp de telegraf!
Pusesem la cale cu hackerul Guccifer să vă spargă conturile, dar l-a pus Cel cu Coarne să înceapă cu şeful SRI. Caut altul; aveţi vreo pilă?; ofer iertare. 
Aştept Capitala!

Imaginea sub care se ascundea sub un afiş hackerul Guccifer, alias Muc cel mic,. înainte de a fi prins de SRI

* - piele groasă, de bovină, pentru ciubote.
**- a lega pe cineva fedeleş de o roată

Deocamdată, îl beau, de-l rup!

Uraaaa! Frati Români! Am reuşit cu revelionele multiple! Mă aflu, bine înţolit, printre vioii pensionari ştrengari , greu de potolit de la spargerea multor recorduri. Sunt cam suspicioşi şi poate invidioşi pentru plusul de atenţie protocolară care mi se dă. Aştept îmbrăţisarea şi sărutări cu prezidentul. Joacă bine tipul; întârzie pentru că vrea să guste ovaţiile şi năvala strângerilor de mâini. Eu o să aştept să mă distingă el în mulţime şi să savurez descoperirea mea în sală. Să crape toţi! Dacă mă ia la masa lui -şi mai bine. Mi-a sugerat, deja, să-i devin postaci personal, cu texte "de inimă!" O fac bucuros, că tocmai am fost dat afară din aceasă meserie. Deocamdată, îl beau de-l rup! Mi-am                                                                                                                                                               amintit, la timp, sfaturile soţiei lui Pristanda", referitoare la jumulirea lui Tipătescu:  " Ghiţă, Ghiţă!  Pupă-l în bot şi papă-l tot!" Aferim, 'Coană mare!                                                                                                                          

PS. Am obţinut de la un ştirist două imagini (marcate cu numele publicaţiei ), ca să vă probez veridicitatea situaţiei. Dacă îmi descoperiţi moaca, dau câştigul pe o lună din "Comentarii!"

Pe mâine, la alt revelion, al dv. nuntaş, ici mai jos:                                                                                                                                                                                                                                                                                            

                                       

Dă-ne, Doamne, nunţi mişto!

Mirele

Mă simt naşpa, deşi în tunelurile mele de sub zăpezi e chiar mişto!
Observaţi din fraza de mai sus că simt cum gâlgâie ţigăneasca prin crăpăturile limbii mele materne. Aşa-i şi frumos, pentru devenirea noastră, grăbită, etnică. Că, doară, n-om ciripi în engleză ori în mandarină.
Mă simt naşpa, spuneam, pentru că am de luat o decizie istorică şi n-am  cui mă jălui.
              Jălui-m-aş şi n-am cui;
              Jălui-m-aş murgului!...
numai că i-au mâncat englejii până şi copitele din hotdogurile importate de la Dracşani, de la abatorul prezidentului, chiar mai exact, de la tat'su.
 Neliniştea pe care o simt vine din dorinţa păcătoasă, exprimată ieri, de a participa şi eu la revelioanele din cele ultime patru zile ale lunii. Vecinul petrecăreţ a decis să mă ajute şi mi-a călcat pragul şi ţuica cu detalii şi condiţii:
- să am mâine, la mine, buletin şi CNP (nu CPUN!);  şi numărul de telefon!
 - să semnez o adeziune la partid (cum care?);
-primesc o ţâdulă, numită DIPLOMĂ de ONOARE, prin care am dreptul la mijloc de masă, că-s şcolit. Bietul meu vecin n-a priceput  că-l las mărginaş,. Nu a cetit în cronică moldavă că se " trăieşte bine la margine de ţară şi la mijloc de masă". ( La margine... eram de-o viaţă; la mijloc... de mâine!)
- că s-a suprimt numai revelionul de pe 31 ian.

...si mireasa

 Dar vestea -veştilor mi-a venit la peste o oră,  de când plecase vecinul, cu ţuică cu tot. Citii un comunicat, dintr-o fiţuică online: Preşedintele CJBT "vrea să organizeze petreceri, de la 1 febr., şi pentru botoşănenii care au împlinit 25 şi 50 de ani de la căsătorie;...aceste petreceri vor fi organizate săptămânal la BT şi Dorohoi, cheltuielile urmând a fi suportate de PNL."
Avem şi cireaşă pe tortul aniversar: "VREAU -s.n.- să facem nunţile de aur şi argint aşa cum se făceau odată: cu preoţi, lumânări, slujbă, naşi".

 De ce începeam textul cu "naşpa"? Pentru că am stat atâta viaţă fără  de partid! ... Şi fără nunţi!

Si noi, nuntaşii Eu-la urma!

PS
Mă întreb cine o fi naşul?
Iar PS:
ca să vă prindeţi la vicleşug, citiţi , in ordine, posturile din 25, 26 şi 27 ian!

Intr-o ţară sub zăpezi

Să analizăm harta  care străjuieşte hotarul blogului meu iubit de întreaga Omenire: din zori, când am ieşit să sap cărări prin nămeţi, ca să vină cruciaţii eterului la căldurica postărilor mele, mi-au sărit între ochi Cerberii lumii (vezi harta furată de satelitul meu, spion credincios!),de la Est, de la Vest. Până şi Alemania s-a pitit strategic în spatele Românicăi, arată harta.
În loc de cărări am trecul la tunele-- protecţie strategică--bună rău (!). Tunele permanente, că se renunţă la încălzirea globala, capodoperă umană, de dragul unei semiglaciaţiuni care începe de azi. Drăguţului de Soare i s-a făcut silă de a treia sa planetă şi a tras storurile înspre noi; începe tremuratul pentru vreo mie de ani!
Am comunicat Puterii ideea mea cu tunelul. A devenit secret militar. Aşa că se sapă în toată ţara. Dacă mai ninge, ne-a pus Dumnezeu mâna în cap! Prin tunele e mai cald, ca în igloou-rile eschimoşilor--economie de energie; dacă moare cineva, se dărâmă zăpada peste el, economie la teren,  la cheltuieli de ritual. Başca posibilitatea de a fi repede declarat sfânt, că nu putrezeşte. Metroul va deveni o bagatelă; populaţia se va înmulţi în progresie geometrică. Doar întunericul creşte libidoul!
Mă pregătesc sa fiu desemnat Comandant Suprem, ceea ce nu mi-am visat nici în beţiile mele supraliminale*.

Intrari in tunele.Imagini aduse de satelitul meu -spion. Secreta sursa

Casa mea viitoare

  Aşa mi-am descărcat fierea duşmăniei pentru uriaşii de pe harta, (Scylla şi Caribda, nu?!?) care îmi ameninţă blogul.
Am pus la prăjit un lighean de sâmburi de bostan,  iar la fiert --o deca  de vin-sânge de urs.
Intraţi pe ferestrele pisiului, dragi rebegiţi, la taifas!

PS- Au prins să vibreze tunelele mele, la bubuitul unor enorme megafoane (cam pleonastic, dar expresiv), instalate pe o şeniletă ISU. Ne cheamă la o nouă petrecere, organizată  nu'ş de cine. Ori primarul (psd), ori prezidentul (pnl ), că altcineva nu poate fi; alte partide n-au ajuns încă pe la noi.
Dacă mă duc, ori veniţi cu mine, ori vă daţi la seminţe şi udatură, în lipsa mea şi pe gratis. Poate mă votaţi, cine stie!

*-Peste pragul de sus al percepţiei conştiente.

Slobodna la circ

Conduceam spre poartă un om drag, călugăr la o mânăstire voievodală de pe-aproape.Era în treacăt prin mahalaua mea şi s-a oprit, în fapt, pentru un sfat despre iernarea stupilor de lângă chilii; în drept,pentru o înghiţitură de tărie, dintr-aceea de "ţinut!", cum îi citeam în ochii de veveriţă.

-Apăi, azi s-o dat slobodnă la un strop galben de tărie din prună,  binecuvântă uşor răguşit, cucernicul oaspete, încă din prag. Am mâzgâlit  îndelung cu el, pe toate feţele,  nemaiuzitatul vechi-slav "svobodno", cu parfum aidoma ţuicii; (înlocuit acum de neaoşul  latin "dezlegare" la...).
Mi-a plăcut termenul şi l-am popoţat în titlu, fără să-i verific potrivirea semantică la textul postat. Singura lui justificare vine din bătaia surprinzătoare de tobă,  la poartă , a unui  fel de haiduc, zdrahon chipeş, în suman,  cuşmă cu flori şi cetină, fireturi cu sclipici.
 Crăciunul s-a dus şi pe nou , şi pe vechi. Anul Nou -- aşijderea; ce vrea? Dumirirea ne-a venit, ascultând spusele aproape chiuite:
-Domnul preşedinte de judeţ vă invită, de Ziua Unirii la serbare! se dă ţuică şi cozonac. Vă aşteaptă, cu drag!
 N-am reuşit să-i mulţumim, că solul bătea din darabană în altă poartă.
 - Eu mă duc, zâmbi musafirul meu. Are ţuică bună,  prezidentul. De la Poieniţa!*
................
 Din păcate, n-am gustat-o. Dar am citit în şi printre rânduri o mie şi unul de  înţelesuri.
Se petrece ceva împotriva firii, la noi şi aiurea, în spaţiul pe care ne place să-l dezmierdăm "patrie"! Adică, vine de peste tot zvon de petreceri perpetue.
Se adeveresc prorocirile vecinului, Ion, iar ION! : "O să ne dea Domnul un an, în care toate zilele de lucru or să fie sărbători cu cruce roşie, în afară de sâmbăta, când or să cadă praznice!" Mi se pare că-i 2014.
Ion vine zilnic de pe undeva, bine trotilat, cu opriri strategice din 50 în 50 de metri, ultima în poarta mea, din care-şi face vânt într-a lui.
"Îi beau pe toţi, vecine, şi pe tine!". Îi mai înmoi cerul gurii şi aflu de la el sărbătorile şi praznicele din ianuarie,  care dau năvală peste el.

"Luna asta am făcut patru revelioane în câte patru restaurante diferite, Total - 16! Ca invitat al primarului nostru, pesedist, ţie-l domnul în scaun!"
 Citind uimirea, îmi explică tacticos cum vine minunea.Primarul adună,  de prin cotruţe nebănuite,  bănuţi  şi invită pensionari la revelion; Ion s-a strecurat la toate, încât,  deja,  l-a îndrăgit edilul şi l-a deprins cu o poezie despre vot şi partid.
A fost şi la Dorohoi, cu alt partid şi viceprimar, dar tot cu votul instruit. In trei restaurante!

Dar minunea minunilor: vecinul a fost informat că maimarele judeţului, duşman de moarte al primarului, vrea să spargă întrecerea; a hotărât " că pe 28, 29, 30 şi 31 ianuarie vor avea loc, în municipiul Botoşani,  revelioane pentru 3000 de pensionari, organizate de CJ-BT. Cheltuielile sunt suportate de Organizatia judeţeană a PNL"(Am copiat din invitaţii.) Îl cinstesc bine pe Ion,  să mă înveţe şi pe mine cum să particip la asemenea petrecărenii.
Şi fac presupuneri despre cele ale lunilor februarie, martie... noiembrie.
 Tot să trăieşti în ani electorali!

*Poieniţa -pădure şi loc cu livezi pe malul iazului Dracşani

Între Scylla şi Caribda

Eh, vremi şi vremuri! Mai deunăzi, miorlăiam că plouă a beţie; acum mormăi, în acelaşi registru liric "a prins promoroacă şi clampa!".

 Şi mă bucur că spravieţuitorii au ales o zi mai blândă să sară cu avionul în Munţii Apuseni. Azi ar fi fost bocnă mai înainte de a se agăţa de brazi şi ar fi demisionat tot guvernul! Pe un asemenea ger, n-ai prea multe de făcut: să -ţi încălzească şalele muierea, după ce ai lins câteva căni fierbinţi de vin roşu, cu scorţişoară, să depeni amintiri despre nisipul plajelor exotice pe unde n-ai fost, să înjuri puterea şi să scuipi a lehamite coji de seminţe în capul opoziţiei...

Numai eu, om nevolnic şi neînrând cu ceilalţi, m-am ascuns la cald în sânul computerului. ( Aoileu, dacă intram în două, nimeream  la genul feminin!).

 Am răscolit toate postările, să văd dacă n-a încolţit printre ele vreun  Nobel, ceva. Vax!  Se pripăşiseră doar câţiva rebegiţi de gerul de-afară care citeau în delir rânduri autobiografice ale lui Ion-Prostu’.

Dezamăgit, am apăsat pe un buton şi s-a umplut ecranul de o hartă cu ţările din care îmi veniseră musafirii. Ceea ce m-a speriat era invazia din SUA  (110 ieniceri) şi Rusia (62de spahii). Să fi supărat marile puteri şi să-mi declaratără război?  Nu 

cred!

 Pentru americani a semănat tata pe toate ogoarele popuşoi să aibă unde se piti când or veni să ne elibereze. Acum le-am donat o grădină la Deveselu să planteze rachete de alea mari.

Şi cu ruşii stau bine; lor nu le-am donat, că mi-au luat totul singuri. Cu stegul roşu în faţă, i-am însoţit toţi ţâncii de le grădiniţă cântând:

   Stalin şi poporul rus

   Libertatea ni-or adus!

Actorul Nicolae Gărdescu m-a învăţat un vicleşug, povestind cum s-a pus bine cu ruşii, la Moscova, unde era într-un turneu. La hotel, gazdele i-au îmbăiat pe români în vodka. Veselie, cântece, bancuri Cineva face semne disperate că sunt microfoane de ascultare. Scotocesc degeaba peste tot. Atunci, Gărdescu merge la chiuvetă, dă drumul la apă, se apropie de robinet şi şopteşte „Eu iubesc Uniunea Sovietică!”

Robinetul se opreşte pe loc.

Aşa că toată viaţa mea, am scociorât cu privirea  robinetele,pe unde umblam , strigând preventiv „ eu  iubesc…Uniunea…pe tătuca… pe …”

Aşa că nu înţeleg ce au ruso-americanii cu blogul meu!?!

Şiretenia mi-i în sânge de pe când citeam „Odiseea”.

Ulyse m-a deprins să mă strecor prin primejdiile vieţii cum făcuse el răzbătând printre Scylla şi Caribda,păcălind monştrii care vămuiau nemiloşi trecătorii prin Messina.

Aşa că...

 O rezista bărcuţa blogului meu la lăcomia celor doi uriaşi de la Est şi Vest.?

Eu iubesc Ruso-Americanii!

Ţara între cutremure

Ţara geme din toate ţâţânele ei ruginite. Am pe retina sufletului imaginea Kitului biblic, gata să-l înghită pe Iona. Deasupra, rânjeşte, olteneşte, cu înţelesuri din adâncul nefiinţei,  bunul coleg de facultate, Marin Sorescu: " Păi, nu vă spusei, idioţilor, că trăiţi mult şi degeaba?!"
 Această imagine grotescă se leagă de vântuirea vremilor şi a vremurilor apropiate- cutremurul de azi (4,7 pe Richter); al XII-lea din acest an şi lună! şi pocnelile politice pe care le primin între ochi, de câteva ori pe zi, din partea mai marilor noştri.  Cu vremile nu ne putem pune, n-avem ce face; doar rugăciuni şi sfeştanii; cum  făceau gălăţenii,  mai ieri, când le clocotea spăimos oala Iadului pe sub duşumele. Dar fără colaci şi colivă, că-l supărăm pe Înaltul cu bătăile dreptcucernice la împărţire. Băutura merge, că ne primesc în braţe şanţurile pentru somn.
Dar ce ne facem cu "vremurile " care dau buzna prin vieţile noastre?!
 Am păşit strâmb în Revoluţia din '89, când, pentru o clipă, am crezut că suntem un popor cu destin istoric, democratic şi european. Dar ne-am dovedit o mulţime, în sens matematic, şi populaţie, hoardă, prostime tribală în accepţie sociopolitică.
Nu vă speriaţi, că nu doare această stare! Ba chiar ne lasă să ne târâm , nesimţitori, de la un reper la altul şi să lăsăm urme, drumuri,  în "mari proiecte cu banii neichii".
Să adâncim o ţâră!
Trăim într-o fabuloasă "noapte furtunoasă" ( na, că ieşi rima! ) , cu ţărişoara ferfeniţă în ghearele caţavencilor dandanachilor, pe care îi scuipa, cu scârbă, Eminescu:
"Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea Sfintei Golii.*
 În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filozofie!"
Mă doare că trăim aceleaşi vremuri de un secol şi ceva. Adică, trăim plângăcioşi şi a lehamite, în zadar, incapabili să ne descoperim virtuţile întrezărite de ipoteşteanul , vecin cu  actualul senator puşcăriaş,  liberalul Verginel; spre rostogolirea, în dezgust a pământului de pe mormântului magului:
" Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată CA CRISTALUL?!" (Minunat adecvată cacofonia!)
După cum intuiţi , sau chiar aveţi convingeri solide, vremurile sunt cufurite rău. Şi cine, si cum le poate curăţa? Doar n-om sta  mereu cu pampers!
Lansez câteva idei de dialog cu oricine deschide acest canal de comunicare:
-Democraţia poate fi /este parte din infrastructura acestei ţări?
-Locuitorii (NOI!) sunt compatibili cu această bază de guvernare?
-Avem un sistem operational de selecţie a unor reprezentanţi calificaţi în conducerea democratică dorită?
-Avem instrumente eficace de monitorizare şi feedback  în relaţia electorat-reprezentanţi?
-Cum putem atenua presiunea "dictaturii democraţiei" ( unii numesc asta pericolul "democraturii" )într-o societate nepregătită  majoritar pentru înţelegerea şi mânuirea responsabilă a instrumentelor de guvernare democratică?
Poate ar trebui, înainte să vă convoc la o dezbatere cu trăsnete şi tunete, să încercăm o argumentare teoretică a calităţilor si limitelor democraţiei, pornind de la "Republica" lui Platon. Sau nu merită!?Aştept înscrierea la dispute. Fără voi întreprinderea mea face fââs! Până ce vă voi afla intenţiile,  voi înota de-a lung de mal.( De ex., bâlbâielile puterii în  în ultimele soluţii nodgordiene.)
-----------
*Mânăstirea Golia, din Iaşi, avea  pe atunci chiliile folosite pentru ospiciu.

Gâ(n)dilisme de sezon

Mă tem că vă stric o  bunătate de dimineaţă. Adică, plângăcioasă, rece,
de-i tremură gogosarii pe vine, adică numai bine potrivită pentru o beţie bacoviană. Auziţi:
        Plouă, plouă,plouă.
        Vreme de beţie
        Şi s-asculţi pustiul...
        Ce melancolie!..
Cu răutate, caut o soluţie de curăţat melancolia. Iac'aşa!
Sunt fan Ponta! Mi-i drag!; când îi văd chipul, mă bucur spontan şi semăn cu ovalul ăla simpatic de-mi sare în ochi, când deschid messengerul. 
Deci vă aplic "soluţia Ponta". Din lipsă se surse (aş cumpăra şi copy-paste, dar târgu-i închis la ora asta), îmi gâdil neuronul până ce începe să râdă. Şi scriu ce iese

* Dragnea dă anunţul: "Pierdut PREMIER. Îl declar NUL!"
* Pe cine va propune Ponta preşedinte?
-Pe Ghiţă ciobanu'.
* -Unde s-a ascuns Ponta de Victoria?
 -În turma lui Ghiţă.
* - Şi cum a scăpat de sateliţii-spioni, care îl căutau?
   -S-a acoperit cu semnalul Vodafone.
* -Cu ce trage Ponta în justiţie?
   -Cu pistolul lui Bombonel.
* -Cum  ajunge Ponta  ciocoi la moşia lui Base?
   -Păturică.
* -Cu ce  acoperă Ponta acciza de 7 cenţi la benzină?
   - Cu 7 cenţi de oaie la Ghiţă.

Mi-i somn: o fi de la poanta!
Ps  Să le las, să nu le las...Domnul (POaNTA) cu ele!

Carnaval de iarnă la Constanţa ( II )

Să revenim!
 Avem intrigă palpitantă: un mare-şef local a dat de belea; îl caută DNA-ul să-i dea de ştire că este învinuit de mari potlogării, în urma cărora ni s-au dus pe apa mării vreo 5 mil. de euro ( nu lei morţi prin seifuri!). Ca să stârnească patimi electorale, se lansează lampioane chinezeşti cu ştirea:: " Proces politic! Dictatorul şpanchiu a inventat o vină, ca să  oprească fericirea care se revărsa din Cornul Abundenţei ,mânuit de Nicuşor , în capul locuitorilor dintre ape!"
Efect de regie, cunoscut sub numele "Deux  ex machina"! Furtul nu-i născocit de Base, ci , realitate dovedită cu acte, de specialiştii din Curtea de Conturi, asmuţiţi de patriarhul pesedist Văcăroiu . Băse numai s-a bucurat, hăhăind "Încurcă-i Drace!"De altfel , Nicuşor i-a umilit la sânge pe dulăii lui Nicu, veniţi în control de gestiune: le-a interzis intrarea în palatul administrativ, nu le-a dat documentele contabile etc.
Deci Curtea de Conturi a trimis acuzaţia la DNA; conflict Nicuşor versus Nicu!
Acum să analizăm spectacolul . Ştiind de aducere la confruntare cu dosarul de acuzare, pe baza unor citaţii repetate, Nicuşor,  ( de aici N. ) provoacă "aducerea sub mandat", procedură uzuală comună. Numai că pentru N. era o cale de intensificare a impresiei"artistice". Aflase, pe surse că va fi "umflat"la ieşirea din sediu. Precizare: echipa de umflători nu putea risca intrarea pentru că avea nevoie de mandat, risca un conflict cu garda personală a acuzatului, cu efecte necunoscute. Dar şi preşedintele N. avea nevoie de spectatori. Aşa că îi provoacă, ieşind în parcare, cu gardienii prin apropiere. Iată şi  hilara  explicatie a acestei prezenţe: "Am fost informat că indivizi suspecţi se foiesc prin parcarea noastră şi am ieşit să  verific cine-s!" (Sarcină specială de serviciu a unui preşedinte de judeţ!).  Şi-a asigurat şi o filmare discretă pentru probe"obiective".
Din ne/ fericire (alegeţi ce vreţi), a uitat că mai este şi o cameră fixă a pieţei; pentru noi, sursă de comparaţie.
Imagini şi comentarii
Camera lui N.: Şeful iese în parcare, este înconjurat de zdrahoni, se încearcă imobilizarea violentă, îmbrânceli strigăte (Aoleu, mâna mă doare,  cine sunteţi, legitimaţi-vă), 
izbirea capului de portieră ,opunerea -viguros taurul!, venirea în ajutor a gardişilor  plecarea poliţiei, urmărită de maşinile gardienilor etc.
Camera pieţei: şeful în parcare; în urma lui- gardişti; un ins il întâmpină, îi strânge mâna, se pupă, deci- bine cunoscut. Alţi zdrahoni îl înconjoară, vor să- l bage în maşină, opoziţie de urs prins în laţ! Lipsă sonor.
 Punct culminant: aici se copie, ad litteram, scena (şi dialogurile ) în care Pristanda îl umflă pe Caţavencu să i-l ducă lui Tipătescu; savuroasă, dar prea cunoscută.
Deznodământ: văicăreli, disculpări puerile, dosar de acuzare probabil beton, interdicţii, scena tipică a bolii (bine verificată cu alţi baroni ), aplauze şi fluierături, comunicate oficiale şi tăceri vinovate. Va urma?
Ce mai, premieră naţională la mal de mare. Mare comedie Mare!

Carnaval de iarnă la Constanţa (I)

Totul - pe dos! Vremea ne face să scâncim în vers villonian " Ou sont les neiges d'antan?"; vremurile, şi mai perverse, ne ţin tot într-o petrecere, de ni s-au supt burţile de foame, întrucât nu ne mai, desprindem din faţa televizorului, să ne facem mâncare. Dacă o mai ţine tot aşa, ne dispare naţiunea! De inaniţie!
Cu vremea - cum vrea Domnul! Cu vremurile - cum vor Domnii!

Să ne rugăm, aşadar,  la Cel de Sus, dar, aici, jos, să analizăm o fărâmă din ce NE fac domnii.

Pun sub lupă un fapt de ieri: ducerea la DNA a unui pirat  de la Pontul Euxin, să afle cu ce ne mai miră că a săvârşit.

 Ce a urmat...

(Opresc pentru o clipă naraţiunea.  Parcă mi se aude în eter  chiorăitul maţelor.
 Când revin, o să aflaţi ce cred eu despre norodul votant de la malul mării.)

......................................................................................
M-am întors "cu burta tobă", cum se lăuda Păstorel, sau cu "burta calicului de la praznic, care pocneşte puricii pe ea ", cum se lăuda bunică-miu pe la chiolhanuri. Ce-am mâncat, nu spui, că sar preţurile-n piaţă!
 Mai departe...
 Pe Nicuşor - piratul  l-am cunocut demult, în toată floarea sa. Semidoct fălos, hulpav după avere şi rang,  umilea mărimile aduse în judeţul LUI, care suportau mâlc, cu ochii în pahare la început şi ţinându-i isonul, la spartul cupelor. I-am apreciat talentul funciar al regiei: umilea şefimea cu influenţa sa,  se umfla în faţa noastră, a celor mărunţi, îşi obliga oaspeţii cu atenţii, rânjea bălos şi leoarcă de sudori la aplauze.
Sesizaţi că nu ascund frustrarea  păstrată în mine de pe atunci? Şi regret că n-am preluat modelul.
De-a lungul anilor, mă miram de hoardele  care dărâmau secţiile de vot în entuziasmul de a -i  ştampila pe Nicuşor şi pe Mazăre.
Mai întâi am dat vina pe originea populaţiei, vântuită din vremea migraţiei; apoi pe subcultura  marginală a "porţilor Orientului". Ba chiar şi pe frământarea mării în faţa portului.
Acum ştiu: otrava carnavalului!
Există în lume zone destinate divertismentului. Acolo toata enegia locuitorilor se adună în şi pentru petrecere Aceasta e industria consacrată. Vedeţi, în acest sens, carnavalurile, şcolile de samba la Rio, Veneţia măştilor şi a iubirilor de gondolă, viaţa de ruletă în Las Vegas, Monaco, furia pasională a nopţilor albe din staţiuni consacrate, prea multe sa le inventariez!
La noi, Constanţa tinde la acest statut; populaţia aşteaptă exploziile de confetti şi artificii, turmele de dame şi gigolo din care alegorice. Din şi pentru asta trăiesc. Ce s-ar întâmpla dacă ar alege un primar sobru, moral, ciufut. Vi-l imaginaţi pe Klaus Johannis câştigând la Constanţa?! Iar pe Nicuşor la Cluj?!
Săracimea zonei de litoral trăieşte febra Romei decadente, cu pâine şi circ; sărăcimea ţării  visează soarele şi briza mării, dar nu fără serile cu carnaval. Hic Rhodos, hic salta!*
Am expus mobilul dezvoltării temei,interesul meu pentru ea; v-am prezentat,în schiţă, personajul si decorul; şi, mai ales, atmosfera psihosocială în care se dezvoltă  tensiunea spectacolului de ieri.
(Scurtă pauză de publicitate, înainte de analiza scenariului jucat!)

* Un atlet se lăuda cu urişa lui săritură, reuşită la un concurs din ins. Rhodos.Un ascultător îi taie lauda, provocându-l: Aici este Rhodosul, deci sări aici!

Şi ne iartă nouă...

Teoretic, sunt mai bătrân cu un an. Tot teoretic, înseamnă că: ori sunt mai înţelept, mai copt în judecarea "jurului", ori mai răscopt; adică dau în mintea copchiilor. Mi-i teamă să aleg varianta, deşi mă trage aţa spre...

Să nu simt cutremurul schimbării anului, mi-am vârât degetele în urechi şi, ca să provoc somnul, am prins citi din cele mai plicticoase postări de pe blogul meu. Că oricum nu le citeşte mai nimeni!

 Aşa am descoperit că la braţul al şaptelea din  "Zig-zag" am făcut-o de oaie, afirmând că era o poză trucată cea cu premierul şi cu Ghiţă  (cel ciobanu', nu cel deputatu' !).

Îmi torn cenuşă în creştet, ca Henric la Canossa, mărturisind păcatul capital de Lese Majeste (cu nişte accente franţujite!) faţă de preaînaltul P.M.

Şi zic: da,  era Ghiţă din Jina, poza fiind executată la primărie, Din surse, nu acasă la cioban, că, fiind scundă, casa, ieşea capul lui Ponta prin şindrilă; nici la stână, că Ghiţă s-a lăudat că are "câini mai bărbaţi", care simt furii de la o poştie şi-i fac fărâme-fărâmele. Auzind lauda, P.M. s-a cutremurat şi a dat dosul la primărie unde nu ajung câinii; nu ştiu dacă ajung furii!?

Mare zarvă a mai făcut minciuna mea! Norodul usele s-a dat la mine cu "ba pe-a mă-ti!";  norodul cel firav , băsist, a dat cu răutăţi, ca să mă pună în pripon cu puterea.

Iată ce-a declarat Ghiţă, Ciobanu' ziariştilor, care l-au mustrat că s-a pozat cu Ponta:" Io fac poze cu tăti oile..."!

Îmi probez bunacredinţă, demascând duşmanii puterii cu cele scrise pe pereţii casei mele pentru compromitere. Citiţi, mâniaţi-vă şi ştergeţi de îndată.

 * În poză apare şi măgarul lui Ghiţă?

 * Câinii simt plagiatorii?

 - Păi, de teama lor nu s-au pozat la stână!

 * Cum apreciaţi justificarea lui Ghiţă că s-a pozat cu V.P.?

  -  Eu i-aş da doctoratul. Pe merit!

 * P.M. i-a promis ciobanului atâtea credite europene, încât să umple muntele cu măgari. Cică-s buni la votare!

 * S-a pozat Ghiţă Ciobanu',cu ponta Cârlanu',a mârâit, gelos Ilici.

 * Ponta a făcut-o de oaie cu regele, nu cu ciobanu'.

 * După vizită, Ghiţă a mai rămas doar cu o oaie independentă politic.

 *Ghiţă l-a rugat pe Ponta să-şi aleagă, cadou, o oaie, din turmă. După multă fugă, premierul a prins una flocoasă. Acasă, socru-su i-a zis că a ales un câine!

Update: * A treia poză trebuia să fie la masă cu Decebal, dar bătrânul rege dac nu i-a dat drumul in casă. De  ciudă, P.M. s-a pozat singur la poartă.
 * (Pe surse) La Săvârşin Ponta a cules...Duda.

Ps Iertare, nu mai fac!

La mulţi ani!

Mă grăbesc să prind un loc la POŞTALIONUL VIRTUAL ca să trimit urările de izbândă către dragii mei cruciaţi,  porniţi  prin tuspatru puncte cardinale, către Ierusalimul eterului.  La mulţi ani! Şi să fiţi sănatoşi! Şi arşi de aripa dragostei! Şi visători incoruptibili!
Fie ca la anul să vă trimit mesaje  printr-un porumbel, care să reverse curcubeul succesului peste sudoarea frunţilor voastre!

      La mulţi ani!

Zig-zag

*Suntem robii bilanţurilor, ai statisticilor. Profităm de lenea Pământului care  catadixeşte să se mişte-melc, de puţin peste 365 de ori în jurul său, cât timp înconjură Soarele. Şi ne numărăm aşa, cică, anii.  Apoi, facem medii, procente din tot felul de întâmplări: cu cât ne-a fost mai bine faţă de vecin, de noi înşine, de anul trecut. Ne batem pe burtă cu mediile, frizând ridicolul. Un exemplu: vecinul neamţ, în Alemania lui, a mâncat  azi un pui; eu am răbdat!  media pe capul nostru = 1/2 PUI. Şi suntem fericiţi la "medie".Ba ne fixăm şi media succeselor de anul viitor.
** Apropo, de fericire. Am auzit azi, forfecat ( mai exact fonfăit)  acest cuvânt. De un " manager de fericire". Aţi citit exact:"manager de fericire"!M-am crucit, dar, undeva, într-o fundătură a sufletului a sunat alarma: Ioane, nu fi prost, încearcă! De aici,  la dopamină, la autosugestie la chichiţe comportamentale e câmp de acţiune imens şi , deja, simt miros de fericire, mai ales în preajma manageriţei de fericire, care mi se dezvăluie plină de darnicia Evei, sub măr.
*** Ce Dumnezeu am , de leg, tot la trei cuvinte, vocabulele  "Ion" şi "prost".Am ajuns, când mă prezint cuiva cu prenumele, să aud: " Aha, Ion cel prost, de pe blogul..."
Nu-i zi, lăsată liberă de Domnul, să nu-mi acceseze cineva evocarea " "Chiar mi-s prost?!"Întrebarea buclucaşă a interesat peste 120 de navigatori.
****Contorul blogului a prins să se rostogolească mai dihai decât cel de la gaz. A bătut semnal de atingere a vârfului de sarcină de peste 15000 de vizitatori.
Când erau 5000, am făcut masă mare, am stropit ecranul cu agheasmă să nu fie de deochi.
Acum sunt reţinut, chiar sceptic, adică, după teza profei mele de mai sus, nefericit.Am constatat că blogul meu este năpădit de lăcuste. Aflând că sunt iubitor de Uniune Sovietică m-au năpădit spamurile răsăritene mai dihai decât râia.  Îmi vând de toate: de la icre negre- la prostituate, de la bilete la Olimpiadă, la kalaşnicovuri. Stau cu sutele la taraba clandestină, făcută  în ograda mea, după cherem muscălesc. S-au mai pripăşit  americani, turci; şi eu îi credeam admiratori ai operei mele!
Mi-am prins scârba asta de computer cu minciuna. Deci suntem doi mincinoşi la blog!
De ex.,  mă asigură că accesările mele nu sunt numărate. Pe naiba; îmi număra si degetele de pe taste, şi pe cele de la picioare.
***** Da, sunt mincinos, dar Ponta, "cu guvernul zece/ Chiar că mă întrece!" Iartă-l,  Doamne, dar poanta cu poza la prânzul regal de la Săvârşin, alături de rege, care nu era regele, e de pomină!  Acum se afişează în poză  cu Ghiţă, Ciobanul; şi se jură"că nu fură/dar l-am prins cu raţa-n gură!"
***Dar , să scriu şi ceva care chiar  m-a fericit: am aflat că în România, da în România!,este un sat în care nu se fură. Oamenii îşi lasă banii în sacoşe, în centrul satului, vine brutarul le pune pâinea convenită, şi eventual restul la sumă. De 15 ani nu s-a furat un creiţar, sau un ou, în satul  din Clisura Dunării, numit EIBENTHAL! 
Am ţipat vesel TRĂIASCĂ ROMÂNII CINSTIŢI! 
Am aflat, apoi, că locuitorii sunt, în totalitate, CEHI!
Da, dar satul e ... tot în  România!
UPDATE
In urma suspiciunii insinuate prin toţi porii minţii mele, am analizat poza cu vizita "primului" la Jina. Filtrarea profesinală a pixelilor albaştri a devăluit  că la prânz n-a participat Ghiţă-Ciobanul, nici Ghiţă parlamentarul,  ci d-ra veterinară şi cu frate-su, care au mai vaccinat câţiva cârlani la primărie.
Ghiţă-Ciobanul sforăia criţă într-o iesle,bodogănind mecanic ceva ce  aducea a "O, ce veste minunată..."Azi, 30 XII, încurcătorul de cuvânt,  Palama, va aduce precizări din aceeaşi iesle!

Bancuri politice, pe file mucegăite

Furnizorul, DIVAN,  se jură că-mi livrează marfă aleasă,  bine învechită în rafturi cu praf şi câcăţei de şoarece. Pe unele pagini sunt lacrimi lăţite pe scris. Anonime.

 Actuale şiretlicuri  ştiinţifice ar putea recurge la probe de analiză genetică, în stare să- i identifice pe plângăcioşii la bancuri, dar nu-i de interes naţional!

Am obţinut aceste bancuri secrete, nu plângând sub ciomageală de beciuri, ca să vă aduc un desert atipic, deşi tradiţional, uşor casat de vremuri, dar cu buchet integru. Bancuri copiate de pe informări scrise cu literă de plumb chimic muiat pe limbă, agramate, dar nu lipsite de savoare.

Pentru a  le gusta pe deplin, reamintiţi-vă petrecerile unde vinul dezlega limba bancurilor, cu poanta trăită de noi, exclusiv ascuns, cu ochii în jos, mimând neatenţie şi cu presupunerea mesenilor că se  vor regasi în informările de a doua zi.

Vă recomand un decor de fundal tipic, pentru retrăirea epocii: un individ, fie muncitor, fie academician,scrie şi scrie, simulând dezacordul cu cele scrise, dar cu un rânjet dublu de multumire(  răzbunare pe cel pârât şi foşnet de părăluţe ); pe alt scaun un ofiţer, în civil citeşte, bucurându-se de captură, de poantele savuroare şi  de umilinţa delatorului,( care parcă îşi pune cenuşă în cap de răutatea celor auzite), de lacrimile vinovatului turnat,  lacrimi care cad pe foaia pe care scrie: „cine o face ca mine, ca mine o s-o păţească!”

 În acest decor vă las cu  bancurile recirculate şi poate răsuflate,dar pline de amintiri. Poate de această nostalgie, a bancurilor politice, suferă jumătate din populaţie. Aşa ar mai merge!

Introducere în temă

-Zece capitalişti din SUA  practică un joc riscant: se întrec la viteză în zece bolizi, dintre care unul n-are frâne. Şi nu ştiu care e acela…

-Zece lorzi  joacă ruleta rusească: duc la tâmplă pistoalele şi trag. Numai un pistol are glonţ pe ţeavă şi nu ştiu care…

-Zece români spun bancuri politice.  Intre ei se află şi un informator; şi nu ştiu care!

*

La colhozul românesc: Pământul este al nostru, al celor care îl muncim! Recolta-nu!

*

O profesoară le explică elevilor săi, după nişte inundaţii grave:

-De mâine ne apucăm să învăţăm înotul pe spate!

-?!?

- La următoarele inundaţii vine tov Ceausescu, cu elicopterul. Noi facem „pluta”iar cu mâinile aplaudăm cu dragoste!

*

O profesoară de muzică îi „esplică”  unei colege cum trebuie să cânte un surdo-mut melodia

 „M-am născut în România”: îşi dă cu pumnii în cap şi plânge!

*

-Aş citi, dar n-am lumină,

Aş fugi, dar n-am benzină;

Aş mânca, dar n-am mâncare,

Aş muri, n-am lumânare!

*

La o şedinţă de partid:”Zi-i,  tovarăşe, de ce taci? Pe vremea burgheziei, toţi se căcau de sus în capul nostru şi noi tăceam, de frică…Acum, avem gură!”

*

-Într-o zi cu şedinţă, Leana îi scrie soţului un bileţel : „maiestate”. El, flatat, răspunde: „ei lasăleano, nici chiar aşa”.Ea: „team întrebat dacă maie state de vizitat.”

*

-La examenul de la învăţământ politic, lectorul întreabă un cursant: „Cu cine seamănă omul nou ?”

Răspunde timid cel întrebat: „ Cu Adam şi Eva, că şi noi umblăm goi; cu Cain şi Abel , că şi noi ne omorâm între fraţi; cu Cei Trei Crai de la Răsărit, că şi noi ne-am luat după o Stea şi am ajuns într-un Grajd!”

*

-La un ospiciu, e întrebat un bolnav: „Pentru ce ai fost adus aici?

-Am vrut să fug peste graniţă!

- Dar pentru aşa ceva te trimit la închisoare, nu la nebuni.

-Da, dar eu am vrut să fug în Uniunea Sovietică!

*

-În 1968. când sovieticii cotropesc Cehoslovacia, un activist propune lui Ceauşescu să ceară Chinei ocuparea României, pentru protecţie. Văzându-i nedumerirea , îi esplică:

-Dacă trec câteva miliarde de chinezi in marş prin Uniunea Sovietică, nu mai rămâne nimic din ea şi suntem salvaţi!

*

În urma unui denunţ, un ins este condamnat la 3 ani si trei luni de închisoare pentru afirmaţia :” Ceauşescu este un mare prost!” La nedumerirea avocatului i se explică: trei luni pentru insulta adusă şefului statului şi  trei ani pentru divulgarea unui mare secret de stat!

*

- Ceauşescu face vizite de lucru. La o cantină studenţească, tinerii se plâng că-i rea mâncarea. Dă ordin să se mărească alocaţia de la 10 la 12 lei. La o puşcărie, deţinuţii se plâng şi ei că-i rea mâncarea. Dă ordin să crească alocaţia de la 5 la 50 de lei.

Bobu esplică că nu înţelege de ce  această diferenţă!?!

Eşti prost!Eu, tu, studenţi  nu vom fi, dar puşcăriaşi…   (Gură de aur avu!)

*

-Bulă,  ce-i taică-tu?

-Activist de partid!

 Dar mă-ta?

-Nici ea nu munceşte!

*

Leana primeşte titlul de” Cea mai bună agricultoare a României. Pentru performanţa că  a arat tot pământul ţării cu un singur Bou!

*

Slogane comerciale din EPOCA DE AUR

*Vreţi să cuceriţi femeia?

Folosiţi săpunul CHEIA!

*Moarte sigură cu Cobra,

Dar mai sigură cu MOBRA!

Cu motoreta CARPAŢI

Staţi în drum şi reparaţi!

*Nu fuma ţigara Kent

Că te face impotent;

Dar fumaţi ţigări Carpaţi

Şi ajungeţi mai bărbaţi!

*Sifilisul de Constanţa

Face tenul ca faianţa!

*Până şi-mpăratul Nero

Se spăla la cur cu DERO!
Notă:
 Scrieţi-mi între care  din cele trei personaje ale decorului vă regăsiţi?!

De necaz, fac o fiertură specială de bancuri

Mi-i camera invadată de un soare nefiresc de prietenos pentru acest anotimp. Şi zic: „Tot ce-i de la Dumnezeu şi-mi place e bine primit!”

Numai că o amărăciune din cerul gurii fierbe nişte răutăţi. Nu, nu-i de la beutură nici de la mâncarea prea grăsoasă. Vine de la nişte axioni legaţi la subconştientul meu vigilent, ca să avertizeze că în adâncurile putrede ale ţării  viermii n-au ros totul ; stafii hidoase se înfiripa din mâluri şi ceaţă să ne bântuie.

Trei informaţii sunt sursele alarmei:

-una, aparent banală- jumătate din populaţie regretă epoca comunistă;

- alta comică- regele ţiganilor a  poruncit turnarea primilor cocoşei pentru folosinţă de salbe, nunţi şi cumetrii nomade, că era criză mare, la palat. Moneda copie un format austriac şi are pe avers o formulă sacră  iar pe revers- chipul decedatului rege Cioabă.

N-am aflat cum s-o chema, dar le propun un nume sonor şi predestinat- CIOB. Cu valoare subdivizionară – „ţigănuşul”. 1 ciob = 100  ţigănuşi!

Prorocesc, cu nod amar în gât, că în jumătate de veac aceasta va deveni moneda noastră naţională, în ţara numită Tzigastan. Veţi trăi şi veţi vedea!

-a treia informaţie ne uimeşte cu o grevă a foamei în zi de bucurie a naşterii Domnului.

Şugubeţii, probabil că sunt beţi turtă şi-şi vor arde alcoolul îngurgitat în Ajun vreme de câteva zile, cât va dura coma şi voma.

M-a uimit meseria greviştilor: activişti! De peste tot au răspuns chemării funeste  a liderului bocit ieri: „Activişti din toată ţara, sub vrajă de Moskva, uniţi-vă!”

Şi tot vin, şi  tot curg de prin văgăunile de pe unde s-au ascuns în ’89. Până acuma  au ajuns vreo zece!

Iată, fraţi creştini, unde mi se pare stricăciunea ţării, sub soarele Crăciunului.

Nu-mi propun să analizez  aste fenomene postsolstiţiene  în adâncime. Fierb la foc molcom, ca pentru sarmale (ooo,  cu ce deliciu m-am intersectat! Vreţi reţeta?! N-o dau!), fierb, ziceam, o oală de lut cu bancuri ticsite prin tainiţele securităţii, de pe unde le-o fi pus şi scos  amicul meu DIVAN, căruia îi urez MULŢI ANI SĂNĂTOŞI, că mi-i drag!

Mai aveţi de aşteptat un clocot, să le decontaminez, şi vi le pun în strachină.

Dar, atenţie! De tardibus  ossa! ( Nu vă mai traduc, leneşilor!)

Aşadar, la prânz vă servesc cu un desert tradiţional. Nu cu julfă.

Spiritul Crăciunului

Nu cred că înţeleg bine sintagma "Spiritul Crăciunului".
Să fie desemnată vânzoleala  disperată la  tâguieli, pentru punerea în operă a unui spectacol de petrecere quasiuniversală? Ar fi spirit comercial şi de divertisment al evenimentului.
Sau, poate,  e invazia de frică ancestrală, indusă de spăimosul solstiţiu de iarnă!? Întunericul Nordului  şi-a întins viermuiala de elfi si spiriduşi care ne obligă la remedii magice? Am vorbi, atunci de spirit astronomic şi de cel al dominaţiei subconştientului. În acest caz, de ce l-am întâlni în emisfera sudică, potopită de lumina verii?
Dar, dacă are doar dimensiunea religioasă, strecurată prin memoria zdrenţuită a umanităţii, cârpită, în timp, cu petice pestriţe?
Ne-ar găsi, atunci,  pioase trăiri mistice, cu genunchii şi fruntea în glie, născocind arderea pe rug a ereticului lui Moş Crăciun,  cruciade de exterminare a renilor,  distrugerea darurilor.
Ce argumente au mai rămas, atunci,  de adus, ca să explicăm limpede sintagma din prima propoziţie?
Păi, numai înţelepciunea de a nu căuta explicaţii; şi să gândim, de Crăciun, în adevărul metafizic din metafora lui Blaga: 
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

La mulţi ani,  sănătate şi daruri pe măsură celor care îl vor cauta pe Moş Crăciun, ascuns printre aceste rânduri! Şi o colindă la geamul sufletului vostru.

PS Apropo, am aflat de la Grigore Leşe ce înseamnă COLINDĂ: băţ / bâtă, pe care copiii înşirau colacii primiţi  de la gospodari, pentru urări. Vreau şi eu; colaci,nu bâte!

Valoroase sfaturi de Crăciun

O  fii-mea, cea mică-mică, cu un cap -valoare  peste mine, îşi împrăştie pacienţilor,   între care încă mă număr, înţelepciunea pe care mi-o moşteneşte.

De Craciun, mă fericeşte cu următoartele sfaturi, scociorâte de prin terfeloagele lumii- (Vi le împrăştii , ca să nu fiu singura victimă a malpraxis-ului ei ):

1. Japonezii consumă foarte puţine grăsimi şi suferă de mai puţine atacuri de cord decât românii.

2. Mexicanii consumă multe grăsimi şi suferă de mai puţine atacuri de cord decât românii.

3. Chinezii beau foarte puţin vin roşu şi suferă de mai puţine atacuri de cord decât românii.

4. Italienii beau mult vin roşu şi suferă de mai puţine atacuri de cord decât românii..

5. Nemţii beau foarte multă bere, consumă foarte mulţi cârnaţi şi grăsimi şi suferă de mai puţine atacuri de cord decât românii.

Concluzia: Mâncaţi şi beţi tot ce vreţi. Se pare că faptul că sunteţi români e ceea ce vă omoară

FRIPTA--noul joc naţional

E un joc de doi: unul, la apărare, îşi lasă, atent, palmele peste cele ale adversarului, gata să şi le desprindă la orice încercare a celuilalt jucător de a-l plesni peste degete. Rolurile se schimbă numai atunci când atacantul reuseşte să atingă palmele partenerului. Câştigă acela care a produs cele mai multe plesneli.
 Sunt multe tactici, fie de a înroşi degete, fie de a le retrage, fară atingere. Unii dintre noi erau, mereu, campioni; eu -mereu cu palmele umflate bute.
Am rememorat jocul pentru că l-am descoperit activat în viaţa politică contingentă: doi puştani uită zilnic să-şi şteargă caşul de la gură, jucând cu noi, într-o veselie, "fripta".
Săracii, abia mai pot ţine între degetele umflate condeiul cu care iscălesc pentru prostime ucaze de fericire. Mai scapă ba cu vizite protocolare, sindrofii exotice sau funeralii xhosa. Că, în rest, au învăţat românaşii să le dea pleasca!
Să identificăm câteva "partide" din săptămâna scursă. Au vrut să stâlcească Noul Cod Penal? Degete plesnite! Să uşureze puşcăriile de netrebnicii lor colegi? Degete umflate! Să-l "ungă" jude constituţional pe Bolcaş, dinozaur peremist şi vraci de puşcărie pentru Nastaze? Palme ciomăgite!

Renunţăm la oină şi declarăm "Fripta" drept joc naţional!

De ce nu m-am făcut EU profesor (de matematică)

Rău am ajuns, dacă recurg la tot felul de expediente*pentru a umple un fârtai de pagină a blogului.

 Mă agăţ de o satiră anonimă, precum "Manifest" sau de o snoavă cu ample conotaţii profesionale ca mai jos. În timp ce ne crişcă măseaua de minte, în fundul gurii.

 Tre'să fii aerian grav, încât să fugi de epopeile suprahomerice din Parlament,  din "Marţea neagră", de bâlbâiele Guvernului, de exprimarea,  încă, a nenumitului ministru culturnic, Gigel; genial- Pleşu: "Încă un gigel, -în guvern, n.n.- nu mai contează!" Genial şi Gigel: "Nu trebuie să fiu deţinătorul a cel puţin două premii Nobel, ca să fiu ministru al Culturii!" 

Recunoscându-mi neputinţa de a atăca frontal marile probleme ale naţiei, vă redau snoava, a cărei po(a)ntă n-am prea  înţeles-o.

*expedient= mijloc improvizat, adesea ilicit, de a ieşi dintr-o încurcătură

Un profesor de matematică, observând că are probleme cu chiuveta din bucătărie, a fost nevoit să cheme un instalator. In urmatoarea zi, instalatorul a venit, a strâns cateva şuruburi, a infiletat câteva chestii, apoi totul a funcţionat ca inainte. Profesorul a fost mulţumit.  Totuşi, când instalatorul i-a dat nota de plată, clientul a fost şocat:   - Asta inseamnă o treime din salariul meu lunar!!!  Pâna la urmă,  a plătit, iar instalatorul i-a zis: - Vă inteleg, să stiţi. De ce nu veniţi la firma noastră, să depuneţi dosarul pentru o slujbă de instalator? Veţi castiga de trei ori mai mult decât o faceti acum. Dar nu uitaţi sa le spuneti ca aţi terminat doar 7 clase. Nu le plac oamenii educaţi. Prin urmare, profesorul nostru şi-a luat o slujba de instalator, iar viaţa lui a devenit mai uşoară din punct de vedere financiar. Tot ce trebuia să facă era să strângă un şurub-două. Intr-o zi, şeful companiei a hotărât că trebuie ca fiecare angajat să se duca la seral, pentru a-şi termina şi clasa a VIII-a. Profesorul nostru a trebuit sa meargă şi el. S-a intâmplat ca primul curs sa fie de matematică. Profesorul, vrând sa vada nivelul de cunoaştere , i-a întrebat formula ariei cercului. Cel pe care l-a numit a fost chiar profesorul nostru recalificat. Ajungând la tablă, şi-a dat seama că a uitat formula, asa că a început să o deducă. A umplut tablele cu integrale, diferenţiale etc. La sfârşit, rezultatul pe care-l avea era "minus pir patrat". Neconvenindu-i acel minus, s-a apucat iaraşi de calcule, de la inceput. Nimic nu s-a schimbat, tot acelaşi rezultat a obţinut. Şi iar, şi iar! S-a uitat puţin spre clasă, speriat, moment în care a observat că toţi instalatorii îi şopteau:  "Schimbă, mă, limitele de integrale! Schimbă limitele de integrale!"

Manifest

Iubit guvern, să ştii, sunt fanul tău
Şi sunt convins că tu-ţi faci treaba bine
Şi dacă unor proşti nu le convine,
Să le explici că-i rost şi de mai rău!

Ia să anunţi că treburi bugetare
Te-obligă să pui biruri şi haraci
Pe berze, ciocârlii şi pitpalaci
Şi orice fel de păsări migratoare.

Sau, dacă vezi că treaba e nasoală
Şi nu sunt bani de-amante şi Dubai ,
Pui bir pe Moş Crăciun şi Niculai
Şi taxe şi impozite pe boală...

Adică populaţia bolnavă
Să dea impozit, nu ştiu..., forfetar,
În funcţie de-  un diagnostic clar,
Mai mare cu cât boala e mai gravă.

 Impozit ia  pe fum, pe omăt şi ploi,

Pe vânt, chiar de-o fi doar un alizeu,
Să pui impozit şi pe Dumnezeu,

Pe frunze , pe mirosuri,  stâlpi, noroi.

La naştere se poate pune-o dare,
Adică taxă pe copii, nepoţi,
Să vină şi să o plătească toţi

Cu cât e copilaşul nou de mare.

Iar dacă unul poate-i mai viril
Şi face gemeni sau tripleţi, să vie
De bunăvoie pân' la primărie
Şi să plătească fiece copil.

Se poate pune taxă pe umblat,
Pe sexul cu nevasta, conjugal,
Una mai mică, dacă-i sex normal
Şi una mare, dacă-i combinat.

Se poate pune taxă pentru râs,
Pentru frisoane, pentru sentimente,
Pentru priviri pe stradă,  indecente,
Pe respiraţii, râgâit şi fâs.

Pe teatru, proză şi pe poezie...
Dar cel mai mult ai strânge-n teşcherea,
Iubit guvern, de ţi-ai impozita
Imensa cantitate de prostie!

Captură clandestină!-- o retrimit autorului, care o fi, cu metrica cizelată.

UPDATE:  Sunt întrebat de ce sunt culori si tipuri diferite de litere în MANIFEST. Aş zice că:

-au fost scrise versurile la scule electronice diferite, ca sa deruteze Securitatea;
-au fost scrise de persoane diferite după canonul folclorului-autor colectiv;
-nu ştiu.